Sculptorul de aripi de înger

Să fii artist într-o capitală culturală de anvergura Vienei ar părea, pentru mulţi, drept un vis devenit realitate. Sculptorul Ionuţ Anghel vede însă lucrurile dintr-un alt unghi, deşi se bucură de un mare succes. Uneori este un compromis pentru siguranţă şi un trai decent.

Ionuţ Anghel este sculptor, este stabilit la Viena şi este un admirator al rafinamentului culturii clasice. E formula prin care artistul român se prezintă pe site-ul unde se şi reprezintă, prin lucrările sale. Sunt lucrări de anvergură, teatrale la propriu şi la figurat, dar şi desene sau sculpturi pentru colecţii private.

Recent, artistul român şi-a pus semnătura pe o impresionantă sculptură care a furat privirile la Festivalul de Operă din oraşul austriac St. Margarathen, care atrage anual peste 200.000 de iubitori ai muzicii clasice. Aici, o fostă carieră de piatră ce datează din perioada Imperiului Roman asigură un decor natural fa-bulos, transformat de ideile scenografilor în funcţie de povestea de pe scenă. Iar la ediţia din acest an a festivalului, o uri-aşă sculptură a atras toate privirile la spectacolul „Tosca”.

Un „înger” de 25 de metri înălţime a vegheat asupra scenei din St. gest dominant, autoritar, îngerul e rezultatul muncii unei întregi echipe, una în care românul Ionuţ Anghel a jucat un rol important. O mie de metri pătraţi de aripi îngereşti, 50 de tone de oţel, creaMargarathen. Încremenit într-un tivitate cât cuprinde şi istovitoare ore de muncă au fost restul ingredientelor acestui proiect impresionant.

„Demersul sau ideea nu-mi aparţin, sunt ale scenografului, mai precis Amra Buchbinder-Ergman. Şi asta în 90% dintre cazuri. Eu sunt doar cel care realizează sau, mai bine spus, sunt unul dintre cei care realizează, pentru că, evident, am fost şi sunt ajutat de o întreagă echipă”, spune sculptorul român. 

Un drum presărat cu succese

Pentru Ionuţ Anghel, arta a fost drumul în funcţie de care şi-a potrivit paşii şi şi-a făcut alegerile. A terminat Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti la sfârşitul anilor 90, iar următorul pas a venit cumva firesc. Ionuţ a fost admis la Academia de Arte Nicolae Grigorescu din Bucureşti, pe care a absolvit-o ca şef de promoţie, la clasa de sculptură a profesorului Paul Vasilescu. Să rămână în şcoala care l-a format şi să formeze, la rândul lui, alţi artişti a părut, la un moment dat, o variantă de traseu. „Am fost angajat ca profesor debutant la fostul liceu Nicolae Tonitza, dar, cum statutul de profesor în acea perioadă lăsa mult de dorit, am decis să plec din ţară”, povesteşte Ionuţ.

Prima destinaţie a artistului român a fost Spania. Aici, talentul său de sculptor a fost remarcat la faimosul festival Fallas din Valencia. Cinci zile şi cinci nopţi oamenii se distrează la parade şi petreceri de stradă, iar unul dintre punctele centrale este defilarea pieselor de rezistenţă ale festivalului, cunoscute drept „ninots”. Sunt păpuşi uriaşe construite în principal din carton şi umplute cu artificii. La finalul festivalului, personajelor li se dă foc, în uralele mulţimii.

Greu, dar frumos în acelaşi timp

După o perioadă de aproape trei ani, Ionuţ s-a întors în ţară. „După ce am revenit, am lucrat în publicitate ca ilustrator. În acelaşi timp, am colaborat pe unele proiecte de sculptură cu cei de la Castel Film. Anul 2008 a fost cel în care am fost cooptat de către o firmă din Viena, numită Art for Art Theater Service. Este o firmă specializată în decoruri de teatru. Compania a fost dispusă să deschidă o mică filială în Bucureşti, unde am lucrat ca sculptor. După o perioadă de cinci ani, atelierul s-a închis”.

Pentru Ionuţ, închiderea atelierului a însemnat însă deschiderea perspectivei de a lucra din nou în străinătate. Compania austriacă i-a oferit un post la Viena, iar românul a acceptat. „Am considerat că acest post ar fi cel mai mic compromis între meseria mea şi posibilitatea unui trai decent”, explică artistul.

Ionuţ nu joacă acea comedie frecvent pusă în scenă de mulţi conaţionali. Cea a românului perfect integrat din prima clipă, care n-ar mai da niciodată viaţa descoperită „afară” pe oferta de „acasă”. Este rupt cumva între ceea ce şi-ar dori să facă şi limitările impuse într-un mediu artistic unde se simte un executant al ideilor şi al demersurilor scenografilor cu care firma colaborează. Atât cât poate, realizează, pe cont propriu, desene sau sculpturi pentru clienţi particulari. Şi echilibrul între ceea ce îşi doreşte şi ceea ce îi oferă experienţa austriacă apare.

„Poate nu sunt mereu foarte încântat de ceea ce lucrez, dar Viena este un oraş care mă inspiră, iar sistemul de aici îmi conferă o siguranţă pe care în România nu am avut-o. Găsesc că acestea sunt lucruri care echilibrează cumva alte aspecte mai puţin plăcute. Nu-mi este uşor şi nu-mi va fi, deoarece imaginea românului în străinătate este în continuare proastă, făcând ca adaptarea noastră să fie lentă şi anevoioasă”, crede sculptorul ro-mân cu lucrări co-mandate şi cum-părate inclusiv de Opera din Viena.

„O lucrare ca cea de la St. Margarethen, în opinia mea este impresionantă doar prin dimensiuni şi buget. Stresul în care am lucrat-o, anvergura și problemele tehnice inerente fac ca valoarea artistică, vorbind strict despre sculptură, să fie aproape nulă. Când termin o astfel de lucrare simt uşurare! Şi o mică nemulţumire că nu este aşa cum eu aş fi vrut. Plus o părere de rău că sunt un alt român printre străini, în căutarea decenţei şi a firescului”.

"Nu-mi este uşor şi nu-mi va fi, deoarece imaginea românului în străinătate este în continuare proastă, făcând ca adaptarea noastră să fie lentă şi anevoioasă" - Ionuț Anghel

Lucrările lui Ionuţ Anghel sunt apreciate nu doar la Viena. A avut mare succes şi în Spania, talentul său de sculptor fiind remarcat la faimosul festival Fallas din Valencia

Lucrările lui Ionuţ Anghel au ajuns în toată lumea. Sculptorul român se bucură de succes în străinătate, dar asta nu-l face să nu-şi dorească să lucreze și la el în țară.