Transilvania face imaginea Romăniei

Britanicii s-au temut că 300.000 de imigranţi romăni le vor aduce in 2007 doar probleme. Campania presei londoneze a primit insă o replică culturală din partea ICR din Londra.

Â

Â

"Suntem un interlocutor comparabil şi egal"

Gabriela Massaci a promovat ani buni cultura britanică in Romănia, la British Council. De aproape un an a pus pe picioare Institutul Cultural Romăn din Londra şi incearcă să facă acelaşi lucru pentru Romănia, adică să promoveze cultura romănă in mediul britanic. Un lucru deloc simplu, ştiută fiind atitudinea denigratoare din ultima vreme a britanicilor faţă de valul de imigranţi romăni.

Â

• Jurnalul Naţional: Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, afirma cu ceva timp in urmă intr-un interviu că din punct de vedere cultural am fi o Slobozie a Europei. Sunteţi de acord?

Â
Gabriela Massaci: Dacă se referea strict la industria cărţii, este posibil să aibă dreptate, dacă se referea la cultură in intregul său, il contrazic amical vehement.

Premiaţi la Tărgul de carte de la Londra

Â

Â

• Se aude de literatura romănă la Londra?Â

Â
Nu foarte mult, nu putem vorbi incă despre o identitate a literaturii romăne aici, cum au cehii, de pildă. Dar cred că este in formare - sunt prezenţe romăneşti in zona poeziei, iar Romănia este activă in mediile de specialitate - colocvii, lecturi, negocieri editoriale. Direcţia esenţială, căreia i se va alătura din toamnă şi ICR, este un program sistematic de traduceri şi promovarea tenace a acestora in mediul competitiv britanic. Ne va ajuta şi o reprecizare publică susţinută a unui context cultural romănesc care să ne avantajeze - cu repere de calibru cunoscute in Occident - , ca Eugene Ionesco sau avangarda romănească şi extins spre Brăncuşi, Enescu, Cioran, Eliade… Proiectul este insă de durată. Dar, prin colaborarea mai multor parteneri, are şanse de reuşită. Recent, un foarte bun moment in care s-a vorbit insufleţit şi admirativ de "lumea editorială" romănească a fost la Tărgul de Carte de la Londra, unde starul incontestabil, dar surprinzător neincoronat, al finalei concursului British Council pentru desemnarea Editorului Internaţional al Anului a fost Bogdan Stănescu, chiar de la Polirom, cel mai creativ şi bun comunicator al unui proiect editorial. I-am inţeles dezamăgirea de a nu fi luat "trofeul", dar i-am reamintit de uriaşul succes de a fi adus "in imagine publică" la Londra un exemplu atăt de bun al industriei de carte romănească.Â

Â

Â

• Cum stăm la capitolul film?

Â
Comparativ cu literatura, mult mai bine. Filmul romănesc are deja palmares internaţional pe seama mult-premiatei generaţii tinere de regizori. Sunt superincăntată să văd in magazine la Londra DVD-ul "Moartea domnului Lăzărescu", al lui Cristi Puiu, in companie firească cu filmele de succes internaţional ale sezonului. In plus, am avut bucuria sălilor pline la Festivalul European al Filmului, din martie, la Edinburgh, unde ICR a prezentat "A fost sau n-a fost" , al lui Porumboiu, şi "Ryna", de Ruxandra Zenide. Londra a fost "expusă" substanţial in ultimii patru ani la film romănesc, prin festivalurile anuale organizate de Fundaţia Familiei Raţiu şi Centrul Cultural Romăn, impreună cu CNC. Şi Ambasada romănă a prezentat un sezon de film romănesc in Festivalul UK_RO2004.

Â

Â

Incet cu brandul pe scări

Â

• Avem ceea ce se cheamă un brand de ţară?

Â
Avem - dar nu cred că e cel pe care ni-l dorim; nu ne-am ocupat sistematic de construirea lui. E lăsat in mişcare liberă şi ca atare suferă prin imprecizie sau preponderenţă negativă. Brand-ul de ţară ţine de reputaţia ţării, compusă din toate mesajele ei: politice, economice, culturale, turistice, istorice, gastronomice etc. Pornind de la realitatea lor, e de găsit aşa-numitului in marketing "unique selling proposition"…, adică mesajul esenţial şi unic, care să ne diferenţieze fără echivoc de ceilalţi - in bine!Â

Â

Â

• Şi la Londra ce brand promovaţi?

Â
In absenţa deocamdată a unui mesaj de brand unificator, cum a avut chiar Marea Britanie, "cool Britania", sau Norvegia, "doctor recommends" de exemplu, construim terenul: invităm la curiozitate & explorare a Romăniei, admitem feliile "negative", dar reamintim că experienţa e incompletă dacă se reduce la ele, sunt numeroase realităţi culturale cu priză pozitivă la britanici. Totul e să le facem cunoscute convingător şi stimulativ. Veştile bune (culturale, de pildă) sunt plicticoase, drama şi cataclismul devorează atenţia publică. Londra e saturată de cultură - de vărf şi de impact public intens. Aici sunt săptămănal expoziţii Rodin sau Banksi; concerte Carerras sau Timberlake… pe Piccadilly a trecut un gigantic elefant de lemn, inalt căt trei clădiri, instalaţia unei poveşti Jules Verne sau, in Trafalgar Square, 5.000 de oameni "căntă" la nuci de cocos intr-un spectacol faimos, semnat Monty Python…

Â

 Â

Romănia oferă o experienţă neconsumată

Â

• Care ar fi acele trăsături romăneşti care atrag atenţia britanicilor?

Â
Efervescenţa transformării, a mişcării, cu toate neajunsurile şi disconfortul acestui drum… Romănia pare vitală şi dinamică, nu oferă o experienţă deja consumată, lămurită. Intr-o lume foarte bine rănduită, stabilă şi cam previzibilă, cum e cea occidentală, Romănia poate fi atrăgătoare prin necunoscutul unei experienţe noi. Ce e deja popular şi "se cere" la Londra: muzica romănească (taraf tradiţional in mare vogă) şi cultura rurală.

Â

Â

• Institutul Cultural Romăn de la Londra s-a infiinţat in toamna anului trecut intr-un context nu tocmai favorabil. Exista atunci o campanie foarte susţinută a presei britanice impotriva imigranţilor romăni. Cum i-aţi convins?

Â
Prin muncă multă, idei bune şi ton firesc. Noi am venit intr-un mediu de anticipare pozitivă… Romănia urma să se integreze in UE, Institutul avea in sfărşit o echipă şi un buget, lucra de zor la renovarea contracronometru a sediului şi pregătea un calendar cultural romănesc la Londra… Brusc insă am fost asociaţi in percepţia publică unui presupus val de invadatori romăni de proastă calitate, care urma să copleşească Regatul Unit. Dar ăsta era un mesaj tabloid, rău intenţionat… aşa că la ICR ne-am permis să il intoarcem pe dos, le-am spus "pregătiţi-vă pentru invazia culturală romănească". In ton firesc şi cu umor, am ţinut un jurnal video al culiselor proiectului nostru, filmat de un operator britanic şi pe care l-am prezentat cu mare succes la deschiderea Institutului; am "scris" şi un site de web, viu şi in ton "neformal" (www.icr-london.co.uk). Toate astea ne-au căştigat şi inţelegere, şi simpatie, şi sprijin. Britanicii sunt acum in mod autentic interesaţi de Romănia şi au disponibilitatea conversaţiei multiculturale.

Â

Â

Â