x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un sociolog, decedat in ancheta Securităţii

0
Autor: Lavinia Betea 11 Sep 2007 - 00:00
Un sociolog, decedat in ancheta Securităţii


Sanda Golopenţia, fiică a sociologului Anton Golopenţia, decedat in 1951, in imprejurări tragice şi puţin elucidate in "ancheta Pătrăşcanu", s-a consacrat restituirii patrimoniului ştiinţific romănesc a operei tatălui său.



Profesoară intr-o universitate americană, Sanda Golopenţia este o prezenţă activă a vieţii culturale din Romănia. Fiică a sociologului Anton Golopenţia, decedat in 1951 in imprejurări tragice şi puţin elucidate in "ancheta Pătrăşcanu", din momentul cănd in Romănia uşile arhivelor s-au "intredeschis" cercetătoarea Sanda Golopenţia s-a consacrat restituirii patrimoniului ştiinţific romănesc a operei părintelui său.


  • Jurnalul Naţional: Stimată Sanda Golopenţia, imi vine greu să cred că au trecut mai bine de zece ani de la cunoştinţa noastră in sala de lectură a Arhivelor SRI. Veniseşi tocmai din America, să cauţi "urmele" tatălui, sociologul Anton Golopenţia, decedat suspect in ancheta Securităţii. Cum ai aflat de existenţa acestor dosare?
Sanda Golopenţia: Mă intălnisem la Braşov cu Ion Opriş, care publicase o carte despre soarta intelectualităţii romăneşti in inchisorile comuniste. Se intămpla in 1994-1995. Mi s-a părut absolut nedrept ca un altul să vadă acele materiale scrise de tatăl meu, iar eu să nu pot. Tatăl meu a dispărut pe cănd se afla la biblioteca Academiei.
N-a mai venit acasă de-acolo.


Enigmă de familie

  • La finele lui 1949, după o lungă perioadă de filaj ca obiectivul "Tibi", "fusese reţinut" după cum menţionează documentele Securităţii. Desigur, acolo nu se spune şi cum...
Nu s-a spus nici familiei. Mama s-a neliniştit, desigur, a incercat să afle. S-a dus şi la Miron Constantinescu...


  • Personaj "sus pus" in acea vreme...
El se ocupase şi de Institul Central de Statistică, lucrase şi cu Anton Golopenţia. Tot ce-am aflat despre tata, după aceea, a fost abia in septembrie 1951, cănd a venit cineva la noi acasă şi a spus că mama trebuie să meargă la morgă...


  • Avea bănuieli despre tragedia ce se petrecuse?
Tata nu mai lucra din 1948. Fusese silit să-şi dea demisia din postul de director al ICS. Crescuse mult in ultima etapă tensiunea dintre el şi Miron Constantinescu. Pe de-o parte, Miron Constantinescu insista ca Anton Golopenţia să golească institutul de "elementele vechi". Aceştia insă erau cei mai bine pregătiţi profesional.


  • Din echipele de cercetare sociologică ale lui Golopenţia făceau parte oameni cu diverse orientări politice, chiar de extremă - şi legionari, şi comunişti. 1948 este insă anul "epurărilor"...
Intrase in acţiune epurarea. In plus, erau tot soiul de mici stăngăcii, dacă vreţi, dar intr-un fel, ele făceau parte din natura lui Anton Golopenţia. Nu se ducea la manifestaţiile de 1 Mai, la organizaţia de partid… Vrea să-şi menţină libertatea de judecată şi se fereşte de orice fel de afilieri, ceea ce e un lucru foarte prost in acel timp…


  • Soţia lui, sociologul Ştefania Golopenţia, lucra atunci?
Pănă in 1951, cănd tata a murit, mama a lucrat la Institutul Pedagogic, un loc care i-a plăcut. După moartea tatei a fost trimisă profesoară de limba romănă in şcoli elementare din ce in ce mai departe.


Dispărut din morgă

  • Intr-o bună zi, cineva i-a spus mamei...
Să se ducă la morgă. Să identifice corpul. S-a intors, bineinţeles, răvăşită...


  • La care morgă?
Tata fusese inchis la Jilava şi de acolo trimis la un spital pe Calea Văcăreşti, cred, pentru că aşa scrie pe certificatul de moarte. Subalimentat - aşa inţeleg eu - , a murit pur şi simplu cu zile. Corpul a fost trimis la morgă fără menţiunea identităţii. Mama a fost cea care l-a identificat, care i-a pus un nume. Spunea că i-a fost greu să-l recunoască. Avea nişte semne pe găt, ea spunea că probabil de lovituri, aşa s-a ajuns la tot felul de legende. Cănd s-a intors după ce comandase sicriul, corpul nu mai era! Dispăruse. Şi… a rămas dispărut. Am aflat de locul unde era inmormăntat Anton Golopenţia prin anii ’60, cănd au inceput să deschidă porţile inchisorilor. Ne-a trimis vorbă părintele Totolici, preotul bisericii din satul Jilava, că Anton Golopenţia e inmormăntat acolo. M-am dus să văd locul - nişte piroane cu un fel de pătrate din tinichea pe care erau nume. Mama a vrut să fie şi ea inmormăntată acolo. Din două Volgi negre s-a observat continuu inmormăntarea ei.


Cum ţi-a schimbat viaţa tragedia tatălui?

Mi-e foarte greu să răspund succint. Am fost insă printre copiii care tac la şcoală mai mult decăt alţii. Am invăţat de timpuriu că spusele de-acasă şi ce se vorbeşte in afara casei sunt două lucruri separate. Foarte puţini dintre prietenii casei au continuat să vină la noi. Au existat trei excepţii. Foştii colegi ai tatei de la ICS, Economu şi Apostol, veneau in toate sărbătorile şi ne aduceau daruri. Iar Ion Negru s-a devotat nouă ca şi cum ar fi avut o inţelegere cu Anton Golopenţia... Am fost tot timpul cu spaima listelor de exmatriculare, am fost cu interogări la cadre...


Temeri şi incercări

  • Pănă la urmă n-au avut insă incotro şi ai fost admisă la Filologie!… Oficial cred că nici nu puteau comunica decesul unui anchetat...
Am intrat in facultate cu diplomă de merit, nu prin concurs. Cei care aveau diplome de merit intrau automat in facultatea pe care şi-o aleseseră. Mă consultam continuu, aşa cum mă sfătuise mama mea, cu profesorul Mihai Pop, care fusese şi el in echipele monografice cu părinţii mei. In 1961, cănd am terminat facultatea, m-am pomenit repartizată intr-un sat ce nu era nici măcar lăngă o cale ferată. Pentru că eu aveam nişte planuri de cercetare, am crezut atunci că e sfărşitul lumii. Mi se părea că dacă mă separă de biblioteci, viaţa mea s-a inchis. Am refuzat să mă duc acolo şi tot Mihai Pop m-a ajutat să ocup un post de bibliotecar la Institutul de Folclor. După aceea, Mihai Pop m-a predat lui Alexandru Rosetti. A durat pănă am ajuns cercetător stagiar. Am urcat treptele mult mai greu. Şi părea natural, pentru că nu mă aşteptam la altceva.


Din fosta echipă a tatălui tău de la recensămăntul din Transnistria te-ai intălnit cu careva?
M-am intălnit de multe ori la Biblioteca Academiei cu Retegan, care pe vremuri fusese la noi in casă foarte mult.


  • Pentru Retegan, Nicolae Betea, Contantin Pavel, Anton Raţiu şi Ştefan Popescu ceruse Anton Golopenţia burse in străinătate prin intermediul lui Pătrăşcanu. Bursierii voiau să emigreze - ceea ce li se reproşează mult in anchetă deopotrivă lui Pătrăşcanu şi Golopenţia... Dar cu Corneliu Mănescu - subaltern al lui Golopenţia in Transnistria - ori cu Miron Constantinescu - care ajunseseră in funcţii inalte - v-aţi cunoscut?
Mama a mers la Miron Constantinescu ca să ceară republicarea operei tatei. Singurul demers care a părut să ducă la ceva a fost cel făcut la CC cănd s-a reluat "procesul Pătrăşcanu" şi s-a văzut că se greşise. Noi am fost chemaţi, ne-a vorbit Răduică şi eu i-am pus intrebarea: "Bun, dar dacă totuşi a fost o greşeală care a costat vieţi omeneşti, cine a greşit?". Şi nu mi-a răspuns, bineinţeles.


  • Vorbiţi de generalul Grigore Răduică şi "reabilitarea" din 1968...
Mamei i-a fost chipurile majorată leafa, dar intr-un fel care o aducea aproape la egalul pe care l-ar fi obţinut in mod normal. Ea a cerut ca opera lui Anton Golopenţia să fie publicată, să iasă de sub obroc şi asta nu s-a realizat…


  • Cum s-ar fi putut scrie despre romănii de la Bug?
Nici nu se găndise să introducă asta… Nici corespondenţa măcar nu a apărut!


Invitaţie la exil

  • Majoritatea supravieţuitorilor din procesul Pătrăşcanu au fost incurajaţi să plece! Dar familia Golopenţia?
N-aş spune că explicit. Dar ni s-au dat nişte posibilităţi de plecare şi am constatat că atunci cănd m-am intors era o mare mirare. De unde am dedus că poate chiar s-a vrut ca eu să plec.


Unde fuseseşi?
In America, prima oară, in ’68-’69. Invitată de un ungur, Tomas Sebeok, care avea un institut de semiologie, pe care-l cunoscusem la nişte congrese ţinute la Bucureşti. Avea un devotament pentru oamenii din est - in amintirea Ungariei lui, probabil - şi ii invita. Am plecat definitiv de abia in anii ’80, după ce murise mama, care n-ar fi emigrat niciodată. Fratele meu, care lucra la Institutul de Fizică, plecase la doctorat in Carolina de Nord şi nu se mai intorsese. Muncise ani de zile el la teză, făcuse treabă de laborator, şi, pentru că a refuzat să se intoarcă inainte de susţinere, s-a făcut proces cu condamnare la Tribunalul Militar. Avusese paşaport de serviciu ca să meargă la doctorat.


  • Ai emigrat legal, cu familia?
Da, cu soţul meu. A durat vreun an şi ceva. Intre timp, soţul meu se imbolnăvise, a fost o perioadă foarte neagră in viaţa noastră. Am ajuns istoviţi acolo. Foarte mulţi au emigrat intr-o stare de oboseală greu de imaginat. Am mers la fratele meu, şomer insă pe vremea aceea. Mi s-a propus să ţin cursuri de italiană, care nu era specialitatea mea intr-un post de student asistent. Şi a trebuit să accept pentru că n-aveam nici un fel de altă sursă de venit. După aceea am fost invitată să ţin cursurile unor profesori de literatură comparată prin metode semiotice. La Nashville Tennessee. Insă am cunoscut foarte mulţi profesori de franceză care şi-au propus să-mi găsească post. Mi-au scris şi recomandări, aşa că in numai şapte ani am reurcat in ierarhie şi am ajuns in postul de full professor.


  • In paralel ai inceput aventura descoperirii urmelor tatălui. Ai trăit, probabil, un mare şoc citind declaraţiile tatălui din "ancheta Pătrăşcanu"...
Prima mea reacţie a fost de enormă spaimă. Deşi trăisem toată viaţa cu dorinţa de a afla ce s-a intămplat. Am avut un fel de criză de disperare şi doamna Frusinica Moraru, custodele arhivei de la SRI - căreia ii păstrez recunoştinţă - , a venit, a văzut in ce stare eram şi mi-a spus să marchez ceea ce vreau să copiez şi să aduc hărtie pentru copii. Lectura adevărată am făcut-o acasă, unde am lucrat la Ultima carte. Orice lucru mi se pare uşor acum in comparaţie cu acea carte despre perioada de detenţie a tatălui meu.


  • Aşa ne-am cunoscut noi. In structura anchetei Pătrăşcanu, tragedia sociologului Golopenţia apare ca "o moarte suspendată"...
Vin nişte doctori şi scriu - sunt căteva declaraţii - că ar fi trebuit alimentat mai bine, că putea fi salvat...


  • In peste zece ani de muncă, ai reuşit să "recuperezi" biografia şi opera tatălui tău?
Mi s-a părut cel mai important să incep publicarea operei complete. Am publicat volumul 1 - Sociologie şi volumul 2 - Statistică, opere antume. Am in lucru volumul 3, care va conţine opera antumă literară pentru că Anton Golopenţia porneşte de la literatură, deşi făcuse intăi studii de Drept. Forţat de imprejurări, trecuse la statistică şi demografie pentru că era nevoie in Romănia războiului, cănd Institutul Social işi trimisese oamenii la Institutul de Statistică. Mi-am propus să fac o structură a operei in care miezul să fie literar, un prim cerc să fie sociologic, şi un al doilea cerc să fie cercul statistic. Deci opera postumă va fi simetrică operei antume. După volumul de statistică a apărut Ultima carte, cu ancheta lui la Securitate. Al patrulea volum pe care l-am publicat a deschis seria corespondenţei.
L-am intitulat Rapsodia epistolară. Ultimul lucru de care m-am ocupat a fost acest volum, Romănii de la est de Bug. Acum mă intorc la volumul 1 din Opere complete.


Actualitatea operei

  • Căt de actuală este opera ştiinţifică a sociologului Golopenţia?
Extrem de actuală. Pentru că Anton Golopenţia scrie intr-o perioadă in care Romănia trece prin mari dificultăţi, iar el, nefiind adeptul unei sociologii teoretice, incearcă să găsească soluţii. El vrea ca metoda să fie pusă pur şi simplu in slujba descoperirii mai adănci, mai aprofundate a ce se intămplă cu adevărat intr-o ţară. Vrea şi ca sociologul să informeze conducerea de stat cu date fiabile, citibile rapid şi clare. Pentru că un membru al guvernului şi al administraţiei nu are timp să citească şi să inţeleagă chestiuni teoretice. Are o serie de studii care au rămas "ale noastre" - de la problemele de invăţămănt la problema agriculturii, la problema satelor, la problema culturii romăneşti, la problema minorităţilor romăneşti din afara graniţelor, la problema stării sănătăţii poporului romăn. Toată problema aceasta a identităţii, a definirii noastre ca entitate, ca grup care intră in Uniunea Europeană poate beneficia de tot ce a definit el ca metode de studiu. Gusti era un vizionar utopic care a imaginat sociologia romănească ca insumarea a 16.000 de monografii de localităţi. Anton Golopenţia a avut mari conflicte teoretice pentru că spunea: "Este nerealist, nu se poate face, trebuie să facem monografii sumare, de 4-5 pagini - citibile de oricine şi mai cu seamă monografii pe zone care pun aceeaşi problemă". A cunoscut prin cercetarea de teren un număr enorm de zone din Romănia şi a format tineri capabili.


Pătrăşcanu şi Golopenţia

Pătrăşcanu a intrat in contact cu sociologul Anton Golopenţia, directorul Oficiului de Studii de la Institutul Central de Statistică (ICS), condus de Sabin Manuilă, prin intermediul lui Belu Zilber. De la ICS, unde se afla un grup de ilegalişti cunoscut ca "grupul de comunişti de la Statistică", Zilber i-a procurat documentaţia necesară scrierii cărţilor sale pe cănd se afla in domiciliu obligatoriu la Poiana Ţapului. Cu date din aceeaşi sursă şi-a pregătit Pătrăşcanu şi "cuvăntările naţionaliste" din 1945 şi 1946. In pregătirea evenimentelor de la 23 august 1944 a fost ajutat de Golopenţia cu procurarea celor necesare inregistrării Proclamaţiei Regelui către ţară. Tot Golopenţia i-a făcut rost şi de o maşină pentru o presupusă evadare a deţinuţilor de la Caransebeş, care insă au considerat acţiunea o "provocare". Din "grupul de la ICS" au apărut şi prietenii noi ai ministrului comunist al Justiţiei - Nicolae Betea, Anton Raţiu, Ştefan Popescu. Pentru o presupusă fugă in străinătate, Golopenţia i-a transmis lui Pătrăşcanu, prin intermediari, recomandări către persoane cu care el avusese relaţii ştiinţifice. Majoritatea funcţionarilor comunişti de la ICS au fost arestaţi in "ancheta Pătrăşcanu", acuzaţi şi condamnaţi printre altele şi de "recensămăntul din Transnistria", catalogat ca acţiune de sprijin a politicii lui Antonescu.


La est de Bug

Astfel a intitulat Sanda Golopenţia cartea, apărută la Editura Enciclopedică, unde sunt prezentate rezultatele cercetării intreprinse de o echipă a Institutului Central de Statistică, condusă de sociologul Anton Golopenţia, in 1941-1943. Comandată de preşedinţia Consiliului de Miniştri din regimul Antonescu, cercetarea viza identificarea romănilor din Transnistria, gradul in care şi-au păstrat limba şi obiceiurile in scopul unui preconizat transfer de populaţie romănească in contextul unui sfărşit de război favorabil Axei.


DEVOTAMENT. Pe lăngă munca de punere in valoare a operei ştiinţifice a tatălui, căreia i s-a consacrat, Sanda Golopenţia difuzează in circuitul cultural din SUA cercetările sale privind practici tradiţionale din satele romăneşti



 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Stop-joc! Amnistia și grațierea nu pot fi interzise. Referendumul lui Iohannis ne-a costat degeaba 37 de milioane de euro

Stop-joc! Amnistia și grațierea nu pot fi interzise. Referendumul lui Iohannis ne-a costat degeaba 37 de milioane de euro
Galerie Foto Rezultat previzibil pentru orice specialist în drept constituțional sau în materia drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, consfințite în tratatele internaționale la care România este parte....

Familia lui Cosmin Olăroiu preia afacerea şi vila de lux ale lui “Stelu” din Kiseleff

Familia lui Cosmin Olăroiu preia afacerea şi vila de lux ale lui “Stelu” din Kiseleff
Galerie Foto În 2012, controversatul afacerist Gheorghe Stelian, zis “Stelu”, cunoscut şi drept “săgeata” lui Dorin Cocoş, a cumpărat, de la RA-APPS, o vilă de lux, într-una dintre cele mai spectaculoase zone ale...

Tendinţa momentului: specialiştii vor să rămână în ţară

Tendinţa momentului: specialiştii vor să rămână în ţară
Criza generală de forţă de muncă şi mai ales de specialişti în diverse domenii afectează economia României, dar situaţia pare că se îmbunătăţeşte, în ultima perioadă. O analiză a pieţei forţei de mun...

Tușești? Nu te repezi la antibiotice

Tușești? Nu te repezi la antibiotice
Românii au găsit, chiar în lumea satului, vorbe sugestive despre necazurile pulmonare, iar zicerea cea mai frecventă este „aprindere la plămâni”. Totuşi, despre problemele la plămâni umblă şi tot felul de...

Compania lui Dan Barna - de la liderul USR, la fiica unui vânzător de armament

Compania lui Dan Barna - de la liderul USR, la fiica unui vânzător de armament
Galerie Foto Liderul USR, Dan Barna, proaspăt desemnat, la congresul de sâmbătă, drept candidat al partidului pentru alegerile prezidențiale din luna noiembrie, a deținut, până în vara anului 2016, jumătate din acțiunile...

Secția de Procurori de la CSM – stat în stat. Scut pe față, pentru patru personaje anchetate de SIIJ

Secția de Procurori de la CSM – stat în stat. Scut pe față, pentru patru personaje anchetate de SIIJ
Război total între Secția de Procurori de la CSM, pe de o parte, conducerea Consiliului, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție și chiar procurorul general interimar al României, pe de altă parte...

Ioana Lee, despre Ikigai și secretele ei japoneze

Ioana Lee, despre Ikigai și secretele ei japoneze
Galerie Foto După ce a trăit o perioadă în Japonia, Ioana Lee revine cu o nouă carte pentru fanii ei. De data aceasta, Ioana ne dezvăluie cele "19 secrete japoneze pentru o viaţă mai bună". Este o carte din care învăţăm...

GRECO: Judecătorii și procurorii nu trebuie investigați și nu trebuie să plătească pentru erorile judiciare

GRECO: Judecătorii și procurorii nu trebuie investigați și nu trebuie să plătească pentru erorile judiciare
Grupul Statelor împotriva Corupției (GRECO) a dat, ieri, publicității, cele două rapoarte care au legătură cu evoluțiile sistemului judiciar din România. Ambele documente vorbesc despre “implementarea...

Primăria lui Boc „premiază” cu un milion o firmă pentru care a fost călcată de Curtea de Conturi

Primăria lui Boc „premiază” cu un milion o firmă pentru care a fost călcată de Curtea de Conturi
Galerie Foto O companie din Ploiești, care se ocupă cu activități de deratizare, dezinsecție și dezinfecție, impicată, în urmă cu patru ani într-un dosar de corupție, a fost arvunită, din nou, anul acesta de către...

Cum intenționează ÎCCJ să întârzie rejudecarea cauzelor în care s-au pronunțat pe fond completurile ilegale

Cum intenționează ÎCCJ să întârzie rejudecarea cauzelor în care s-au pronunțat pe fond completurile ilegale
Înalta Curte de Casație și Justiție știa că încălcarea prevederilor legale cu privire la constituirea, pe fond, a completurilor de judecată care să se pronunțe în dosarele de coruție va fi sancționată...

Decizie CCR: De 16 ani, Înalta Curte judecă ilegal dosarele de corupție

Decizie CCR: De 16 ani, Înalta Curte judecă ilegal dosarele de corupție
Curtea Constituţională a României a stabilit, ieri, după numeroase amânări, că există un conflict juridic între Parlament şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe tema completurilor specializate în...

Avocatul lui Alin Tișe, administrator special la firma Elenei Udrea

Avocatul lui Alin Tișe, administrator special la firma Elenei Udrea
Galerie Foto Celebra companie Băi Boghiș SRL, unde, în vremurile “bune” ale regimului condus de Traian Băsescu și de PDL, Elena Udrea își fonda propria stațiune balneară, este administrată, special, începând cu acest...

Ela Crăciun ne învaţă cum să avem 9 luni fără griji

Ela Crăciun ne învaţă cum să avem 9 luni fără griji
Ela Crăciun, jurnalist Antenei 3 și cel mai cunoscut blogger de parenting din România, şi-a lansat recent prima sa carte, intitulată “9 luni fără griji” -101 întrebări despre sarcină, cu răspunsuri de la...

60 de milioane pentru „zilierii” Teatrului Național “I.L. Caragiale”

60 de milioane pentru „zilierii” Teatrului Național “I.L. Caragiale”
Scandalul legat de situația celor 54 de angajați salarizați din bugetul Teatrului Național “I.L. Caragiale”, condus de Ion Caramitru, și care, astăzi, face obiectului unei anchete a Corpului de Control al...

Helicobacter pylori, bacteria care se simte bine în acid

Helicobacter pylori, bacteria care se simte bine în acid
A fost o vreme în care multe neplăceri resimţite în sistemul digestiv erau  diagnosticate ca gastrite. Când a apărut investigarea prin endoscopie, s-a constatat că, de fapt, era un exces de diagnostic de...
Serviciul de email marketing furnizat de