Ion Antonescu: "Maine o sa fitI cu totii executati!"

23 Aug 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

Regele Mihai isi aminteste: Au aparut trei subofiteri, condusi de capitanul Anton Dumitrescu. Capitanul i-a cerut Maresalului sa-l urmeze. "Ce inseamna asta?", a intrebat Maresalul. "Executarea!" - a strigat aghiotantul Regelui. "Maine o sa fiti cu toti executati!", a amenintat Antonescu.

PAULA MIHAILOV

Ion Antonescu (1882-1946) s-a nascut intr-o familie cu traditie militara din orasul Pitesti. A urmat, la randu-i, scoli militare, terminand ca sef de promotie Scoala Pregatitoare pentru Ofiteri de Infanterie si Cavalerie. A absolvit cu succes si Scoala Superioara de Razboi, echivalentul in epoca al Academiei Militare.

ASCENSIUNEA. S-a remarcat inca de la primele misiuni in care a fost incorporat. In timpul rascoalei taranesti din 1907 se evidentiaza prin eficienta si brutalitatea cu care a contribuit la eliminarea focarelor de revolta. Participarea la campania militara impotriva Bulgariei din 1913 ii aduce Virtutea Militara, una din cele mai importante distinctii ale vremii. Dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial in 1916 ocupa functia de sef al Biroului I de Informatii in cadrul armatei conduse de generalul Prezan.

Spre sfarsitul razboiului a fost avansat maior, indeplinind functia de sef de operatiuni in Cartierul General.

Intre cele doua razboaie isi desfasoara activitatea atat in strainatate, ca atasat militar al Romaniei in Franta si Marea Britanie (1922-1926), cat si in tara. A fost comandant al Scolii Superioare de Razboi (1927-1930), sef al Marelui Car-tier General (1933-1934) si ministru de Razboi (1937-1938).

PUTEREA. Cariera sa atinge apogeul in timpul crizei provocate de cel de-al doilea razboi mondial. Desi intrase in conflict cu Regele Carol al II-lea, pierderile teritoriale suferite de Romania in 1940 il determina pe Carol al II-lea sa-l numeasca pe Antonescu prim-ministru. A doua zi insa dupa aceasta numire, Antonescu ii cere Regelui Carol al II-lea sa abdice in favoarea fiului sau, Mihai I. Tanarul monarh abia implinise varsta de 19 ani.

In contextul lipsei de implicare a celorlalte partide si al participarii alaturi de Hitler in campania anti-sovietica, Antonescu i-a cooptat la guvernare pe legionarii condusi de Horia Sima. Pe plan extern s-a angajat in razboi alaturi de Germania nazista.

Reticenta de a semna armistitiul cu Aliatii, pe fondul pierderii iminente a razboiului impotriva sovieticilor, a condus la formarea Blocului National Democrat, care l-a inlaturat pe Antonescu de la guvernare. De preferat, in contextul onoa-rei militare la care a facut atat de des apel maresalul, ar fi fost, poate, sinuciderea.

ANTONESCU SI HITLER. Si documentele provenite din surse germane releva complexitatea si contradictiile personajului Antonescu.

Paul Schmidt, fostul interpret al lui Hitler, a asternut astfel de reflectii despre generalul roman: "Antonescu era antibolsevic si antislav pana in maduva oaselor. Era un fanatic opozant al Arbitrajului de la Viena care a dat Ungariei o parte a Transilvaniei pe care maresalul o socotea leaganul poporului roman (...). La fiecare vizita a sa (la Hitler - n.r.), Antonescu indica deschis si fara sfiala intentia sa de a cuceri intreaga Transilvanie prin forta armelor (...). In mod constant si mai ales in primavara lui 1944 cerea lui Hitler sa se inteleaga cu anglo-americanii, dar el nici nu a vrut sa auda de asa ceva. El s-ar fi inteles mai curand cu Stalin".

Schmidt afirma ca Hitler aflase de tratativele duse de Mihai Antonescu cu Aliatii, ceea ce l-a facut sa-i ceara lui Ion Antonescu demiterea ministrului sau de Externe. Maresalul insa a refuzat.

DECLINUL. Ostatic al sovieticilor, tinut in arest timp de doi ani in URSS, a fost readus in tara doar pentru a fi judecat "exemplar". Condamnat la moarte de instanta "Tribunalului Poporului" la data de 17 mai 1946, a fost executat la Jilava alaturi de fosti colaboratori apropiati, la 1 iunie.

Biografia Maresalului Antonescu a fost si ramane marcata de controverse care constituie si azi dileme ale istoriei. Ce conteaza mai mult in ce a decis si a facut maresalul? Cine a fost personajul Ion Antonescu? Militar sau politician? Erou national sau criminal de razboi? Protector al evreilor impotriva solutiei radicale impuse de Hitler ori feroce antisemit? Devotat fara limite onoarei militare sau politician incapabil sa decida in marile momente de criza?

Cine era "adevaratul Antonescu"? Dictatorul militar angajat intr-o lupta fara sanse de izbanda de partea Germaniei? Sau conducatorul sacrificat pentru ca trebuia sa existe un tap ispasitor pentru razboiul impotriva Uniunii Sovietice?

MIHAI I

Dupa 45 de ani de la evenimente, in dialogul sau cu scriitorul Mircea Ciobanu, Regele Mihai isi aminteste ares-tarea: "Noi nu proiectaseram un asemenea pas". Refuzul Maresalului de a semna armistitiul a dus la arestarea lui. Acceptul ar fi fost urmat de retragerea lui Antonescu din politica. "Unii spun ca, si acceptand conditiile noastre, Antonescu ar fi fost arestat. Intelegand cursul lucrurilor, altul ar fi fost si destinul sau, ar fi insemnat ca intelege si momentul pe care-l impune realitatea istoriei. De ce sa-l fi arestat?".

MIHALACHE

Interogat la Sighet in 1953, taranistul Ion Mihalache a declarat ca la ultima intalnire cu Maresalul, l-a intrebat "daca mai crede in biruinta lui Hitler" si "daca are suficiente forte in Bucuresti ca sa apere capitala de nemti pana vin trupele sovietice". Primul raspuns a fost negativ, iar al doilea afirmativ. La insistentele lui Mihalache de a intoarce armele impotriva Germaniei, Maresalul a raspuns: "Antonescu nu poate sa tradeze pe aceia langa care a luptat".

GHEORGHE BRATINANU

Depozitia facuta in procesul lui Antonescu din 1946 de Gheorghe Bratianu, liderul Partidului National Liberal. "Domnul Maresal a cerut asentimentul scris al sefilor de opozitie pentru ca sa incheie armistitiul in conditiile care erau cunoscute si mi-a spus, imi aduc aminte, ca, daca va obtine acel asentiment in scris, indiferent de parerea nemtilor, el va incheia armistitiul. Mi-a cerut sa-i aduc raspunsul scris inainte de ora 15:00. Eu l-am asigurat ca-l voi aduce inainte de ora 15:00." Scrisoarea nu a venit niciodata. Iuliu Maniu, liderul Partidului National Taranist, totodata si seful neoficial al opozitiei, a refuzat sa se angajeze in scris. Conform aceleiasi declaratii a lui Gheorghe Bratianu, "a survenit o oarecare intarziere pana sa se poata intruni sefii celor trei partide", explica Bratianu. "Am comunicat acest raspuns domnului maresal. Au fost de acord sa dea asentimentul scris, ce urma sa se dea in timpul zilei. Dar m-au autorizat sa comunic Maresalului, inainte de ora 15:00 ca poate face uz de acest asentiment in audienta de la ora 16:00 la Palat."

GENERALUL SANATESCU

Singurul martor al ultimei intrevederi dintre Antonescu si Rege afirma ca, pe parcursul discutiei cu Regele, Maresalul s-a opus categoric armistitiului. Convorbirea dintre cei doi este redata de Sanatescu in jurnalul sau astfel:

"Majestatea Sa Regele se adreseaza Maresalului: - Ce intentionati sa faceti? - Vom incerca sa rezistam pe frontul fortificat Focsani - Oancea - Bolgrad, zice Maresalul. - Cu ce? - intreb eu - intrucat lucrarile de fortificatii nu sunt gata si trupele germane si romane ce se retrag nu vor fi in stare sa ocupe aceste pozitii fiindca se retrag in dezordine. - Cu batalioanele de recruti, zice Maresalul, pe care le-am trimis acolo, si cu alte trupe ce vor veni din interior. De altfel, daca nu vom reusi sa oprim inamicul pe aceasta linie, ne vom retrage in munti si vom incerca sa rezistam, nu putem parasi pe germani.

Fata de acest raspuns categoric, Regele s-a sculat in picioare si, fara a rosti o vorba, le-a intins mana si a iesit afara. Antonestii au ramas cu mine, in picioare, intr-o tacere chinuitoare."

DEZNODAMANT IN SPATELE USILOR INCHISE

Martor al evenimentelor, secretarul Regelui Mihai, Mircea Ionnitiu, relateaza ca in jurul orei opt seara - in ziua "revolutiei"! - a venit la Palat Lucretiu Patrascanu. Adusese textul Proclamatiei regale si textele decretelor de amnistie a detinutilor politici si de desfiintare a lagarelor de concentrare. La putina vreme dupa Patrascanu si-a facut aparitia C. Titel-Petrescu. Dupa zece seara - cand textul Proclamatiei regale fusese difuzat la radio - a aparut si "inginerul Ceausu" (alias Emil Bodnaras).

"Parca trecuse o vesnicie de cand fusese arestat Maresalul si nici pana acum nu primisem o veste directa de la "batranii sefi" de partide, Maniu si Bratianu", noteaza Ionnitiu. Deoarece planurile Maresalului de plecare pe front ii surprinsesera nepregatiti pe autorii complotului si cunoscand preferinta lui Maniu pentru "un guvern de tehnicieni", s-a hotarat sa fie insarcinat cu formarea sa generalul Sanatescu.

Antonestii au fost incredintati "inginerului Ceausu". Patrascanu propusese formarea unui grup de civili, reprezentand cele patru partide, care sa preia temporar paza Maresalului pana la reorganizarea politiei si jandarmeriei. Deoarece voluntarii promisi de celelalte partide lipseau, la asigurarile lui Patrascanu - in numele sau personal si al PCR - cu privire la tratamentul arestatilor, prizonierii au fost predati, in jurul orei doua noaptea, lui Emil Bodnaras si "garzilor" sale.