Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ion Iliescu îşi aminteşte cu multă emoţie de acel moment din copilărie şi mai ales de semnificaţia acelor zile de sărbătoare.
"Crăciunul are povestea sa unică, e ca un permanent început de lume, când copiii se bucură şi cred că aşa va fi mereu, că viaţa, oricâtă sărăcie şi mizerie ar exista, e totuşi o sărbătoare. În ciuda a ceea ce cred unii, n-o să fiu nostalgic nici după zăpezile de altădată, care erau totuşi zăpezi... Nu pot uita însă atmosfera aparte din acea perioadă, care chiar îţi dădea sentimentul că vine o mare sărbătoare, pe care o aşteptai tot anul şi pentru care trebuia să parcurgi, într-un fel sau altul, nişte etape de pregătire sufletească. Era mersul cu colindul, învăţam colinde, oamenii se bucurau când ne vedeau, ne dădeau din puţinul lor covrigi sau nuci, stăruie încă amintirea zăpezii îngheţate care scârţia sub paşii noştri, ca şi tot amestecul de ritualuri creştine şi păgâne care fac farmecul sfârşitului de an. Nu judec modul în care au evoluat sau mai degrabă au involuat lucrurile sub presiunea consumerismului, dar nu poţi înlocui o sărbătoare cu un «delir» al cumpărăturilor. Într-un fel sau altul, aşa ne pierdem sufletul. Iar Crăciunul copilăriei mele, cu toate vitregiile sale, l-am privit ca pe o lecţie despre cum trebuie să îţi păstrezi sufletul curat şi demn", a încheiat Ion Iliescu.
