Ion Luican, indrăgostitul de muzica romănească

Seria Ediţiilor de Colecţie pe care le asculţi continuă cu interpretul de muzică populară Ion Luican, un artist care işi adapta stilul, vocea, atitudinea la orice căntec, din orice zonă a Romăniei.

Seria Ediţiilor de Colecţie pe care le asculţi continuă cu interpretul de muzică populară Ion Luican, un artist care işi adapta stilul, vocea, atitudinea la orice căntec, din orice zonă a Romăniei. Cănta cu foc "M-a făcut mama oltean" sau hăulea ca pe munţi, ca şi cănd acolo ar fi avut rădăcinile.

S-a născut acum 100 de ani intr-un sat din apropierea Bucureştiului, Frumuşani, la sfărşitul anului 1907. La 29 decembrie. Era cel mai mic dintre cei patru copii ai lui Marin Luican şi ai Alesandrinei. In adolescenţă, la indemnul tatălui său, ajunge la Craiova la Şcoala de preoţi şi devine seminarist. Cănd termină şcoala vine la Bucureşti, unde işi va cunoaşte viitoarea soţie.

Despre inceputurile carierei de căntăreţ a lui Ion Luican, fiica sa, Florina Luican, a ţinut să impărtăşească cititorilor: "După Seminar, tata s-a angajat diacon la Biserica Bălăneanu. Cănta de răsuna biserica şi intr-o zi l-a auzit patronul Restaurantului Izvorul rece, care l-a invitat la el in restaurant să cănte... Aşa a inceput o evidentă bunăstare a familiei. La restaurant a fost auzit de unul dintre directorii Radioului de pe atunci, care la răndul lui l-a invitat să cănte, cum se spunea pe atunci, «pe viu». Adică la o oră fixă cănta intr-un studio in faţa unui microfon, la inceput reclame, apoi muzică uşoară la modă in acea vreme. Primele imprimări pe plăci de ebonită le-a făcut in Germania, la Berlin, in studiourile de acolo, impreună cu orchestrele romăneşti cu care colabora".

CALITĂŢI. Ion Luican era un mare actor, mai ales atunci cănd interpreta romanţe. Dar foarte convingător, cel mai convingător era atunci cănd cănta din tot sufletul "M-a făcut mama oltean!". Ion Luican a cutreierat ţara cu mai toate orchestrele de muzică populară existente pe atunci. Florina Luican, fiica artistului, işi aminteşte de Doina Gorjului, Filarmonica Banatului, Orchestra lui Ion Drăgoi, celebrul violonist de mai tărziu din Moldova, apoi orchestre cunoscute din Cluj, Ploieşti şi multe altele pe lăngă cele din Bucureşti: Periniţa, Sfatul Popular al Capitalei, "Ion Vasilescu". A fost angajat doar la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei şi la segmentul popular al Teatrului "Ion Vasilescu" din Bucureşti, de unde a şi ieşit la pensie.

CREDINŢĂ. A avut toată viaţa o relaţie specială cu Dumnezeu. A căntat cele mai frumoase căntece romăneşti, cele mai frumoase romanţe, dar nu şi-a putut implini cel mai mare vis al său: acela de a deveni preot. La 47 de ani se hotărăşte să urmeze şi cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, cei patru ani, dar fără să apuce să-şi dea şi licenţa. Imprejurările i-au fost potrivnice, dar şi-a alinat durerea căntănd in strană, la biserică.

SEDUCŢIE. Avea o putere extraordinară asupra publicului. "Era frumos ca un brad inalt de la munte. Era conştient de asta, căci privea la noi ca la furnicuţe, pe sub gene. Era genul de om - gentleman - care ţinea la ceea ce dobăndise, se respecta pe el, ii respecta pe ceilalţi, impunea admiraţia pe care i-o purta publicul", işi aminteşte actriţa Rodica Mandache.

Ion Luican a fost prietenul doamnelor muzicii romăneşti: Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătăreţu. O generaţie de aur. O generaţie care a iubit şi a respectat căntecul popular şi sufletul poporului romăn. "Coleg bun şi prieten adevărat cu măicuţa mea. Maria Lătăreţu, pe acest titan al melosului romănesc il intălneam adesea la concerte şi in puţinul lor timp liber la noi acasă. Un artist complex şi de mare valoare interpretativă. Dacă vreunul din impresarii timpului, cum era Dima sau dirijorul de la «Taraful Gorjului», Nicu Novac, voiau să facă turnee de mare succes, luau cap de afiş pe Ion Luican şi pe Maria Lătăreţu. Succesul era garantat, iar spectacolele se ţineau cu casa inchisă", povesteşte Ioana Lătăreţu, nora marii artiste.

AMINTIRE. Drumurile artistice ale Rodicăi Bujor, membră a aceleiaşi generaţii de artişti cu Ion Luican, s-au impletit de multe ori cu cele ale lui Ion Luican şi iată căteva amintiri din cadrul emisiunii pe care Maria Banu i-a dedicat-o interpretului: "Cănd eu l-am cunoscut pe Ion Luican era deja o vedetă a muzicii uşoare de atunci. Acum, Ion Luican este o legendă. Era un om de o deosebită ţinută artistică, de o conştiinciozitate rar intălnită la un interpret de muzică populară. El impunea prin personalitatea lui demnitate, artă, muzică". O poveste de excepţie alături de o muzică din vremea cănd toată fiinţa ţi se răscolea la auzul unei melodii populare. Restituirea unei voci inegalabile: Ion Luican.

"Foaie verde fir mohor /Foaie verde fir mohor/Tare-am mai doinit cu dor…/Foaie verde de mohor/M-a pus dracu’ să mă-nsor…/Dar nevastă ca a mea/Nu mai are nimenea…"

• Ion Luican, vocea inconfundabilă a muzicii romăneşti

Muzica lui, bună să-ţi răscolească sufletul

Marele prieten al multora dintre marii artişti romăni, impresarul Gaby Michăilescu, ne povesteşte, printre altele, in Ediţia de Colecţie dedicată lui Ion Luican: "(...) Luican n-a fost numai un bun căntăreţ, ci şi un bun creştin; nu existau duminici şi sărbători cănd era acasă să nu fie prezent la Biserica Cimitirului Bălăneanu, care era pe Strada Mihai Bravu, aproape de căsuţa lui, la care să nu participe intocmai unui diacon la slujbe, căntănd cu voce plină răspunsul preoţilor principali. A mai existat un actor dramatic al Teatrului «Davila» de la Piteşti, care, de căte ori se repezea la Bucureşti, nu uita să participe la inmormăntări şi la slujbele religioase de la Biserica Kreţulescu, in faţa căreia naţional ţărăniştii au inălţat statuia lui Corneliu Coposu, dănd şi el din patimă creştinească răspuns soborului de preoţi".

O poveste de excepţie alături de o muzică din vremea cănd toată fiinţa ţi se răscolea la auzul unei melodii populare. Restituirea unei voci inegalabile: Ion Luican. O voce ca un clopot ce iţi răsună in inimă. Poate fi ascultată de luni, 23 iulie, pe CD-ul ce insoţeşte Ediţia de Colecţie a Jurnalului Naţional.