Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“În această cabină mă îmbrăcam împreună cu Gina Patrichi, la spectacolele «Elisabeta», «Dimineaţa pierdută»... Cabina din teatru e dormitorul, e biblioteca actorului sau e budoarul actriţei. E un spaţiu plin de energie, în care se încarcă actorul înainte de spectacol, lăsând, la rându-i, energia în teatru. Vorbeam o dată cu Mihai Măniuţiu că teatrul este un depozit de fantome, de energii, majoritatea pozitive, acumulări ale eroilor care au avut viaţă. De aceea, un teatru este o bogăţie de simţiri care nu se pierd. Ele plutesc, sunt absorbite de pereţi, de dulapuri, de oglinzile acestea, aşa pocite cum sunt ele. Au ceva din viaţa noastră sau din viaţa celor care au trecut pe aici.” Fragmentul de mai sus l-am sustras dintr-un dialog pe care l-am avut, cu ceva ani în urmă, cu Irina Petrescu în cabina sa de la Sala “Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra. Punea mare preţ pe amintiri. Erau vii şi personale, precum se exprimase, din clipa în care se aşeza pe scaun, în faţa oglinzii.
“De obicei, actorul îşi aduce câte ceva şi păstrează aici. Gina avea fotografia fetiţei ei când era foarte mică; avea şi o felicitare de la fată, de 8 martie, care era şi ziua de naştere a Ginei. Oana Pellea a stat o vreme în cabina asta şi avea sub sticla de pe măsuţă o bucată de caşmir dintr-un şal al bunicii ei. Simţi câte o dată nevoia să aduci ceva personal de acasă.”
Irina Petrescu este şi ea acum un spirit şi a intrat în “depozitul fantomelor” de la “Bulandra”. Cu siguranţă, emană energii pozitive în acest teatru, care i-a fost atâţia ani un “adăpost”.
A fost iubită de spectatori, mai ales de cei care o ţineau minte din primul său film “Valurile Dunării”, regizat de Liviu Ciulei. Era încă studentă, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1963 (clasa profesorului Ion Şahighian, asistent regizorul David Esrig). În acel an a debutat pe scena profesionistă – la “Bulandra”, jucând în spectacolul regizat de Radu Penciulescu “Noaptea e un sfetnic bun”. Începe astfel aici, alături de Ştefan Ciubotăraşu, Victor Rebengiuc şi Octavian Cotescu, o carieră ce avea să dureze mai bine de 50 de ani. Această scenă i-a fost casă până de curând, căci în actuala stagiune publicul a avut ocazia să o vadă şi să o aplaude, alături de mari actori ai teatrului, în spectacolele “Căsătoria”, în regia lui Yuri Kordonsky, sau în “Oblomov”, regia Alexandru Tocilescu.
A dat naştere la zeci şi zeci de personaje în film, teatru, dar şi în spectacole radiofonice şi de teatru tv, lucrând şi cu regizori precum David Esrig Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Mihai Măniuţiu, Adrian Pintea sau cu Lucian Pintilie, Gheorghe Vitanidis, Mihai Iacob, Virgil Calotescu, Ion Popescu-Gopo, Dinu Tănase, Andrei Blaier, Dan Piţa, Mircea Veroiu.
Rolurile, create prin muncă şi care i-au adus satisfacţie, i-au fost răsplătite cu anumite premii. Printre distincţiile primite amintim Premiul Academiei Române “Aristizza Romanescu” în domeniul artelor spectacolului (2011), Premiul pentru întreaga carieră la cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania – (2007), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2003) sau Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer (2000).
Întrebând-o pe Irina Petrescu, acum câţiva ani, care au fost rolurile sale cele mai dragi, de-a lungul vieţii artistice, actriţa mi-a spus: “Toate au răspuns la un moment dat unei evoluţii spirituale. Mi s-a întâmplat să am exact ce mi se potrivea la vârsta respectivă. De la «Leonce şi Lena», cu o adolescentă prostuţă, până la Maria Vasilievna din «Unchial Vanea», care, cred, are vârsta mea şi a trecut prin multe”.
Numele ei rămâne încrustat pe firmamentul culturii teatrale şi a celei cinematografice. Nu şi l-a impus, dar prezenţa ei a dominat oriunde s-ar fi aflat, tocmai prin fireasca simplitate. Aidoma unei regine deghizate!
În iunie, Irina Petrescu ar fi împlinit 72 de ani. Un ultim omagiu îi poate fi adus joi, 21 martie, de la ora 12:00, la Teatrul Bulandra, în foaierul Sălii “Liviu Ciulei” (fosta “Izvor”).
