Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mare actor. Născut la 21 august. Genial! Dar am fi vorbit astăzi mai puţin despre el dacă nu ar fi devenit actor de comedie. Toma Caragiu a descoperit, cu ajutorul prietenilor din teatrul de revistă, cum se poate face auzit dincolo de urechile prea surde ale publicului contemporan.
O clipă de remember - Triumful comediei lui Toma Caragiu, povestit de regizorul George Mihalache
Mare actor. Născut la 21 august. Genial! Dar am fi vorbit astăzi mai puţin despre el dacă nu ar fi devenit actor de comedie. Toma Caragiu a descoperit, cu ajutorul prietenilor din teatrul de revistă, cum se poate face auzit dincolo de urechile prea surde ale publicului contemporan.
Â
Asemenea unui Zarathustra nietzschean care grăia oamenilor adunaţi in piaţa publică fără a fi inţeles, Tomiţă, cum il alintau prietenii, s-a exprimat ani la rănd pe scene inchise de cortinele grele ale teatrului. Dincolo de urechile mulţimii. Aplaudat, apreciat, gustat de public, dar niciodată suficient, pănă la prima apariţie in lumea comediei. Adevăratul succes a venit cu răsul lumii. Dincolo de orice cortină, acolo unde zidurile teatrului s-au desfiinţat, ca lumea să audă mai bine.Â
Â
REINTRAREA IN SCENĂ. George Mihalache, regizor, scenarist, scriitor şi om de televiziune, care a lucrat căteva decenii cu cele mai importante nume ale vieţii artistice romăneşti, spune că se numără printre cei care au făcut posibilă una dintre cele mai frumoase părţi ale vieţii artistice de la mijlocul secolului trecut. "Eu am fost foarte bun prieten cu Toma Caragiu, pe care - şi asta face parte din faptele mele de război - l-am convins să imbrăţişeze arta cupletului şi a scenetei", povesteşte el. "Era director la Ploieşti pe atunci. Şi nu accepta ideea de a face altceva decăt teatru serios. Venind vorba, intr-o bună zi, la televiziune, i-am spus că ar trebui să inte in perimetrul ăsta. «Nooo! Că io am problemele mele, să joc teatru serios», mi-a zis el. «Da, daâ uite că ăştia care nu joacă teatru serios umplu stadioanele. Ii cunoaşte toată lumea. Crezi că o să-ţi ridice cineva statuie că il joci pe Hamlet?», i-am zis eu atunci. Şi mă trezesc intr-o zi cu Mircea Crişan că-mi spune: «Am stat de vorbă cu Caragiu la Ploieşti şi l-am convins să vină să facă o scenetă cu mine». Şi Crişan, care era o vulpe isteaţă a varietăţilor, işi aranjase bine treaba. Il recrutase pe Toma Caragiu să fie omul care «ridică la plasă», urmănd ca el să aibă cuvăntul hotărător. Dar, spre surpriza unanimă, s-a intămplat exact pe dos. Mielul care trebuia sacrificat a devenit taur! Pur şi simplu l-a eclipsat pe Crişan", mai spune regizorul, triumfător.
Â
UN PARIU CĂŞTIGAT. "In foarte scurt timp, Toma Caragiu a devenit preferatul tuturor. Şi a făcut comedie, rămănănd la fel de serios. «Ai văzut, domne, că se poate?», i-am spus lui Caragiu. Şi m-am trezit cu telefon peste 4-5 zile de la Caragiu, de la Ploieşti. Zice: «Ai avut dreptate, bade. Acum, cănd merg pe stradă se uită lumea după mine. Au inceput să mă cunoască». Şi i-am scris un monolog intitulat «Momentul coregrafic». I-a plăcut textul, a venit la televiziune şi a avut mare suces. De atunci şi-a luat rolul de comediant in serios", mai povesteşte George Mihalache, devenit ceea ce s-ar putea numi "regizorul" succesului şi vieţii lui Toma Caragiu.
Â
OMUL A DEVENIT SUPRAOM! Actorul Toma Caragiu s-a depăşit pe sine intrănd in comedie. Şi a depăşit limitele teatrului, ale scenei, cu regulile ei. Şi pe cele ale comediei. Ale actorului genial, devenind, s-ar putea spune, supraactorul care a ştiut cum să se adreseze tuturor categoriilor de spectatori. A lăsat scena teatrului "serios" să apună, pentru a se naşte suprascena şi suprateatrul. Prezent cu succes deplin in toate genurile, fiind la fel de bun in comedie, in dramă, in tragedie, vodevil şi revistă. A intrat in teatru incă din perioada in care era elev de liceu, iar debutul pe o scenă adevărată l-a avut in toamna anului 1948, la Studioului Teatrului Naţional din Piaţa Amzei. Student fiind, in anul al III-lea de facultate, i se incredinţase rolul unui scutier din "Toreadorul din Olmado", in regia lui Ion Sahighian. La 1 mai 1948 a fost angajat ca membru al corpului artistic al Teatrului Naţional. In 1949 a obţinut Diploma de absolvire nr. 1548 a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, iar la 1 aprilie 1951 a devenit angajat al nou infiinţatului Teatru de Stat din Constanţa. La numai 28 de ani, in 1953, a fost numit director al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţie pe care a deţinut-o timp de 12 ani. Pe scena ploieşteană a interpretat 34 de roluri. De acolo a plecat, invitat de Liviu Ciulei, la Teatrul "Bulandra" din Bucureşti. S-a indreptat spre comedie, spre revistă, spre televiziune, spre spectacole aşteptate şi urmărite cu sufletul la gură de toţi. Hohotele de răs ale publicului l-au invăţat pe Toma Caragiu cum să se facă auzit de toată lumea.
Â
O NOAPTE FURTUNOASĂ... Toma Caragiu a devenit astfel vocea furtunoasă care spunea lucrurilor pe nume. Nu-i mai stătea nimic in cale şi se auzea pretutindeni. Doar o calamitate mai putea să-l oprească, să-l reducă la tăcere, atunci cănd deja se spunea despre el că indrăzneşte prea mult. Asta s-a şi intămplat, in cumplita noapte de 4 martie 1977, cănd Bucureştiul a fost zguduit de unul dintre cele mai mari cutremure ale secolului trecut. Legenda creată in jurul lui spune că moartea nu ar fi fost chiar naturală, iar calamitatea ar fi camuflat crima comandată de PCR. George Mihalache işi aminteşte că l-a intălnit cu numai căteva ore inainte de dezastru. Ca prieten, ii recomandase să intre in casă, pentru că "avea o tuse urătă". Dar Toma Caragiu i-a răspuns cu seninătate: "N-avea grijă, mă Gică. Macedonenii trăiesc 100 de ani!". "A doua zi a fost cules din moloz impreună cu regizorul Bocăneţ, care fusese in vizită la el", işi mai aminteşte regizorul. Dar Caragiu n-a murit! Aşa grăit-a publicul lui. Iar admiratori i se mai nasc şi astăzi, după 30 de ani de la moarte.
Â
,,Da, daâ uite că ăştia care nu joacă teatru serios umplu stadioanele. Ii cunoaşte toată lumea. Crezi că o să-ţi ridice cineva statuie că il joci pe Hamlet?"
George Mihalache regizor
Â
«Ai văzut, domne, că se poate?», i-am spus lui Caragiu. Şi m-am trezit cu telefon peste 4-5 zile de la Caragiu, de la Ploieşti. Zice: «Ai avut dreptate, bade. Acum, cănd merg pe stradă se uită lumea după mine. Au inceput să mă cunoască». Şi i-am scris un monolog intitulat «Momentul coregrafic». I-a plăcut textul, a venit la televiziune şi a avut mare suces. De atunci şi-a luat rolul de comediant in serios"
George Mihalache regizor
