Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
LA AEROPORT ● Politeţe zîmbitoare vs zîmbete de gheaţă
Este greu de spus la acest moment care sunt învingătorii şi învinşii
acestui summit. Majoritatea deciziilor luate îşi vor face simţite
efectele în timp, peste ani buni.
LA AEROPORT ● Politeţe zîmbitoare vs zîmbete de gheaţă
Este greu de spus la acest moment care sunt învingătorii şi învinşii acestui summit. Majoritatea deciziilor luate îşi vor face simţite efectele în timp, peste ani buni.
Mult mai evidente au fost însă diferenţele de PR şi modul în care fiecare delegaţie a ştiut să-şi "vîndă" imaginea. Iar din acest punct de vedere, doi au fost cîştigătorii incontestabili: americanii şi ruşii. Fiecare prin mijloace specifice: de o parte, exuberanţă şi saluturi călduroase, de partea cealaltă, suspans prelungit şi sobrietate. Startul a fost dat de către delegaţia americană, fără doar şi poate cea mai spectaculoasă a summit-ului. Spectacolul a fost total. Început cu mult înaintea aterizării Air Force One prin măsurile stricte de securitate învelite însă în politeţea zîmbitoare afişată de "băieţii" de la Secret Service şi continuat pînă la gararea aeronavei în nasul presei astfel încît cuplul american să-şi poată face show-ul, nimic nu a fost lăsat la voia întîmplării. Inclusiv "expunerea" pentru public a celebrei aeronave pe care noi am văzut-o mai ales în filme. Chiar dacă veneau după un drum lung şi obositor din cauza traversării numeroaselor fuse orare, George şi Laura Bush nu au uitat nici o secundă să zâmbească.
COMPARAŢIE. Ultimul sosit la summit, dar nu cel din urmă, a fost Vladimir Putin, aşteptat ca un adevărat rege neîncoronat al întrunirii. Aflată sub semnul întrebării pînă în ultima clipă, sosirea "Ţarului" de la Kremlin a fost un eveniment aşteptat cu încordare de toată lumea, fapt care l-a făcut să cîştige "la puncte" şi fără prea mult efort jocul de imagine. Spre deosebire de jovialul său omolog american, Putin a preferat ţinuta sobră, a unui veritabil "Ţar". Delegaţiile europene, de la cea condusă de Jose Manuel Barroso la cea germană şi încheind cu cea a şefului NATO, olandezul Scheffer, au mers pe o nefericită cale de mijloc. "Intrările în scenă" au fost atît de şterse şi funcţionăreşti, încît au trecut aproape neobservate de presă. Spre deosebire de preşedintele american care părea că savurează fiecare moment de pe Otopeni, oficialii europeni păreau de-a dreptul scorţoşi. Nici vorbă de saluturi expansive, iar zîmbetele (dacă au existat) erau îngheţate ca şi atmosfera de afară. În acest sens poate că n-ar fi rău deloc ca UE să ia ceva lecţii de "imagine artistică" de la americani. Reprezentanţilor săi nu le-ar strica deloc să manifeste ceva mai multă căldură şi popularitate şi să-şi şteargă "ştampila" birocratică, ce atîrnă atît de greu la deficitul de imagine al Bruxelles-ului.
Este greu de spus la acest moment care sunt învingătorii şi învinşii acestui summit. Majoritatea deciziilor luate îşi vor face simţite efectele în timp, peste ani buni.
Mult mai evidente au fost însă diferenţele de PR şi modul în care fiecare delegaţie a ştiut să-şi "vîndă" imaginea. Iar din acest punct de vedere, doi au fost cîştigătorii incontestabili: americanii şi ruşii. Fiecare prin mijloace specifice: de o parte, exuberanţă şi saluturi călduroase, de partea cealaltă, suspans prelungit şi sobrietate. Startul a fost dat de către delegaţia americană, fără doar şi poate cea mai spectaculoasă a summit-ului. Spectacolul a fost total. Început cu mult înaintea aterizării Air Force One prin măsurile stricte de securitate învelite însă în politeţea zîmbitoare afişată de "băieţii" de la Secret Service şi continuat pînă la gararea aeronavei în nasul presei astfel încît cuplul american să-şi poată face show-ul, nimic nu a fost lăsat la voia întîmplării. Inclusiv "expunerea" pentru public a celebrei aeronave pe care noi am văzut-o mai ales în filme. Chiar dacă veneau după un drum lung şi obositor din cauza traversării numeroaselor fuse orare, George şi Laura Bush nu au uitat nici o secundă să zâmbească.
COMPARAŢIE. Ultimul sosit la summit, dar nu cel din urmă, a fost Vladimir Putin, aşteptat ca un adevărat rege neîncoronat al întrunirii. Aflată sub semnul întrebării pînă în ultima clipă, sosirea "Ţarului" de la Kremlin a fost un eveniment aşteptat cu încordare de toată lumea, fapt care l-a făcut să cîştige "la puncte" şi fără prea mult efort jocul de imagine. Spre deosebire de jovialul său omolog american, Putin a preferat ţinuta sobră, a unui veritabil "Ţar". Delegaţiile europene, de la cea condusă de Jose Manuel Barroso la cea germană şi încheind cu cea a şefului NATO, olandezul Scheffer, au mers pe o nefericită cale de mijloc. "Intrările în scenă" au fost atît de şterse şi funcţionăreşti, încît au trecut aproape neobservate de presă. Spre deosebire de preşedintele american care părea că savurează fiecare moment de pe Otopeni, oficialii europeni păreau de-a dreptul scorţoşi. Nici vorbă de saluturi expansive, iar zîmbetele (dacă au existat) erau îngheţate ca şi atmosfera de afară. În acest sens poate că n-ar fi rău deloc ca UE să ia ceva lecţii de "imagine artistică" de la americani. Reprezentanţilor săi nu le-ar strica deloc să manifeste ceva mai multă căldură şi popularitate şi să-şi şteargă "ştampila" birocratică, ce atîrnă atît de greu la deficitul de imagine al Bruxelles-ului.
