Juramant - Ultimul Buref

Actrita Flavia Buref este ultima care poarta acest nume. Dorinta unei femei cu inima fierbinte a determinat-o pe artista sa lupte pentru ca numele sa nu se piarda.

Speranta pentru mai tarziu. Actrita si poeta Flavia Buref este ultima care poarta acest nume. Dorinta unei femei cu inima fierbinte a determinat-o pe artista sa lupte pentru ca numele sa nu se piarda.

Cinstea si harnicia copiilor unei femei din Bitolia, Macedonia, au fost motivatia suprema pentru ca numele lor sa nu se piarda. Destinul sau o forta mai puternica a facut ca Flavia Buref, ultima care poarta acest nume, prin natura meseriei sa implineasca dorinta acestei matusi indepartate. A dus acest nume peste mari si tari, la diferite festivaluri de film, iar prin cartile sale, prin versurile a sute de melodii ce vor avea mereu pe partitura semnatura nepieritoare a artistei dorinta sa se implineasca. Abisul durerii de a-i pierde pe cei dragi au determinat-o pe matusa indepartata a artistei sa-si doreasca sa traiasca mai departe prin numele transmis generatiilor urmatoare, ca o garantie a nemuririi.

Dorinta. Iubirea este lectia suprema pe care o repetam de mii de ani si pe care noi, oamenii, inca n-am invatat-o pe de rost. "Ma urmareste demult, de cand eram mica, ceva care mi s-a parut foarte impresionant despre o matusa, o indepartata matusa, pe care eu nu am cunoscut-o niciodata", incepe sa depene firul povestii Flavia Buref. "Era sora bunicului meu. Bunicul meu s-a nascut in Bitolia, era macedonean deci, in satul Monastir. Avea o sora casatorita si mama a doi copii. Nu stiu exact ce tragedie s-a intamplat, ce se petrecea pe la 1840-1850 in Bitolia, dar sotul ei si cei doi copii s-au prapadit. Femeia, disperata ca nu mai este nimeni care sa poarte numele, i-a spus bunicului meu: «Acesti copii buni ai mei, acesti copii cinstiti, acesti copii plini de inima, nu merita le fie pierdut numele. Numele sotului meu. Nu mai am alti copii. Jura-mi! (asa i-a spus fratelui ei) Jura-mi, daca pleci acolo in Romania, ca vei da copiilor tai numele Buref! Asa sa te declari! Pentru ca numele Buref, nume de om cinstit, sa nu se piarda. Jura-mi pe cruce!» A jurat bunicul. A venit aici, in Romania, si din Velian Stoica, a devenit Velian Stoica Buref. Toti copiii lui, trei baieti si doua fete, au avut numele de Buref. Cei doi frati ai tatalui meu nu au avut copii, iar surorile s-au maritat si au purtat numele sotilor. Numai tata a ramas cu numele de Buref si el a avut doar o fata. Pe mine. Ciudat este ca aceasta fata, adica eu, am facut o meserie artistica, numele meu a fost legat de filme, de teatru, si mai tarziu, cand am inceput sa scriu, sa traduc, sa fac versuri pentru muzica, de carti, de scenarii. Desi n-am avut copii, desi eram fata si nu baiat, care ar fi putut perpetua numele, prin aceasta preocupare numele s-a pastrat. Cand am sa plec, undeva, departe de tot, las in urma mea numele, deci ii indeplinesc dorinta acestei matusi, dorinta care m-a urmarit pe parcursul vietii. Lucrul acesta aproape ca ma cutremura".

Flavia Buref a facut parte din Promotia de Aur 1956, a fost colega cu cei mai mari actori ai Romaniei. In fotografie strange in brate o Inima de leu care apartinea dresoarei Lidia Jiga, a carei tragedie personala a impresionat o lume intreaga

O cruce, un mormant… In toata aceasta perioada multe lucruri s-au intamplat, artista a gasit o liniste si o bucurie scriind, tot scriind, si s-a gandit ce fericita ar fi fost daca ar fi reusit sa vada cu ochii ei acel sat Monastir, in Bitolia. Sa caute numele de Buref. "Unde sa-l mai gasesc?! Poate la primaria din Monastir. Pe o cruce… Undeva, intr-un cimitir… Sa le spun celor de acolo, care nu mai sunt pe lumea asta, dar care poate ma aud, ca dorinta a fost indeplinita. Numele nu se pierde. In toti acesti ani m-am gandit ca poate voi ajunge. Nu s-a intamplat… M-am intalnit cu o persoana care cunostea Iugoslavia si am intrebat-o in marea mea naivitate: «Cunoasteti satul Monastir?». «Satul Monastir, nu stiu. Dar orasul Monastir este foarte frumos». Zic: «Monastir, din Bitolia» «Da», mi s-a raspuns. Atunci mi-am dat seama ca a trecut un secol si este normal ca satul sa fie astazi un oras. Locul acela sfant pentru mine este incarcat cu gandurile mele bune catre matusa care si-a dorit atat de mult sa nu i se piarda numele. Nu mai exista nimeni care sa poarte acest nume. Eu sunt ultima Buref…"

"Toti copiii care au bunici sunt rasfatati de ei, eu am crescut fara sa fi cunoscut vreunul. Din ce a spus bunicul tatalui meu a ajuns la mine povestea pe care v-am impartasit-o. Mi-am dorit bunici, dar nu i-am avut. Copiii au o relatie speciala cu bunicii. Exista o caldura speciala intre ei si mi-as fi dorit sa o cunosc si eu" Flavia Buref, artista

Lungul drum al zilei catre maine

Balcanii au fost scena a nenumarate razboaie, intre 1835 si 1863 localitatea Monastir a dat piept cu valurile vietii si ale istoriei, iar peste cei care traiau pe meleagurile acelea au trecut nenumarate revolte locale pe fondul dorintei de eliberare nationala si libertate religioasa. Monastir a intrat intr-o perioada de declin care a durat pana la faramitarea dominatiei turce. Declinul economic i-a determinat pe multi dintre locuitori sa ia viata de la capat in locuri mai sigure, iar la acea ora Romania era unul dintre ele. Bunicul actritei Flavia Buref, Velian Stoica Buref (foto: alaturi de doi dintre feciorii sai) a fost unul dintre acei macedoneni veniti in Romania sa inceapa o noua viata. In anul 1860 Costache Negri intervenea pentru infiintarea unei scoli romane, iar la Bucuresti lua fiinta un comitet macedo-roman cu acelasi scop. Mihail Kogalniceanu, primul-ministru al Romaniei, hotaraste in anul 1863 crearea unui fond din bugetul statului pentru ajutorarea bisericilor si scolilor romane din Peninsula Balcanica. Domnitorul Al. Ioan Cuza va dona bani pentru infiintarea primei scoli de limba romana din Tarnovo, Bitolia.

"De cate ori am fost plecata in delegatii, cu filmele mele, in Argentina, in Uruguay, la Moscova, s-au scris articole, reportaje, s-au facut portrete despre mine pe langa fotografii. De fiecare data imi spuneam in gand: «Uite, Grande tante, se scrie despre tine. Se pomeneste numele tau»". Flavia Buref, artista