Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ei, dacă nu aflăm de la autorităţile noastre, aflăm din alte surse şi
tot ne luminăm, în cele din urmă! Ce conţine decizia Curţii irakiene de
Casaţie privind anularea condamnării la moarte a lui Munaf? Nici mai
mult, nici mai puţin decât o referire la faptul că pentru eliberarea
jurnaliştilor români răpiţi în Irak s-a plătit o răscumpărare!
Ei, dacă nu aflăm de la autorităţile noastre, aflăm din alte surse şi tot ne luminăm, în cele din urmă! Ce conţine decizia Curţii irakiene de Casaţie privind anularea condamnării la moarte a lui Munaf? Nici mai mult, nici mai puţin decât o referire la faptul că pentru eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak s-a plătit o răscumpărare!
Ni s-au promis 50 de ani pentru aflarea adevărului în cazul jurnaliştilor români răpiţi în Irak şi ulterior eliberaţi, după 55 de zile de captivitate. Dacă e să aşteptăm adevărul de la autorităţi, atunci e clar că de 50 de ani vom avea nevoie. Bine că există decizia Curţii irakiene de Casaţie privind anularea condamnării la moarte a lui Mohammad Munaf, ghidul americano-irakian al jurnaliştilor români răpiţi, depusă la Curtea Supremă a SUA, că aşa aflăm lucruri interesante.
SURPRIZA. Decizia, citată de Mediafax, conţine o referire la faptul că răpitorii celor trei ziarişti români i-au eliberat pe aceştia după ce au negociat cu autorităţile române şi au primit o răscumpărare. Zvonuri privind plata unei răscumpărări pentru eliberarea jurnaliştilor Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au existat încă de la momentul eliberării lor, deşi atunci preşedintele Traian Băsescu a declarat că pentru aceasta nu s-a făcut nici o concesie de politică externă "prezentă şi viitoare” şi nu s-a plătit nici o răscumpărare.
MILIOANE DE EURO. Zvonurile au fost alimentate şi de articolele din presa italiană şi franceză, potrivit cărora pentru eliberarea alor noştri, dar şi a ziaristei franceze Florence Aubenas şi a ziaristei italiene Giuliana Sgrena s-ar fi plătit milioane de euro. Ba chiar zeci de milioane. Şi Sgrena a declarat într-un interviu că a auzit că s-a plătit o răscumpărare pentru eliberarea sa. În plus, cotidianul britanic The Times a menţionat România printre statele care au plătit răscumpărări pentru eliberarea cetăţenilor lor, finanţând astfel, involuntar, operaţiunile insurgenţilor.
Avocaţii americani ai lui Munaf au depus la Curtea Supremă a SUA o notificare privind decizia tribunalului irakian de casare a sentinţei de condamnare la moarte, în condiţiile în care instanţa americană urmează să audieze, la 25 martie, cazul cetăţeanului americano-irakian aflat în custodia forţei multinaţionale din Irak.
VICII DE PROCEDURA. Curtea Federală de Casaţie irakiană a decis, la 29 ianuarie 2008, că hotărârea de condamnare la moarte prin spânzurare a lui Munaf şi a celorlaţi cinci acuzaţi a avut la bază vicii de procedură (inclusiv transcriere greşită a numelor) şi erori în aplicarea legii şi a stabilit anularea acesteia. Decizia Curţii de Casaţie, publicată la 19 februarie, descrie evenimentele care au urmat răpirii ziariştilor, conform documentelor de anchetă şi urmărire. Astfel, cei trei ziarişti români au fost răpiţi, la 28 martie 2005, în apropierea cartierului Jami'a, în timp ce se aflau în maşina condusă de Mohammad Munaf. "După ce au negociat cu autorităţile române şi au primit o răscumpărare, răpitorii au eliberat victimele", afirmă documentul, conform traducerii în engleză depuse la Curtea Supremă a Statelor Unite. Comisia Publică a Curţii de Casaţie Federale irakiene afirmă că declaraţiile victimelor răpirii nu au fost confirmate de documente în cursul investigaţiei, deoarece ziariştii au plecat în România după eliberare, însă reprezentantul Ambasadei Române a oferit mărturii privind incidentul. În urma anchetei, s-a stabilit că răpirea a fost planificată în România, de omul de afaceri sirian Hayssam Omar (Haytham al Umar), care l-a trimis pe fratele său, Muhammad Khaled al Umar, în Irak, ca om de legătură cu răpitorii.
În timpul interogatoriilor, trei dintre acuzaţi au recunoscut că au participat la răpirea ziariştilor, însă în cazul celorlalţi trei, printre care se numără şi Munaf, "tribunalul nu a stabilit rolul jucat în răpire, ceea ce impunea extinderea anchetei şi, dacă este nevoie, susţinerea prin documente a declaraţiilor celorlalţi inculpaţi , ca martori împotriva acestora".
DOCUMENTARE SLABA. În plus, Curtea de Casaţie apreciază că tribunalul ar fi trebuit să depună eforturi pentru documentarea declaraţiilor victimelor răpirii, prin procură sau mijloace de comunicare moderne, şi ar fi trebuit să precizeze numele lor pe baza unor documente oficiale", deoarece numele victimelor răpirii diferă în documentele Curţii.
Curtea de Casaţie adaugă că, potrivit deciziei de condamnare, identitatea autorilor răpirii a fost stabilită după arestarea lui Muhammad Khaled al Umar şi confesiunea acestuia, dar declaraţia lui nu mai poate fi găsită în dosarul cazului. Tribunalul ar fi trebuit să susţină cu documente declaraţiile acestuia ca martor împotriva celorlalţi acuzaţi. În plus, Curtea de Casaţie mai remarcă şi alte erori în documentaţia cazului, inclusiv date scrise greşit.
ANULARE. Ţinând cont de faptul că tribunalul a luat o decizie în acest caz înainte de a încheia ancheta, dar şi de celelalte deficienţe semnalate, Curtea de Casaţie irakiană a decis anularea tuturor deciziilor pronunţate în acest caz, acuzaţii urmând însă să rămână în custodie până la încheierea noii cercetări a cazului.
Mohammad Munaf a fost ghid pentru Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, răpiţi, în 28 martie 2005, în Irak. Munaf a fost luat ostatic alături de aceştia timp de 55 de zile şi a fost arestat de armata americană, după eliberarea lor, fiind bănuit de complicitate. Judecat de un tribunal irakian şi condamnat la moarte prin spânzurare, Munaf a sesizat justiţia americană, apreciind că nu a beneficiat de un proces echitabil. Curtea federală de Apel din Washington a considerat, în aprilie 2007, că nu are nici o autoritate asupra lui Munaf, deoarece el este deţinut de o forţă internaţională şi a fost condamnat de un stat suveran. Cu toate acestea, în luna decembrie a anului trecut, Curtea Supremă a Statelor Unite a acceptat să examineze cazul său. Avocaţii lui Munaf au declarat că decizia Curţii de Casaţie irakiene nu modifică strategia apărării în procesul de la Curtea Supremă, care contestă întregul sistem de detenţie prelungită a unor persoane, fără un proces corect într-un tribunal american.
Ni s-au promis 50 de ani pentru aflarea adevărului în cazul jurnaliştilor români răpiţi în Irak şi ulterior eliberaţi, după 55 de zile de captivitate. Dacă e să aşteptăm adevărul de la autorităţi, atunci e clar că de 50 de ani vom avea nevoie. Bine că există decizia Curţii irakiene de Casaţie privind anularea condamnării la moarte a lui Mohammad Munaf, ghidul americano-irakian al jurnaliştilor români răpiţi, depusă la Curtea Supremă a SUA, că aşa aflăm lucruri interesante.
SURPRIZA. Decizia, citată de Mediafax, conţine o referire la faptul că răpitorii celor trei ziarişti români i-au eliberat pe aceştia după ce au negociat cu autorităţile române şi au primit o răscumpărare. Zvonuri privind plata unei răscumpărări pentru eliberarea jurnaliştilor Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au existat încă de la momentul eliberării lor, deşi atunci preşedintele Traian Băsescu a declarat că pentru aceasta nu s-a făcut nici o concesie de politică externă "prezentă şi viitoare” şi nu s-a plătit nici o răscumpărare.
MILIOANE DE EURO. Zvonurile au fost alimentate şi de articolele din presa italiană şi franceză, potrivit cărora pentru eliberarea alor noştri, dar şi a ziaristei franceze Florence Aubenas şi a ziaristei italiene Giuliana Sgrena s-ar fi plătit milioane de euro. Ba chiar zeci de milioane. Şi Sgrena a declarat într-un interviu că a auzit că s-a plătit o răscumpărare pentru eliberarea sa. În plus, cotidianul britanic The Times a menţionat România printre statele care au plătit răscumpărări pentru eliberarea cetăţenilor lor, finanţând astfel, involuntar, operaţiunile insurgenţilor.
Avocaţii americani ai lui Munaf au depus la Curtea Supremă a SUA o notificare privind decizia tribunalului irakian de casare a sentinţei de condamnare la moarte, în condiţiile în care instanţa americană urmează să audieze, la 25 martie, cazul cetăţeanului americano-irakian aflat în custodia forţei multinaţionale din Irak.
VICII DE PROCEDURA. Curtea Federală de Casaţie irakiană a decis, la 29 ianuarie 2008, că hotărârea de condamnare la moarte prin spânzurare a lui Munaf şi a celorlaţi cinci acuzaţi a avut la bază vicii de procedură (inclusiv transcriere greşită a numelor) şi erori în aplicarea legii şi a stabilit anularea acesteia. Decizia Curţii de Casaţie, publicată la 19 februarie, descrie evenimentele care au urmat răpirii ziariştilor, conform documentelor de anchetă şi urmărire. Astfel, cei trei ziarişti români au fost răpiţi, la 28 martie 2005, în apropierea cartierului Jami'a, în timp ce se aflau în maşina condusă de Mohammad Munaf. "După ce au negociat cu autorităţile române şi au primit o răscumpărare, răpitorii au eliberat victimele", afirmă documentul, conform traducerii în engleză depuse la Curtea Supremă a Statelor Unite. Comisia Publică a Curţii de Casaţie Federale irakiene afirmă că declaraţiile victimelor răpirii nu au fost confirmate de documente în cursul investigaţiei, deoarece ziariştii au plecat în România după eliberare, însă reprezentantul Ambasadei Române a oferit mărturii privind incidentul. În urma anchetei, s-a stabilit că răpirea a fost planificată în România, de omul de afaceri sirian Hayssam Omar (Haytham al Umar), care l-a trimis pe fratele său, Muhammad Khaled al Umar, în Irak, ca om de legătură cu răpitorii.
În timpul interogatoriilor, trei dintre acuzaţi au recunoscut că au participat la răpirea ziariştilor, însă în cazul celorlalţi trei, printre care se numără şi Munaf, "tribunalul nu a stabilit rolul jucat în răpire, ceea ce impunea extinderea anchetei şi, dacă este nevoie, susţinerea prin documente a declaraţiilor celorlalţi inculpaţi , ca martori împotriva acestora".
DOCUMENTARE SLABA. În plus, Curtea de Casaţie apreciază că tribunalul ar fi trebuit să depună eforturi pentru documentarea declaraţiilor victimelor răpirii, prin procură sau mijloace de comunicare moderne, şi ar fi trebuit să precizeze numele lor pe baza unor documente oficiale", deoarece numele victimelor răpirii diferă în documentele Curţii.
Curtea de Casaţie adaugă că, potrivit deciziei de condamnare, identitatea autorilor răpirii a fost stabilită după arestarea lui Muhammad Khaled al Umar şi confesiunea acestuia, dar declaraţia lui nu mai poate fi găsită în dosarul cazului. Tribunalul ar fi trebuit să susţină cu documente declaraţiile acestuia ca martor împotriva celorlalţi acuzaţi. În plus, Curtea de Casaţie mai remarcă şi alte erori în documentaţia cazului, inclusiv date scrise greşit.
ANULARE. Ţinând cont de faptul că tribunalul a luat o decizie în acest caz înainte de a încheia ancheta, dar şi de celelalte deficienţe semnalate, Curtea de Casaţie irakiană a decis anularea tuturor deciziilor pronunţate în acest caz, acuzaţii urmând însă să rămână în custodie până la încheierea noii cercetări a cazului.
Mohammad Munaf a fost ghid pentru Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, răpiţi, în 28 martie 2005, în Irak. Munaf a fost luat ostatic alături de aceştia timp de 55 de zile şi a fost arestat de armata americană, după eliberarea lor, fiind bănuit de complicitate. Judecat de un tribunal irakian şi condamnat la moarte prin spânzurare, Munaf a sesizat justiţia americană, apreciind că nu a beneficiat de un proces echitabil. Curtea federală de Apel din Washington a considerat, în aprilie 2007, că nu are nici o autoritate asupra lui Munaf, deoarece el este deţinut de o forţă internaţională şi a fost condamnat de un stat suveran. Cu toate acestea, în luna decembrie a anului trecut, Curtea Supremă a Statelor Unite a acceptat să examineze cazul său. Avocaţii lui Munaf au declarat că decizia Curţii de Casaţie irakiene nu modifică strategia apărării în procesul de la Curtea Supremă, care contestă întregul sistem de detenţie prelungită a unor persoane, fără un proces corect într-un tribunal american.
De la capat
Procesul din Irak al lui Mohammad Munaf va fi reluat de la început, după decizia Curţii de Casaţie irakiene de a anula condamnarea la moarte a acestuia, care nu va modifica însă strategia apărării în procesul din SUA, ajuns la Curtea Supremă. "Această decizie anulează întreaga condamnare şi trimite cazul înapoi în faza de cercetare" în procesul din Irak, a declarat, pentru Mediafax, avocatul american Johathan Hafetz. El a adăugat însă că decizia Curţii irakiene nu va influenţa strategia echipei de apărători ai lui Munaf în procesul din Statele Unite, care a ajuns la Curtea Supremă. "Noi cerem revizuirea întregului sistem de detenţie prelungită a unor persoane, fără un proces corect într-un tribunal american", a spus Hafetz, adăugând că anularea condamnării la moarte în Irak nu diminuează semnificaţia argumentelor în procesul din Statele Unite.
