x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (23).

Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (23).

de Andrei Paunescu    |    28 Mai 2011   •   21:00

23 septembrie 1986

Tata s-a apucat sa-si sorteze poeziile pe carti viitoare, dar il doare rau mana. Imi spune ca VSH-ul de 18 cu 30 (pe care-l are) poate insemna si cancer. Tratamentul cu lamaia i-a eliberat deja, in probele de urina, acid uric cristale. Semn ca ma­car stim ce este in exces in organism si ca metoda nemedicamentoasa da roade.

Ma duc spre seara in biblioteca, sa citesc ceva des­pre dadaism si suprarealism, dar adorm. Cand trec prin sufragerie sa-l salut pe A.P., e cu tanarul scri­itor craiovean Constantin Preda. Il intreb daca mai­ne la scoala pot juca fotbal, de la 14:00 la 15:00. Se supara foarte tare ca-mi gasesc mereu mo­tive sa aman inceperea pregatirilor pentru fa­cul­tate. Ii e groaza de intalnirea mea cu profesorul Ion Rotaru, care ma va testa la literatura si gra­matica, pentru ca eu n-am citit inca nimic din bi­bli­o­grafia uriasa pentru admitere. Imi spune ca mai bine ramanea linistit, ziarist la New York Times, in 1970, si nu investea moral totul intr-unul ca mine, ca nu se poate intra la Universitate si cu ama­narea lecturilor intense, si cu copii, si cu fe­mei, si cu fotbal, si cu toate astea, ca voi fi un me­di­o­cru, ca maine, dupa ce voi juca (nu ma poate opri), imi voi prelungi lenea pana seara, ca apoi pre­cis voi dormi si, bineinteles, voi face baie o ora si jumatate. Apoi, se ambaleaza si trece la con­traatac, in sens pozitiv, constructiv. Ma trimi­te la mine in camera, cu pagini din “Istoria litera­t­urii' de George Calinescu, sa fac un conspect. Il fac repede, i-l duc si, de aici, ii mai trece supararea. Vede ca nu sunt un incapabil, ca sunt in stare sa pun pe hartie fraze literare.

Isi aduce aminte ca exista un Urmuz “care a trait, a scris si a murit absurd' si ne citeste tare: “Palnia si Stamate' si “Ismail si Turnavitu'. Despre Ion Vinea si constructivismul sau are o parere proasta: “Arta ii e mai intrinseca omului decat tehnica. Tehnica nu are valoare spirituala'.

Indrazneala avangardistilor romani
A.P. spune ca Urmuz e genial, ca o astfel de scriere starneste mereu indignari “mai ales la invatatorii de tara', ca “nu are valoare de literatura de capatai, dar fara ea nu se poate'.
Cand vine vorba despre Geo Bogza si despre influentele din Urmuz, A.P. se simte obligat sa ne arate ca “la Urmuz, absurdul e organic, nu ca la Bogza, care zice ca soarele rasare la rasarit si apune la apus, iar voi iubiti-l pe Lenin! Nu merge sa spui orice, oriunde. fii nu ca afirmatiile ar fi absurde, luate in parte, dar, in fraza amintita, ele nu se leaga deloc. A.P. zice ca asa facea si N. Brebenel. El era pe jumatate neamt si citea in germana, il considera pe Nietzsche etalon, ii placeau unele nuante fasciste, chiar din cele scrise de Hitler, dar, cand a vorbit in public prima oara, la un congres, a citat din Marx. Hai, da-o-n ma-sa, chiar asa? Cand l-o fi apucat pe el simpatia pentru Marx? Sunt unii care o tin de mici copii cu o idee, tine-o si tu!'.

A.P., despre Cetoiu: “Nici n-ai crede, vazandu-l cu pipa in gura si cu ideile lui estetice, ca el l-a bagat pe Voiculescu in puscarie. Da, el! fii parado­xul e ca un evreu, Nicolae Steinhardt, a preferat sa fie inchis decat sa-l toarne pe Vasile Voiculescu, trecand, in inchisoare, la ortodoxie. Iar acum e preot ortodox la Rohia, in Maramures. Nu mai vorbesc despre alti scriitori, dintre care unul foarte mare, care ma lovesc si pe mine mereu, ei sunt deja compromisi, ci despre cei care vor sa-si dea un aer intelectual'.
La Geo Bogza, A.P. remarca lipsa de organicitate, de la o etapa la alta. Cum poate un om, care a scris in 1930 despre ciobanii onanisti din Carpati, ai caror spermatozoizi li se prelingeau pe pietre, sa scrie apoi “Iubiti-l pe Lenin!', dupa ce, impreuna cu marele Aurel Baranga, scosese, intre razboaie, revista P...la? Suntem in sufragerie. A.P. ii vorbeste lui Costica Preda, prezent la discutie: “Deci, in timp ce Blaga scria ce scria, iar Goga isi plangea durerea, astia scoteau revista P...la. S-a sesizat si Procuratura, iar ei au tiparit alt numar, in care unul din sefii publicatiei se inzestrase, printr-un trucaj foto, cu un sex de cal, treaba care a amanat procesul. Iti dai seama cata nerusinare! Revista asta o are si fitefan Andrei, mi se pare, se mai pastreaza doar vreo trei numere, unele tinute sub nu stiu cate chei, la Academie'.

Continuarea in numarul viitor

×
Subiecte în articol: special