x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (46)

Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (46)

de Andrei Paunescu    |    05 Noi 2011   •   21:00
Jurnalul lui Adrian Păunescu –  necesitate, şansă, condamnare (46)

21 februarie 1987, Bucuresti - Cosmetica de la Moscova
A.P. spunea recent, dupa analizarea catorva date, referitoare la declinul nivelului de trai al populatiei, ca 'suntem o natiune prabusita, intr-o lume prabusita'. Schimbarile de la rusi nu-i dau incredere, pentru ca i se par operatiuni cosmetice de lustruire a formei, si nu de modificare a fondului.

Cu toata lumina adusa de Gorbaciov, dupa apusul epocii stalinist-mortificate reprezentata de Brejnev, Andropov si Cernenko, chestiunea fundamentala si grava ramane numitorul comun al politicii de la Moscova, si anume, pastrarea suprematiei de tip imperial, sugrumarea elementelor minoritare si, peste toate, perpetuarea militarismului, ilustrat de generalii plini (pe dinafara) de decoratii si (pe dinauntru) de votca.

Doua intruniri paralele
Oaspeti importanti: Ion Rotaru, Domnita Stefanescu, Alexandru Chiriacescu, Radu Ozun, Emil si Gina Apostoloiu, matusa noastra Neta Tabara (impreuna cu Carmen si Bubu). Pe Valeriu Popa nici nu il mai trec la oaspeti.
In paralel, au loc doua intruniri. Una, la noi, cu cei enumerati mai sus, si alta, la prietenul meu Radu Popescu acasa, unde nu reusesc sa stau mai mult de o ora si jumatate.

Desi iubesc tineretea si fenomenul rock, nu ma simt in lumea mea printre niste tineri dezorientati, bauti, fumatori, pletosi si cu dintii stricati de un protocronism al viciilor. Ma intorc repede acasa.
Desi e tarziu, profesorul Rotaru ramane inca la noi. Domnia sa, care niciodata nu se culca dincolo de ora 22:00, nu simte oboseala unei seri in casa Paunescu, nici la doua noaptea.

Profesorul vorbeste colorat si enunta lucruri definitive. Dezinvolt, dansul nu ascunde urmele unui accident mai vechi, care i-a retezat patru dintre degetele mainii drepte.

22 februarie 1987 - Dedicatii pentru prieteni
A.P. a trimis zilele trecute cateva carti profesorului Victor Ciobanu, ministrul Sanatatii. I-a dedicat cateva randuri pe 'aceasta carte a luptei mele pentru om' doctorului si sotiei sale, Stanca Fotino Ciobanu, fosta colega de liceu si de facultate: '...eliberez prezenta spre a-i servi la primirea caldelor mele ganduri'.

O gafa monumentala
Fara sa vreau, sunt autorul unui moment neplacut, in timpul vizitei pe care o facem profesorului, care se ocupa de problemele sexuale ale natiunii. Mult mai mult teoretician decat practician in domeniu, omul sufera drama de a fi casatorit cu o femeie frumoasa, dar cu aproape un sfert de secol mai tanara. Ne angajam in discutii interesante si spunem bancuri. Profesorul povesteste: 'Mi-am inceput acti­vitatea sexuala in anul IV de facultate, pentru ca, desi cunosteam fete disponibile, inca din anul intai, nu aveam unde sa le duc. Si se mai intampla un necaz: atunci cand faceam rost, in fine, de un loc unde sa mergem, nu mai aveam cu cine, pentru ca n-o mai gaseam pe fata respectiva...'

Ii iau vorba din gura profesorului: '... iar cand avem si locul, si persoana, nu mai avem cu ce'. Pe moment, tata nu-mi zice nimic, pentru ca ar da importanta si mai mare gafei care l-a stingherit deja pe profesor. Seara, acasa, A.P. imi spune ca i-a venit sa se prabuseasca, patru etaje, in pamant cand m-a auzit, pentru ca tocmai asta e drama familiei de la care abia ne intorsesem. Au de toate, dar n-au cu ce.

×