Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ceea ce anuntam la inceputul zilei, se desavarseste seara. Mama accepta invitatia noastra si-si organizeaza ziua de nastere la noi. I-am pregatit, inca de aseara, tortul, impreuna cu Andreea Terec, iar Ioana a venit incarcata pozitiv de proaspata ei hotarare de a se marita. Alerg sa-mi dau teza la gramatica, la doamna Bogza, apoi revin la sarbatoare.
Potul cel mare
A.P. imi spune ca "in momentele grele ale vietii, nu e bine sa cadem in capcana tintelor mici. Tocmai atunci e necesara rabdarea, pentru ca potul cel mare se ia daca astepti si lovesti o data, cand esti sigur pe capacitatile proprii. Rabdarea e decisiva, ca la jocul de pocker, cand nu trebuie sa te bagi, decat in miscari mari. Daca eu ma apucam sa public cate un articolas, pe ici-colo, cand imi era greu, nu faceam nimic. Am preferat potul cel mare, cartile de literatura.
Posteritatea nu tine minte etapele mici, iar mie, perioada cea mai grea a vietii, ultimii doi ani, din 1985 incoace, mi-a adus, paradoxal, doua reusite fundamentale: cartile «Manifest pentru mileniul trei - volumul 2» si «Locuri comune». Astea raman! Fii linistit Andrei, doar sanatosi sa fim, si le facem pe toate... Sigur ca ar fi bine sa intri din prima la Facultate, dar, daca nu reusesti, nu se intampla nimic. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa citesti cartile nu toate bune si nu toate placute - pe care le ai de citit."
30 martie 1987
Prezumtia de nevinovatie
Intrebarea mea despre prezumtia de nevinovatie, pe care am afirmat ca a lansat-o dreptul latin conform parerii specialistilor clasici si pe care dreptul nostru a oprit-o din drum, pentru revizie, a creat o stare de tensiune in clasa, la ora de filosofie. Profesoara Olteanu n-a putut sa-mi raspunda, probabil, asa cum ar fi vrut si ar fi fost firesc. si, pentru ca am insistat, s-a ajuns la concluzia ca, prin intrebarea mea, as subintelege opozitia dintre dreptul latin, umanist, rational si echilibrat, si dreptul socialist. Totusi, cele cateva cuvinte, care s-au spus pe aceasta tema, au scos ora din amortire.
Stefan Andrei la 56 de ani
"Sa stii, Adriane, ca din toata lumea, la tine am venit de ziua mea, pentru ca la tine in casa ma simt extraordinar." Sunt cuvintele lui Stefan Andrei, care implineste 56 de ani si care prefera intimitatea casei noastre, companiilor politice inalte si luxului, pe care i le-ar permite inalta sa functie in partid si in stat. In ciuda indicatiei pe care a primit-o din partea Tovarasului si a Tovarasei Ceausescu, de a nu mai veni in casa lui Adrian Paunescu, fostul ministru de externe al Romaniei face exact ceea ce sufletul ii spune: opreste saptamanal masina, condusa de soferul Stancuta, in dreptul numarului 84, pe strada Dionisie Lupu, o parcheaza la vedere, subliniind ca "e mandru de prietenia cu un mare poet", indiferent ca A.P. se afla, de catva timp, marginalizat.
8 ore de spirit
Vizita dureaza de la 18:30 pana la 2:30 noaptea. Se strang destui oameni, ca intr-o intalnire de familie, pentru ca invitatul central, sarbatoritul, insotit de doamna sa, Violeta, care, culmea, tot azi implineste cu multi ani mai putin decat barbatul ei, cauta starea de normalitate.
Mare intelectual ce este, stefan Andrei vine si se hraneste spiritual, in serile cu A.P., satul de prostia si dogma pe care le intalneste prea des in ultimul timp, in cercurile superioare de conducere ale tarii.
Totusi, considera ca la Cabinetul 1, daca nu s-ar face greseala sa se promoveze atat de multi oameni limitati, ar fi mai multa lumina, ce s-ar reflecta si asupra tarii. Despre Cabinetul 2, Stefan Andrei prefera sa nu comenteze decat cu un zambet si o fluturare concesiva din palma: "Bla-bla-bla... Mare aiureala! Cea mai mare aiureala!"
Dar iata cine mai participa, in afara de A.P. si de noi, cei din casa (inclusiv convalescentul Constantin Paunescu): Violeta Andrei, Mircea Angelescu, Costica Rusu (de la Ministerul Agriculturii), doctorul Radu Ozun, inginerul Valeriu Popa, Hajdu Gyözö, Erzsebet Adam si o alta surpriza, criticul si profesorul Eugen Simion. Stefan Andrei ia loc, la inceput, in fotoliul alaturi de care se afla telefonul. Preia munca de secretar, timp de cateva minute.
Cand intru in hol, cu un cos de paine (pregateam masa), imi transmite aproape telegrafic: "Te felicit cu prilejul sarbatoririi zilei de nastere a unui bun prieten al lui taica-tu. Si ai grija, ca te-au sunat un anume Marius Stoian si o anume Bobi. Suna-i, sa nu creada ca sunt incorect si nu ti-am transmis. Sper sa fie multumiti de serviciile de secretar pe care le prestez". Intr-adevar, se spune ca omul potrivit trebuie sa stea la locul potrivit. Asa incat cel mai bun secretar nu poate fi decat un Secretar al Partidului, fost ministru de externe al tarii din perioada cand Mapamondul o considera copilul teribil al Blocului Rasaritean.
Mircea Angelescu bea vin alb si considera ca, din jurnalul pe care il tin, nu trebuie sa lipseasca nici amanuntele, aparent nesemnificative. Stefan Andrei o porneste glont catre biblioteca. Se duce la punct fix, la Discursurile Parlamentare ale lui Titu Maiorescu, pe care le ia. Sper ca nu definitiv.
