x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnalul Naţional, 16 ani

0
08 Iun 2009 - 00:00
Jurnalul Naţional, 16 ani


Când îşi aniversează un om de seamă ziua de naştere, ne-am obişnuit să-i luăm un interviu şi să-l publicăm la rubrica dedicată, în ziar. Iată însă că ziarul însuşi sărbătoreşte 16 ani de când a văzut lumina zilei, scăpat din strânsoarea rotativei. Drept pentru care, de astă dată, îi luăm noi înşine un interviu Jurnalului Naţional. Răspund câţiva dintre oamenii care il scriu. Răspund în numele Jurnalului Naţional.



Adriana Oprea
● Ce face JN în preajma unui moment aniversar?

Bea un pahar de apă rece de la filtrul amplasat la etajul IX.


● Cum decurge o zi obişnuită din viaţa JN?
Sunt JN şi mă uit pe monitorul camerei de supraveghere amplasată pe hol. Dimineaţa. Iese primul din lift. Aşa "devreme"? Mai vin doi. Hm..., p'aştia când i-am angajat? Iese şi-o don'şoară pe tocuri, în mini mulat, fardată din belşug. Sunteţi angajata mea??? Veniţi să staţi pe genunchii mei...;)
Îmi număr "amploaiaţii" când vine omul de la catering (şi-n funcţie de numărul de casolete, pot să estimez salariul fiecăruia. Că uit adesea cât le dau. Mai ales în cazul celor care mie nu-mi dau nimic.) În jur de ora 16:00, îmi văd oamenii îndreptându-se spre lift. Au pasul mai vioi. Le e teamă să nu fie opriţi pe drum, cu vreo întrebare. Par mai veseli decât dimineaţa. Se duc pe teren, să-mi aducă "marfă"?! Aşi, se duc acăsică, ziua "la şaibă" s-a terminat. Spre seară, se scurg înspre lift şi fraierii. Ãia obligaţii să stea până după şedinţa de seară. Merg apăsat şi dau mărunt din buze. Vorbesc cu ei înşişi, despre originile mele... A doua zi, o luăm de la capăt.


● În ce proiecte este implicat JN şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
● Nu ştiu. Asta stabileşte angajatul meu, directorul Marius Tucă. Unu', din Caracal... Cică el e Jurnalul Naţional. Adică, eu sunt el, şi el e eu! Hm... Încă nu m-am scrântit la cap într-atât de tare, încât să-mi imaginez o dedublare cu Tucă. Şi să trăiesc gândurile care se plimbă pe sinapsele lui...


● Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o ia JN până acum?
Să supravieţuiască sub Cartianu. Nici sub Răzvan Ionescu sau sub Vlad Petreanu nu mi-a fost uşor, dar Cartianu a fost provocarea supremă. Dacă nu mi-am făcut harakiri atunci, sunt Highlander!


● S-a simţit vreodată JN atât de descurajat din pricina unui eşec încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
● Eu, Jurnalul Naţional, nu am carieră. Eventual, carierişti. Migraţia lor perpetuă nu mă descurajează. Din producţia proprie am dat la toată mass-media, conform dictonului "câte unul, s-ajungă la toată lumea". Sau, şi mai pragmatic, "luaţi din faţă, nu staţi la coadă". N-am avut eşecuri, doar dezamăgiri. Şi, dacă vreţi să-mi ştiţi secretul, mă remontez de fiecare dată când văd o faţă nouă pe hol. Simt, în gesturile sigure ale celor care-mi bat la uşă întâia oară, în ritmul toculeţelor ce ţocăie pe holuri, în impertinenţa atitudinii şi-n râsul sănătos cu care-mi complimentează glumele, că fiecare debutant la JN are în poşetă cel puţin un baston de moderator de emisiune...


● Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are JN?
Împliniri - încă exist şi sunt potent! Dezamăgiri: m-am subţiat şi am devenit conservator. În abordarea subiectelor. Mi-ar plăcea să fiu mai ancorat în realitate. Să pipăi subiectele de azi. Să le am! În exclusivitate, fără să le poştesc cu nimeni!


● Dacă JN ar avea şansa să reîntoarcă timp-ul şi să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?
Nu l-ar mai angaja pe Dan Diaconescu (în nici un caz în funcţia de director:)). Şi nici pe Luis Lazarus (la publicitate:)).


● Privind în urmă, pentru ce se felicită JN şi pentru ce îşi face mustrări?
Mă felicit că n-am dat tâţe goale pe prima pagină (pe ultima da, am mai dat...). Că n-am luat-o pe mai multe cărări şi am păstrat calea dreaptă (chiar dacă ea ducea, uneori, într-un zid). Îmi fac mustrări că nu sunt în stare să-mi apreciez angajaţii la justa lor valoare, pe criterii profesionale, că-s prea umanist pentru a le desface frecătorilor de mentă contractele de muncă, preferând să-i sancţionez pe toţi cu 20% (mă rog, nu pe toţi, dar asta-i altă poveste...). În acest sens, l-am rugat pe Tucă să-mi facă rost, de la Protan, de-un sac cu cenuşă, să mi-o pun în cap.      


● Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La JN cum a acţionat scurgerea timpului?
La JN trecerea anilor a schimbat formatul ziarului, numărul şi calitatea angajaţilor. Şi directorii, ca să fim corecţi până la capăt. Avem o constantă: diurna pentru deplasare a rămas aceeaşi.


● Care erau visele JN la început si care sunt visele sale acum, după 16 ani?
La început, visam să fiu cel mai tare din România. Acum, m-am obişnuit cu asta şi visez să rămân aşa.


● Dacă JN ar putea alege o altă perioadă de istorie în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?
Perioada interbelică. De ce (deşi n-aţi întrebat asta :)? Încă mai avem CD-uri cu Zavaidoc şi Jean Moscopol!


● Cum va aniversa JN împlinirea acestei vârste?
Discret. În spirit de criză.


● Ce urare i-ar face JN JN de ziua sa?
Să ai întotdeauna Libertatea de a spune Adevărul! Să ai mereu Evenimentul Zilei pe prima pagină şi să nu cazi niciodată în ridicolul unor subiecte de Cancan! Să fii întotdeauna Gardianul respectării drepturilor celor mulţi şi necăjiţi şi să nu te rupi niciodată de Cotidianul lumii în care trăim. Să te opreşti, acolo unde constaţi o nedreptate, pentru a schimba, cu puterea cuvântului şi a faptei, Realitatea! Să ai parte, pe pagina de web, de Click-urile celor care-şi iau doza zilnică de informaţii de pe internet! Şi, mai presus de toate, să rămâi, din ce în ce mai bun, Jurnalul Naţional!
Semnează:Jurnalul Naţional
Ziar vertical, traversat de-o orizontală de sinceritate

Marina Constantinoiu
● Ce face JN în preajmă de moment aniversar?
Marina Constantinoiu: Îşi vede de treburile obişnuite, apare chiar şi în zi liberă, pentru că trebuie să aducă cititorilor veşti despre cei care-i vor reprezenta în Parlamentul European.


● Cum decurge o zi obişnuită din viaţa JN?
În general, la redacţie de dimineaţă, de la 11, până seara târziu, când pleacă la tipografie ediţia a doua. Ferească Dumnezeu de catastrofe naturale, alegeri în ţară sau în SUA sau cine ştie ce meciuri cruciale, că îţi dau viaţa  peste cap...


● În ce proiecte este implicat JN şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
JN nu poate exista fără campanii, fără ediţii speciale, JN este un ziar pe care să-şi doreşti să-l păstrezi şi a doua zi, şi mai multe zile, în colecţie. Fiecare campanie este o surpriză pentru cititor.


● Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să-o ia JN până acum?

Aceea de a tăia 20% din salariu fiecărui angajat, pentru a răspunde unei crize obraznice, care s-a insinuat în vieţile noastre fără vreun gând de a ne părăsi preţ de câţiva ani. Dacă am fi putut s-o punem să plătească pentru cazare, am fi evitat cei 20%...


● S-a simţit vreodată JN atât de descurajat din pricina vreunui eşec încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
JN n-a dezarmat nici în cele mai dificile momente. Nu-şi poate trăda publicul, ar fi păcat de investiţia de suflet pe care a făcut-o în relaţia sa cu cititorii.


● Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are JN?
Ideea de "Ediţie de colecţie", care a fost deschizătoare de drumuri în presa românească, redescoperirea României, redescoperirea istoriei, tradiţiilor, valorilor româneşti, pe care le-am readus în vieţile românilor, toate aceste lucruri pe care noi le-am făcut primii în presa postrevoluţionară şi pe care alţii le-au preluat, ne fac să ne mândrim cu munca noastră. Dezamăgiri? Dezamăgirile oricărui român. Noi le resimţim mai acut, pentru că le purtăm pe toate pe umerii noştri.


● Dacă JN ar avea şansa să reîntoarcă timpul şi să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?
Cu siguranţă, nu formatul, din nou! Poate ţara, pentru a vedea dacă în alte condiţii ar mai face performanţă.


● Privind în urmă, pentru ce se felicită JN şi pentru ce îşi face mustrări?
Se felicită pentru că a reuşit să deschidă uşa sufletului multor români. Se mustră, pentru insuccesul de a le fi deschis pe toate celelalte uşi rămase închise.


● Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La JN cum a acţionat scurgerea timpului?
În general, formatul. E prima "victimă". În al doilea, redactorul-şef. Şi asta e o funcţie-victimă. Uneori, echipa. Alteori, patronul. La JN, timpul a schimbat cel mai adesea formatul. Tot el va decide ce alte schimbări vor urma.


● Care erau visele JN, la început şi care sunt visele sale acum, după 16 ani?
Să fie numărul unu. Să rămână numărul unu.


● Dacă JN ar putea alege o altă perioadă din istorie, în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?
În zilele lui decembrie 89 şi în toate zilele care au urmat şi vor urma.


● Cum va aniversa JN împlinirea acestei vârste?
Înfruntând criza, la muncă.


● Ce urare i-ar face JN lui JN de ziua sa?
Să fii citit!
Valentin Zaschioevici
● Ce face Jurnalul Naţional în preajmă de moment aniversar?
Se bucură. Trăieşte bucuria de a spune totul.


● Cum decurge o zi obişnuită din viaţa Jurnalului Naţional?
Stup la vremea florii de salcâm.


● În ce proiecte este implicat Jurnalul Naţional şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
Recurs la România, in fiecare zi, în fiecare an. Să uite. Să uite că e un ziar între multe altele. Să uite de concurenţă, ca să fie în competiţie doar cu el însuşi.


● S-a simţit vreodată Jurnalul Naţional atât de descurajat din pricina vreunui eşec, încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
Ce e acela eşec?


● Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are Jurnalul Naţional?
A creat istorie în presă. Să fii kilometrul zero al presei scrise din România este împlinirea supremă. Dezamăgirile sunt trecătoare, atât de trecătoare că nici nu şi le aminteşte.


● Privind în urmă, pentru ce se felicită Jurnalul Naţional şi pentru ce îşi face mustrări?
Timpul nu poate fi întors. Nici măcar în vis.
A redescoperit un miracol, aproape de necrezut pentru România zilei de azi: cică cititul te face fericit! Şi se mustră că nu toţi oamenii pot fi fericiţi.


● Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La Jurnalul Naţional, cum a acţionat scurgerea timpului?
Oamenii. Culorile. Hârtia. Acestea se schimbă. Spiritul nu. Spiritul ziarului nu stă nici în oameni, nici în culoare, nici în hârtie. Nu seamănă cu nimic, nici nu îl poţi defini. E ca un miros, ca un gust. Nu mă întreba ce gust are un spirit, doar dacă trăieşti în el afli.


● Care erau visele la început şi care sunt visele sale acum, după 16 ani?
Să ajungă primul. Acum, să rămână ceea ce a ajuns.


● Dacă Jurnalul Naţional ar putea alege o altă perioadă de istorie, în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?

Categoric, în epoca interbelică. Atunci să fi văzut competiţie...


● Cum va aniversa Jurnalul Naţional împlinirea acestei vârste?
16 ani, vasăzică. Hmm, ar merge un sărut...


● Ce urare i-ar face Jurnalul Naţional Jurnalului Naţional de ziua sa?
Tinereţe fără bătrâneţe...
Răzvan Bărbulescu
● Ce face Jurnalul Naţional în preajmă de moment aniversar?
Îşi vede de treabă de ca şi cum. Chestie de destin. Redacţiile în care am lucrat şi-au sărbătorit ambiţiile prin muncă. La JN e la fel. Tânjeşti după starea de normalitate (informaţii, subiecte şi titluri de ziar bun), stare greu de dibuit. Nu e la îndemâna oricui, dovadă şi locul JN în peisaj.


● Cum decurge o zi obişnuită din viaţa Jurnalului Naţional?
Începe cu Tucă şi se termină la fel. Între cele două ore, de dimineaţă până seara, nu e nici simplu, nici cenuşiu, nici tihnit.


● În ce proiecte este implicat Jurnalul Naţional şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
Într-o sumedenie, în măsura în care proiectele ziarului sunt şi ale tale. Nici n-ai de ales, e singurul ziar cu un program naţional, de care se ţine cu dinţii.


● S-a simţit vreodată Jurnalul Naţional atât de descurajat din pricina vreunui eşec, încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
Nu care, ci când. Când am priceput că recesiunea e globală: începe de la ei, ajunge în România şi trece şi pe la JN.
O bănuială: momentul invocat mai sus. Ce l-a remontat? Redacţia. Cei 16 ani de reuşite, bucurii... succesuri. Ceea ce ziceam mai sus, starea dificilă de normalitate. Aproape perpetuă.


● Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are Jurnalul Naţional?
Biblioteca pentru toţi - BPT. Curaj nebun. JN face un lucru de care, până în '89, se ocupa statul, prin buget. Gest similar cu al Fundaţiilor Regale, între cele două războaie. Mai ales că, spre deosebire de pielea ecologică, literatura naţională nu produce prea mulţi bani. Plus ziarul Scînteia; a şcolit generaţia Pro, în termenii comunismului. Dezamăgiri: că n-am numărat 16 ani cu JN. N-am fost departe, dar...


● Dacă Jurnalul Naţional ar avea şansa să reîntoarcă timpul, să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?
Nu ştiu, cred că erorile, excesele, slăbiciunile ş.a.m.d. Ar evita, sunt sigur, fiţele şi   senzaţionalul de doi bani. Cine pleacă pe un astfel de drum n-are în minte alternative tabloide. De pildă.


● Privind în urmă, pentru ce se felicită Jurnalul Naţional şi pentru ce îşi face mustrări?
Pentru cei 16 ani. Plus câteva răspunsuri de mai sus.


● Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La Jurnalul Naţional, cum a acţionat scurgerea timpului?

Nu schimbă, aşază. Devine instituţie. Nu mai există întâmplare, întâmplător.


● Care erau visele la început şi care sunt visele sale acum, după 16 ani?
Visele JN au devenit JN-ul de astăzi. Celelalte se înscriu la aspiraţii.


● Dacă Jurnalul Naţional ar putea alege o altă perioadă de istorie, în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?

Mi-ar fi plăcut un JN al anilor '30.


● Cum va aniversa Jurnalul Naţional împlinirea acestei vârste?

Prin muncă şi ecologie: plantări de pomi.


● Ce urare i-ar face Jurnalul Naţional Jurnalului Naţional de ziua sa?

Ce-ţi poţi ura decât să-ţi iasă?
Roxana Roseti
● Ce face JN la moment aniversar?

Îmi ia mie interviu! Cel mai greu moment din viaţa mea. Teoretic, n-ar fi aşa de greu, dar când cel care te intervievează este însuşi Jurnalul! Te transformă într-un VIP peste noapte, îţi îndreaptă spatele, îţi face ochii lucitori, simţi impulsul de a "răspunde" precum Kennedy: "Nu te întreba ce poate face ţara pentru tine; întreabă-te ce poti face tu pentru ţară"; vin peste tine şi alte răspunsuri savante... Mă simt onorată, Jurnalule, îmi gâdili orgoliul profesional intrinsec în mod plăcut! Dar, pentru că tu eşti atipic, m-ai transformat, la ceas aniversar, într-un VIP atipic. Prin urmare,  nu voi răspunde cu citate din clasici celebri, ci cu citate... "dină Marius Tucă şi "din" colegii mei!
Şi voi începe cu un citat "din" Marius Tucă, de prin 2005: "Mie îmi place să spui adevărul, că, dacă nu, te-ai fript!"...  



● Cum decurge o zi obişnuită din viaţa Jurnalului Naţional?

Citez "din" colegul meu Sorin Anghel - editor "Schi&Vreme": "În viaţa Jurnalului Naţional nu a existat niciodată o zi obişnuită!".


● În ce proiecte este implicat Jurnalul Naţional şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
Iată un citat din Costin Anghel - redactor la departamentul Special: "Jurnalul Naţional s-a implicat în cel mai frumos şi ambiţios proiect posibil: Recurs la România! Jurnalul Naţional munceşte, gândeşte, creează... Proiecte pentru anul care urmează?!? Unul! Esenţial: o Românie schimbată, mai bună, mai curată, o Românie mai aproape de tradiţii".  


● Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o ia Jurnalul Naţional până acum?
Cea mai grea decizie e să răspund la această întrebare! Dar apelez la un citat care îi aparţine lui Alexandru Anghel - redactor la departamentul Construcţie de Marcă: "Poate că de-a lungul timpului Jurnalul Naţional a fost pus în faţa multor decizii greu de îndeplinit. Nu există spaţiu care să le umple, din simplul motiv că într-o viaţă plină de cuvinte ai de luat tot felul de decizii. Şi Jurnalul Naţional nu a făcut nici un fel de compromis în tot timpul vieţii sale. Nu, până acum, şi sper că niciodată. Şi totuşi trebuie să aleg... poate că cea mai grea decizie pe care Jurnalul Naţional a fost nevoit să o ia a fost aceea de a reduce salariile angajaţilor cu 20%".


● S-a simţit vreodată Jurnalul Naţional atât de descurajat din pricina vreunui eşec, încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
Apelez la un citat care aparţine cuiva care are buletin de zece ani - Roxana Vintilă, redactor la departamentul Special: "Am intrat în al 16-lea an de viaţă... poate că e o viaţă de om pentru unii sau prea puţin pentru alţii. Eu mai am un pic şi împlinesc «doi ani de companie», cum ar spune un coleg din redacţie. Nu se simte acest lucru la Jurnalul Naţional, că ai venit de un an, de doi sau poate de 15! Te primeşte de fiecare dată cu braţele deschise, pe baza buletinului de identitate! Mi-e greu să spun că Jurnalul Naţional ar fi putut fi vreodată descurajat de ceva şi, mai ales, de cineva! Poate că nu sunt în măsură, dar după un scurt sondaj al sufletului nimeni din redacţia noastră nu cred că ar putea spune că Jurnalul Naţional a fost vreodată tentat să renunţe la cariera sa! Niciodată! Şi dacă a trecut prin momente mai dificile, ca-n viaţă, s-a remontat în câteva momente... fie în faţa calculatorului, scriind un articol, fie la maşina de scris, fie a răbufnit pe holuri, fie a intrat în concediu. Şi de fiecare dată a revenit! Am ajuns abia la vârsta adolescenţei, am împlinit 16 ani de viaţă... «citeşte  până la final! La mulţi ani!".


● Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are Jurnalul Naţional?
Împlinirea e că scrie! Tot timpul, neîntrerupt. Nu îmi aparţine, e un citat "din" Loreta Popa - redactor departamentul Special. "Ce altceva ar putea să facă? Scrisul este viaţa lui!" Dezamăgiri? "Asta e din alt film...", zice Loreta.


● Dacă Jurnalul Naţional ar avea şansa să reîntoarcă timpul şi să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?

Primul răspuns care îmi vine, impulsiv: Totul! Pentru că Jurnalul mereu se reinventează. Dar vreau să mă "calmez", adresând la rândul meu această întrebare altcuiva. De exemplu Ramonei Vintilă ­ redactor la departamentul Special: "Este foarte ciudat, dar în acelaşi timp onorant să mă aflu în postura de a răspunde la una dintre întrebările pe care, adesea, eu o adresez sărbătoriţilor rubricii «Astăzi e ziua ta!». Fac parte din «familia» Jurnalul Naţional doar de trei ani, astfel încât răspunsul meu nu poate fi pe măsura aşteptărilor... Dacă Jurnalul Naţional ar avea şansa să reîntoarcă ceasul vieţii, ar trebui să fie mult mai atent la «caracterele» pe care le angajează şi le formează!!!".


● Privind în urmă, pentru ce se felicită Jurnalul Naţional şi pentru ce îşi face mustrări?
M-a impresionat mult o mărturisire a Danielei Şontică ­ redactor la departamentul Special: "Am vârsta Jurnalului, în presă: 16 ani! Suntem doi adolescenţi frumoşi! Jurnalul Naţional se felicită pentru a fi dezchizător de drumuri!  Nu avem mustrări!".


● Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La Jurnalul Naţional, cum a acţionat trecerea timpului?
Aici citatele nu-şi au rostul. Mă uit la Marius Tucă: omul ăsta n-are vârstă! Şi dacă el n-are, nici Jurnalul n-are! Unii se nasc mari, alţii dobândesc măreţia.


● Care erau visele Jurnalului Naţional la început şi care sunt visele sale acum, după 16 ani?
Stăpânul viselor de început este Marius Tucă ("Eram într-o hală goală, nu aveam doi lei în buzunar, trebuia să cumpăr un fax..."). Stăpânul viselor de acum este Marius Tucă ("Aşa fioros mă vezi, să omor fluturii pe pereţi?").
Sincer, mi-ar fi plăcut şi întrebarea "Ce va face Jurnalul Naţional peste 16 ani?". Răspunsul meu? Va citi biografia sa neromanţată, semnată de mine. Va fi bestseller-ul anului 2025.   


● Dacă Jurnalul Naţional ar putea alege o altă perioadă de istorie în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?
Mmmmmm, interbelică! Mă trece un extraordinar fior de plăcere imaginându-mi Jurnalul Naţional în acea perioadă. Mă trezeşte din reverie un citat de prin 2007 "din" Marius Tucă: "Tu confunzi istoria cu geografia, dar s-a mai întâmplat şi la alţii". Mă trezesc din reverie şi colegii mei de la departamentul Istorie Recentă (Lavinia Betea, Cristina Diac, Ilarion Ţiu, Florin Mihai, Eliza Dumitrescu, Andrei Stoicu, Adela Teodorescu, Alexandra Zota), care au o legătură specială cu... istoria şi care mi-au spus că: "În timpuri... interesante şi fără cenzură. După campania alfabetizarii de masă şi cu posibilitatea comunicării prin Internet. Acestea fiind zise, ce-ar mai rămâne de ales?! Jurnalul Naţional a apărut atunci când au simţit dorinţa lui - aşa, nelămurit, pe inconştient, ca orişice trebuinţă spirituală ­ şi fondatorii săi, şi cititorii. Să ne bucurăm de ea, timp cât mai lung, împreună!".    


● Cum va aniversa Jurnalul împlinirea acestei vârste?
Îmi vine în memorie un "citat" din Carmen Anghel ­ Dobre, şef al departamentului Special şi editor al Ediţiilor de Colecţie: "Fatoooo, mai am puţin şi nasc, şi eu sunt în redacţie! O să nasc aici! Cum îl botez?" I-am răspuns: "Jurnalul Naţional, bineînţeles!"...Sper că aţi înţeles metafora.


● Ce urare i-ar face Jurnalul Naţional Jurnalului Naţional de ziua lui?
Sus cu toţii, pui de lei! Mergem mai departe.
PS - Am o "urare" de ultimă oră, beton, de la domnul Tudor Octavian: "Aş vrea să trăiesc eu cât Jurnalul!".
Carmen Dragomir
● Ce face Jurnalul Naţional în preajmă de moment aniversar?

Sport. Un proces sistematic şi gradat de adaptare a organismului la eforturile tehnico-tactice şi psihice în scopul obţinerii de cititori cuceriţi de ceea ce văd.


● Cum decurge o zi obişnuită din viaţa Jurnalului Naţional?
O zi la JN e ca la CFR-Călători. Te urci în tren şi, de cele mai multe ori, nu ştii la ce oră te dai jos. Uneori e singurul loc în care ai vrea să fii, alteori îţi vine să tragi semnalul de alarmă.


● În ce proiecte este implicat Jurnalul Naţional şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
Face poze realităţii din toate unghiurile. Şi nu se mai face bine, la anul o să facă la fel. JN are mereu proiecte, e greu să le ţii şi socoteala.

● S-a simţit vreodată Jurnalul Naţional atât de descurajat din pricina vreunui eşec, încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
În fiecare zi trebuie să ia decizii, unele mai grele, altele mai uşoare. Întotdeauna le-a luat cu gândul la cititorii lui, în faţa cărora îşi deschide paginile, în fiecare zi, cu sufletul pe tavă. De-asta e autentic.
Opritul la jumătatea drumului e tipică celor fără curaj. JN a îndrăznit în toate proiectele sale, a mers mereu înainte, cu toate eşecurile de care s-a împiedicat. Cu deziluzii cu tot, am luat-o în fiecare zi de la capăt.


● Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are Jurnalul Naţional?
Dacă acum câţiva ani JN relansa reportajul ca gen jurnalistic, astăzi îl găsim majoritatea cotidienelor. Un exemplu. Pentru cineva aflat pe primul loc, nici o dezamăgire nu e atât de mare pe măsura împlinirilor. Privitul în oglinda retovizoare nu e folositor decât pentru a şti pe lângă ce ai trecut, ca să ajungi acolo unde ţi-ai dorit să ajungi.


● Dacă Jurnalul Naţional ar avea şansa să reîntoarcă timpul, să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?
Dacă am putea schimba trecutul, am schimba şi prezentul. Or, Jurnalul îşi trăieşte de ani buni visul de a fi cel mai bun. Dacă ar lua-o de la capăt ar face aceleaşi greşeli, şi-ar trăi la fel dezamăgirile şi înfrângerile, dar şi satisfacţia de a fi ajuns acolo unde este azi. Orice şut e un pas înainte. Dar un pumn în faţă? Receptat corect, e acelaşi lucru. Mamă, ce frumos le zic!


● Privind în urmă, pentru ce se felicită Jurnalul Naţional şi pentru ce îşi face mustrări?
Se felicită că a ajuns să arate aşa bine la vârsta asta, iar despre mustrări... probabil că întotdeauna e loc de mai bine.


● Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La Jurnalul Naţional, cum a acţionat scurgerea timpului?
Pentru JN anii au trecut ca în povestea lui Benjamin Button, întinereşte, în loc să îmbătrânească. Cine n-a văzut filmul să-l vadă.


● Care erau visele la început şi care sunt visele sale acum, după 16 ani?
Atunci visa să se vadă cum este astăzi, acum are treabă cu anii următori. Cine nu visează e mort, iar JN n-are decât 16 ani şi o grămadă de vise.


●Dacă Jurnalul Naţional ar putea alege o altă perioadă de istorie, în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?
Ar alege prezentul, pentru că nici o provocare nu e mai mare decât "acum".


● Cum va aniversa Jurnalul Naţional împlinirea acestei vârste?
Face chef cu "Tarafuri şi Fanfare" şi pleacă la drum să redescopere România uitată. Nimic deosebit faţă de ce face Jurnalul pe tot parcursul unui an.


● Ce urare i-ar face Jurnalul Naţional Jurnalului Naţional de ziua sa?
Să crească mare, aşa să ne ajute inspiraţiunea!
Luminiţa Ciobanu
● Ce face Jurnalul Naţional în preajmă de moment aniversar?

În fiecare zi, în fiecare clipă, Jurnalul Naţional este aproape de cititorii săi, cu ştirile cele mai importante, reportaje şi anchete captivante. Şi procedează astfel din momentul în care câţiva jurnalişti inimoşi, în frunte cu Marius Tucă, şi-au propus să cucerească România cu articolele lor publicate într-un ziar care, de la bun început, a fost altfel decât cele existente pe piaţă până atunci. S-a remarcat prin format şi prin calitate.


● Cum decurge o zi obişnuită din viaţa Jurnalului Naţional?
Fiecare redactor ia pulsul realităţii cotidiene, la propriu. Însă tot fiecare redactor a învăţat să privească dincolo de discursurile zgomotoase ale politicienilor, dincolo de ştirile care fac deliciul unora. Ne interesează ceea ce este cu adevărat important. Iar răspunsul îl aflăm zilnic prin ochii dumneavoastră, ai cititorilor noştri!


● În ce proiecte este implicat Jurnalul Naţional şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
Jurnalul Naţional a dat startul în nenumărate proiecte de succes, printre care aş enumera Ediţiile de Colecţie însoţite de albume de colecţie. Am scotocit şi căutăm încă în lada de zestre a poporului român. Comoara v-am împărtăşit-o, de fiecare dată.  Acesta este de fapt crezul nostru: "Recurs la România".  Jurnalul Naţional vă dă întâlnire cu autenticul la Festivalul "Tarafuri şi fanfare", ajuns, iată, la a treia ediţie, ce se va desfăşura pe 20 şi 21 iunie la Sibiu. An de an, redescoperim România, locurile speciale şi oamenii care au cu adevărat ceva de spus, prin Caravana Jurnalul. De asemenea, "reaprinderea" "Scînteii", după 20 de ani, cu parcurgerea fiecărei zile din anul crucial 1989. Anul următor, dragă cititorule, vei regăsi în Jurnalul Naţional Ediţii de Colecţie pe sufletul tău, Ediţii speciale (cu adevărat speciale) şi multe alte surprize plăcute!


● Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o ia Jurnalul Naţional până acum?
"Bătălia" pentru ştirile care fac obiectul primei pagini (fiecare redactor îşi doreşte să aibă un articol de prima pagină!), iar articolele importante nu sunt puţine! Nu e o decizie uşoară!


● S-a simţit vreodată Jurnalul Naţional atât de descurajat din pricina vreunui eşec, încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
Răspunsul, poate că li s-ar părea simplu unora, care se potriveşte perfect la această întrebare, îl putem regăsi în Gazelul lui George Coşbuc:  "Nimic nu-i mai de râs ca plânsul/În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor". Iar cea mai grea bătălie este cu tine însuţi, pentru a rămâne cel mai bun. De aceea Jurnalul este ziarul numărul 1.


● Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are Jurnalul Naţional?
Jurnalul Naţional a pornit la drum cu un mare ţel: acela de a fi cel mai bun. Şi a reuşit. Cu toţii am învăţat că trebuie să fim în permanentă concurenţă cu noi, cu jurnaliştii din noi. Am învăţat să fim proprii noştri critici, am învăţat să aducem la lumina tiparului articole care să ajungă la sufletul dumneavoastră, al cititorilor noştri.


● Dacă Jurnalul Naţional ar avea şansa să reîntoarcă timpul, să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?
De-a lungul timpului, Jurnalul Naţional şi-a schimbat formatul. Dar şi-a păstrat verticalitatea. Nu trebuie să o iei de la capăt ca să produci schimbări constructive.


● Privind în urmă, pentru ce se felicită Jurnalul Naţional şi pentru ce îşi face mustrări?
Poate, ca un paradox, azi dimineaţă, în timp ce mă aflam în faţa clădirii Casei Presei Libere sau a Casei Scânteii, cum îmi place să numesc această clădire, şi nu ştiam că va trebui să acord acest interviu, mă gândeam că Jurnalul Naţional a fost dintotdeauna o adevărată şcoală de presă. Un loc în care multora le-a fost format condeiul.  


● Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La Jurnalul Naţional, cum a acţionat scurgerea timpului?
În urmă cu 14 ani, când m-am alăturat echipei Jurnalului, aveam 19 ani, iar Jurnalul - 2 ani. Asemenea unui copil, Jurnalul are, iată, 16 ani! Pe atunci redacţia era formată din 20-25 de ziarişti. Astăzi numărul lor depăşeşte 300.


● Care erau visele la început şi care sunt visele sale acum, după 16 ani?
Chiar dacă "familia" s-a mărit, redacţia Jurnalului Naţional este formată dintotdeauna din jurnalişti cu acelaşi vis: de a fi cei mai buni. E o mândrie să lucrezi la cel mai bun ziar din România!


● Dacă Jurnalul Naţional ar putea alege o altă perioadă de istorie, în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?
Jurnalul Naţional scrie istorie în fiecare zi! Nu e nevoie de o călătorie în timp pentru a readuce în prezent trecutul.


● Cum va aniversa Jurnalul Naţional împlinirea acestei vârste?

Aproape de cititorii săi!


● Ce urare i-ar face Jurnalul Naţional Jurnalului Naţional de ziua sa?
Să rămână veşnic tânăr, prin nouăţile pe care le aduce în fiecare zi, şi înţelept, aşa cum este de la prima sa apariţie!
Luiza Lupu
● Ce face Jurnalul Naţional în preajmă de moment aniversar?

Pregăteşte un tort de îngheţată pe care să scrie "Hapi birzdai" cu litere de frişcă adevărată.


● Cum decurge o zi obişnuită din viaţa Jurnalului Naţional?
Nici o zi nu e obişnuită în Jurnalul Naţional. Toate sunt deosebite. 


● În ce proiecte este implicat Jurnalul Naţional şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
Ăăă... Ce-i asta? "Testaţi-vă cunoştinţele"?


● S-a simţit vreodată Jurnalul Naţional atât de descurajat din pricina vreunui eşec, încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
Nu, nu s-a simţit descurajat. Datorită mie nu s-a simţit descurajat, că altfel se simţea. Dar eu l-am ajutat să treacă peste momentele grele. Sunt un om deosebit.


● Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are Jurnalul Naţional?
Cea mai mare împlinire/ dezamăgire a fost. Împlinire a fost când am scris eu de la gripa avatară aia sau cum se cheamă (deoarece sunt o mare iubitoare de găini).


● Dacă Jurnalul Naţional ar avea şansa să reîntoarcă timpul, să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?
Dacă "Jurnalul..." ar lua-o de la capăt n-ar schimba nimic, pentru că el nu regretă nimic, nimic, nimic, nici binele care i s-a făcut, nici răul,/ toate astea-i sunt egale/ totul e plătit, uitat, măturat,/ nu-i pasă de trecut. Vorba aia, "Non, rien, de rien, non, je ne regrette rien/ Ni le bien qu'on m'a fait/ Ni le mal/ Tout ca m'est bien egal/ (etc.) Je me fous du passé".   


● Privind în urmă, pentru ce se felicită Jurnalul Naţional şi pentru ce îşi face mustrări?
Păi nu-şi permite să se felicite, că asta ar însemna să fie mulţumit de sine, fapt care n-ar face decât să-i demonstreze autosuficienţa, şi el nu e autosuficient, dar s-ar autotrage de urechi pentru unele subiecte ratate. Şi pentru că a vrut răul guguştiucilor, dorind să le boicoteze fecundarea, deoarece miroase a găinaţi.


● Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La Jurnalul Naţional, cum a acţionat scurgerea timpului?
La un ziar timpul e "acum". Deci, dacă e acum, atunci nu există "atunci". Şi dacă nu există "atunci", atunci de ce să mai vorbim despre timp? (Eu ştiu ce vreau să zic, dar nu pot să mă exprim.)


● Care erau visele la început şi care sunt visele sale acum, după 16 ani?
Deci, la început, "Jurnalul..." avea coşmaruri, nu avea vise. Iar acum are vise erotice cu Băsescu.


● Dacă Jurnalul Naţional ar putea alege o altă perioadă de istorie, în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?
Ar vrea să trăiască în perioada lui nesimţitu' ăla de Nero, care a făcut rău la creştini. Ar vrea să facă un reportaj de la incendiul Romei şi să-l terfelească în editoriale, anchete, interviuri şi reportaje pe Nero, deoarece mare nesimţit a mai fost. Nici să se sinucidă ca lumea n-a fost în stare. Un nătăfleţ!


● Cum va aniversa Jurnalul Naţional împlinirea acestei vârste?
Va aniversa prin bucurie şi cântec de voie bună.


● Ce urare i-ar face Jurnalul Naţional Jurnalului Naţional de ziua sa?

Nu i-ar face nici o urare, căci uneori cuvintele sunt inutile. I-ar da un pupic: ptzu-ptzu.




Irina Cristea

• Ce face JN În preajmă de moment aniversar?
Sărbătoreşte prin muncă, învăţând de la cei 16 ani trecuţi cum să meargă mai departe cu succes încă 16 ani. Pe puţin!


• Cum decurge o zi obişnuită din viaţa JN?
Jurnalul se trezeşte puţin mai târziu, pentru că tirajele îl obligă să se culce la ore la care alte publicaţii au închis de mult prăvălia. Bea repede o cafea la unul dintre "automatele de specialitate", renunţă să îşi aprindă ţigara, amintindu-şi că a interzis fumatul de ceva vreme, şi se pune pe treabă. Bate nerădbător din picior ca să ajungă în timp util la tipografie, zburdă fericit pe rotativă, după care îşi ia porţia de odihnă până a doua zi.


• În ce proiecte este implicat JN şi ce proiecte are pentru anul ce urmează?
"Scînteia" este un important proiect în desfăşurare al ziarului. Campania "Ţigan în loc de rom" i-a ocupat o bună parte din anul 2009, ei urmându-i campania pentru copiii dispăruţi şi nelipsita caravană anuală, în care JN va descoperi, alături de cititori, locurile de baştină ale unor mari români.


• Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o ia JN până acum?
S-au simţit la buzunar cei 20% în minus, dar nici renunţarea la filtrul de apă de la etajul 8 n-a picat grozav.


• S-a simţit vreodată JN atât de descurajat din pricina vreunui eşec, încât să fie tentat să renunţe la cariera sa? Ce l-a remontat în acele momente?
JN a rezistat mereu tentaţiilor de orice fel.


• Care sunt cele mai importante împliniri/dezamăgiri pe care le are JN?
Uneori, a fost dezamăgit de oamenii din echipa lui. Că au fumat pe ascuns, că n-au stat la program, că n-au fost atenţi la câte-un subiect, că n-au avut la ei lista cu idei şi propuneri. Nu-s cele mai importante, dar poate au fost cele mai frecvente. Împlinirea cea mai importantă, e pe piaţă de 16 ani încoace.


• Dacă JN ar avea ocazia să reîntoarcă timpul şi să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?
Ar schimba multe dintre schimbările prin care a trecut.


• Privind în urmă, pentru ce se felicită JN şi pentru ce îşi face mustrări?
Se felicită pentru că, acolo unde alţii au fost duşi de curent, cu sau fără voia lor, JN a rămas stabil şi constant. Că prima lui pagină a arătat mereu altfel decât la celelalte ziare. Mustrări? Poate peste alţi 16 ani.


• Ce schimbă trecerea anilor la un ziar? La JN cum a acţionat scurgerea timpului?
În primul rând, formatul. De multe ori. Patronatul, nu de puţine ori, şi orientarea, aproape de tot atâtea ori. Publicul-ţintă, din când în când. Echipa, adesea. La JN, schimbările de format au compensat, probabil, constanţa la celelalte capitole.


• Care erau visele JN la început şi care sunt visele sale acum, după 16 de ani?
Să schimbe piaţa presei scrise din România, să stabilească recorduri şi să fie primul care să se menţină la nivelul lor. Atunci şi acum. Iar directorul să fie atât de mulţumit de el, încât să-l invite zilnic să-i stea pe genunchi şi să-i spună "tu".


• Dacă JN ar putea alege o altă perioadă de istorie în care i-ar plăcea să existe, care ar fi aceea?
JN e mulţumit să trăiască acum şi să facă, el însuşi, istorie.


• Cum va aniversa JN împlinirea acestei vârste?
Bând o şliboviţa. Mai diluată, că încă nu e major, cu drepturi depline.


• Ce urare i-ar face JN JN de ziua sa?
La numere fără număr!
Citeşte mai multe despre:   special,   cariera,   pană,   jurnalul,   national,   anul,   romania,   istorie,   decăt,   proiecte,   perioada,   importante,   viata,   atăt,   timpul,   moment,   implicat,   inceput,   marius,   decizie,   urmă,   tucă,   schimba,   incat,   anilor,   ziar,   grea,   departamentul,   esec,   trecerea,   renunţe,   capăt,   simţit,   plăcea,   redactor,   acţiona,   vreodată,   i-ar,   felicită,   descurajat,   urare,   remontat,   tentat,   alege,   aniversa,   obişnuită,   pricina,   existe,   decurge,   reîntoarcă,   scurgerea,   preajmă,   dacă jurnalul,   naţional jurnalului,   împliniri/dezamăgiri jurnalul,   naţional şansa,   naţional împlinirea,   felicit,   obi,   preajm,   dac

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Fostul partener de „afaceri” al lui Dincă, prieten pe Facebook cu toată familia deputatului Ciocan

Fostul partener de „afaceri” al lui Dincă, prieten pe Facebook cu toată familia deputatului Ciocan
Galerie Foto Tragedia de la Caracal scoate la lumină legături mai mult decât interesante între presupusul asasin Gheorghe Dincă și un potent om de afaceri local, dar și posibilele legături ale acestuia din urmă cu familia un...

Corina Ozon, autoarea seriei Amanților: Nu cred în suflete pereche

Corina Ozon, autoarea seriei Amanților:  Nu cred în suflete pereche
Galerie Foto Corina Ozon a devenit faimoasă după publicarea cărţilor din seria Amanţilor. I-a cucerit pe românii din ţară şi din străinătate cu felul ei direct şi plin de umor de a povesti aventurile unui triunghi...

Tupeu. Procurorul Popescu, care a păzit poarta lui Dincă până la 6.00 dimineața, contestă în instanță suspendarea din magistratură

Tupeu. Procurorul Popescu, care a păzit poarta lui Dincă până la 6.00 dimineața, contestă în instanță suspendarea din magistratură
Cristian Ovidiu Popescu, procurorul din Caracal care s-a opus cererii polițiștilor de a intra în casa lui Gheorghe Dincă, deoarece se “alterează” probele, deține peste un hectar de teren intravilan chiar în...

Bătaie de joc a Poliției în cazul “Alexandra”. Raportări la mișto ale IPJ Olt către MAI

Bătaie de joc a Poliției în cazul “Alexandra”. Raportări la mișto ale IPJ Olt către MAI
Galerie Foto Absolut inadmisibile acțiunile pe care autoritățile implicate în căutarea Alexandrei Măceșanu le-au efectuat în ziua răpirii, dar și în ziua presupusei ucideri, precum și în ziua în care suspectul Gheorghe...

Mituri despre „stricat ochii”

Mituri despre „stricat ochii”
Românul, mare meşter în proverbe, în ziceri cu har rosteşte “mi-e dragă ca lumina ochilor”. Dar trebuie să avem grijă de ochii noştri chiar când nu avem o suferinţă la vedere. Interviu cu profesor...

Liderul trupei Metallica foloseşte pe scenă chitare pirografiate de un român

Liderul trupei Metallica foloseşte pe scenă chitare pirografiate de un român
Galerie Foto Amatorii muzicii heavy metal au şansa de a-i vedea live pe membrii trupei Metallica, într-un show de senzaţie. Cum biletele au fost epuizate în 24 de ore de la punerea în vânzare - record absolut în România -...

Ce face Guvernul Dăncilă cu imobilele primite de stat cu titlu de donație? Le plasează la SRI

Ce face Guvernul Dăncilă cu imobilele primite de stat cu titlu de donație? Le plasează la SRI
Galerie Foto Mai multe imobile intrate în proprietatea statului, deci a Guvernului, în baza încheierii unor cotracte de donație, au fost distribuite, la începutul lunii trecute, de către Guvernul Dăncilă, Serviciului Român...

Dincă nu a acționat singur. Dovezi cu privire la complici, sub nasul anchetatorilor

Dincă nu a acționat singur. Dovezi cu privire la complici, sub nasul anchetatorilor
Galerie Foto Apelurile telefonice repetate, primite atât de familia Luizei, cât și de familia Alexandrei, demonstrează că Gheorghe Dincă a avut cel puțin un complice. Este vorba despre un bărbat tânăr, cu vârsta în jurul ...

Knock-out! CCR: Interzicerea, prin Constituție, a grațierii încalcă demnitatea umană

Knock-out! CCR: Interzicerea, prin Constituție, a grațierii încalcă demnitatea umană
Galerie Foto Utilizat ca armă politică de către Klaus Iohannis, cu beneficiar electoral direct Partidul Național Liberal, referendumul consultativ din data de 26 mai 2019, organizat odată cu alegerile europarlamentare, a...

Trei piste care conduc la ipoteza că Dincă a avut complici

Trei piste care conduc la ipoteza că Dincă a avut complici
Galerie Foto Jurnaliștii Antena 3 au realizat un experiment, pentru a reconstitui incendierea unei carcase de porc, în condițiile descrise de asasinul Gheorghe Dincă, folosind un butoi similar. După trei ore de ardere, la...

“Involuție tehnologică” în 12 ani, de la cazul “Elodia” la cazul “Caracal”

“Involuție tehnologică” în 12 ani, de la cazul “Elodia” la cazul “Caracal”
În urmă cu exact 12 ani, România era țintuită în fața televizoarelor, într-unul dintre cele mai spectaculoase cazuri de dispariție, instrumentate după 1989 - cazul avocatei brașovene Elodia Marilena Ghinescu....

Fibrilaţiile în ventricule pot duce la stop cardiac

Fibrilaţiile în ventricule pot duce la stop cardiac
Galerie Foto Stopul cardiac suferit recent de antrenorul echipei Dinamo, Eugen Neagoe, chiar pe marginea gazonului, a apărut din cauza unei aritmii, a unei fibrilaţii. Norocul a fost că stopul cardiac cu pierderea conştienţei...

Mașina lui Dincă, parcată în centrul orașului. Alexandra spunea că vede o mașină gri în “curtea groazei”

Mașina lui Dincă, parcată în centrul orașului. Alexandra spunea că vede o mașină gri în “curtea groazei”
Galerie Foto Detaliu-șoc care riscă să arunce în aer ancheta privind evenimentele petrecute în ziua de 25 iulie 2019, în locuinţa presupusului asasin în serie din Caracal, Gheorghe Dincă. În discuția pe care unul dintre...

Legături suspecte ale fiicei “monstrului” din Caracal cu un afacerist italian. Conexiuni cu o posibilă rețea de proxenetism

Legături suspecte ale fiicei “monstrului” din Caracal cu un afacerist italian. Conexiuni cu o posibilă rețea de proxenetism
În timp ce anchetatorii nu au nicio probă că Alexandra și Luiza ar fi fost, într-adevăr, ucise de către Gheorghe Dincă, informații explozive apar în legătură cu activitatea fiicei acesteia. Daniela Dincă...

Violeta Ungureanu arată calea spre vindecare: La vest de răsărit

Violeta Ungureanu arată calea spre vindecare: La vest de răsărit
Violeta Ungureanu a reuşit, la vârsta de 26 de ani, să-şi publice primul roman. Este o tânără sensibilă, pentru care scrisul este unul dintre cele mai importante lucruri din viaţa de zi cu zi. Romanul său de de...
Serviciul de email marketing furnizat de