Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scandalurile politice ar putea fi oprite, responsabilităţile găsite
Jurnalul Naţional propune revizuirea Constituţiei astfel încât partidul care obţine cele mai multe voturi valabil exprimate la alegeri să desemneze primul-ministru şi, dacă e nevoie, pe baza negocierilor cu celelalte partide care au intrat în Parlament, să-şi asigure majoritatea necesară guvernării. În acest fel s-ar pune capăt interminabilelor scandaluri politice în care nimeni nu-şi asumă nici o responsabilitate.
Jurnalul Naţional propune revizuirea Constituţiei astfel încât partidul care obţine cele mai multe voturi valabil exprimate la alegeri să desemneze primul-ministru şi, dacă e nevoie, pe baza negocierilor cu celelalte partide care au intrat în Parlament, să-şi asigure majoritatea necesară guvernării. În acest fel s-ar pune capăt interminabilelor scandaluri politice în care nimeni nu-şi asumă nici o responsabilitate.
Scandalurile politice ar putea fi oprite, responsabilităţile găsite
Jurnalul Naţional propune revizuirea Constituţiei astfel încât partidul care obţine cele mai multe voturi valabil exprimate la alegeri să desemneze primul-ministru şi, dacă e nevoie, pe baza negocierilor cu celelalte partide care au intrat în Parlament, să-şi asigure majoritatea necesară guvernării. În acest fel s-ar pune capăt interminabilelor scandaluri politice în care nimeni nu-şi asumă nici o responsabilitate.
România a intrat cu scandal şi în cel de-al patrulea an al acestei guvernări. Este vorba de conflictul declanşat de preşedintele Băsescu cu Guvernul Tăriceanu prin refuzul de a o numi pe liberala Norica Nicolai ministru al Justiţiei. Un alt conflict care vine să completeze un lung şir de scandaluri ale actualei guvernări, scandaluri care îşi au originea imediat după alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004. În urmă cu mai bine de trei ani, rezultatele alegerilor parlamentare arătau astfel: la Senat, Uniunea Naţională PSD + PUR (în prezent PC) obţinuse 37.16% din voturi (3.760.560), Alianţa Dreptate şi Adevăr (D.A.) PNL – PD: 31.71% (3.209.073), PRM: 13.63% (1.379.789), UDMR: 6.26% (633.735), PNG: 2.36% (239.106) şi PNŢCD: 1.91% (193.318). La Camera Deputaţilor, Uniunea Naţională PSD + PUR a obţinut 36.64% (3.692.608), Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL – PD: 31.26% (3.150.301), PRM: 12.93% (1.302.724), UDMR: 6.20% (624.717), PNG: 2.23% (225.171) şi PNŢCD: 1.84% (185.501). Practic, Uniunea PSD + PUR a fost câştigătoarea alegerilor parlamentare din 2004, celelalte partide care au trecut pragul fiind Alianţa D.A., PRM şi UDMR. Deşi a obţinut cele mai multe voturi, Uniunea PSD + PUR nu a desemnat primul-ministru şi nu a format guvernul. Şi asta pentru că în confruntarea cu Adrian Năstase, candidatul Uniunii PSD+PUR, turul al doilea al alegerilor prezidenţiale a fost câştigat de Traian Băsescu, candidatul Alianţei D.A. Ca urmare, ajuns preşedinte al României, Traian Băsescu a decis să răstoarne rezultatul alegerilor parlamentare în favoarea Alianţei D.A. În urma negocierilor s-a format un guvern de coaliţie PNL-PD-PC-UDMR, condus de Tăriceanu.
PRIMUL SCANDAL. La nici o săptămână de la validarea Guvernului Tăriceanu de către Parlament, la 6 ianuarie 2005, preşedintele Traian Băsescu acordă un interviu cotidianului Adevărul în care cere alegeri anticipate imediate. "Sunt un adept al unor anticipate imediate pentru a scăpa de o soluţie imorală, care se numeşte PUR", a afirmat Băsescu. În acelaşi interviu, şeful statului afirma că trebuie făcută o anchetă parlamentară asupra modului în care s-au desfăşurat alegerile, pentru că "nimeni nu mai trebuie să gândească vreodată în România că voinţa electoratului poate fi măsluită". O solicitare surprinzătoare care nu şi-a găsit finalitatea nici în ziua de azi. De ce? Răspunsul îl aflăm tot de la şeful statului. Băsescu a declarat la începutul lunii februarie 2007 la emisiunea Pro Vest de la Pro TV că el a adus la putere în 2004 partidele din Alianţă care pierduseră alegerile şi că i-a trimis pe social-democraţi în opoziţie, deşi ei câştigaseră, pentru că aşa i s-a părut corect "pentru români, în primul rând". "Nu-mi sunt indiferente (partidele din Alianţă – n.r.), dar este responsabilitatea lor să găsească formula să ţină ce le-am dat, pentru că eu le-am dat şi Parlamentul a aprobat. Oamenii aceştia au pierdut alegerile. I-am adus la putere pentru că era o necesitate politică trimiterea în opoziţie a PSD-ului", a spus Băsescu. Cu alte cuvinte, şeful statului a fost cel care a "măsluit" voinţa electoratului, ceea ce a constituit al doilea cap de acuzare în raportul comisiei parlamentare de anchetă întocmit anul trecut pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui Băsescu. Raportul citat spune că preşedintele a deturnat voinţa electoratului prin aceea că a desemnat public un candidat la funcţia de prim-ministru fără a ţine cont de rezultatele alegerilor şi înainte de a consulta partidele parlamentare.
SUPUNERE NECONDIŢIONATÅ. Cu alte cuvinte, după cum reiese şi din declaraţia făcută la Pro TV, preşedintele Băsescu le-a făcut un bine partidelor din Alianţă, aducându-le la guvernare. Şi ca atare a cerut supunere din partea lor, în caz contrar acţionând în consecinţă. Numai că, surpriză pentru Băsescu, premierul Tăriceanu nu i-a mai acceptat prietenia şi tutela dinaintea alegerilor şi a refuzat să demisioneze pentru a putea fi declanşate alegeri anticipate. A fost momentul în care şeful statului, dublat de PD, partidul său "de suflet", a pornit un atac susţinut la adresa premierului, a Guvernului, a PNL şi a partenerilor săi de guvernare. Ca urmare, relaţiile dintre PNL şi PD s-au răcit, devenind ireconciliabile, astfel că în aprilie anul trecut Tăriceanu decide scoaterea PD de la guvernare şi merge pe un guvern minoritar PNL-UDMR. În acest context, premierul a declarat că "este timpul ca cineva să aibă curajul să spună clar şi răspicat că Alianţa PNL-PD nu mai are resurse să meargă mai departe. Ca prim-ministru al României, sunt primul care trebuie să recunoască acest adevăr".
PC părăsise deja guvernarea, dar nu atunci, pentru că i-a cerut Băsescu, ci la aproape doi ani, în decembrie 2006, principalul motiv al deciziei luate de conservatori fiind lipsa sprijinului partenerilor de coaliţie pentru proiectele legislative ale PC. Astfel că, la numai doi ani de la alegerile parlamentare, un guvern majoritar, format, ce-i drept, cu forţa, din patru partide, devine minoritar. Şi am ajuns în situaţia paradoxală în care responsabilitatea pentru ceea ce nu merge bine să fie pasată de la Guvernul Tăriceanu II la Guvernul Tăriceanu I şi de aici la preşedintele Băsescu şi înapoi. "Nu fac nici un secret din a spune că este evident, în ultima perioadă avem viziuni diferite. (...) Problema este că va trebui să aleagă, dacă vrea să-l aibă partener de guvernare pe preşedintele României sau grupuri din afara Guvernului şi în afara partidelor. (...) Eu sunt un politician de bună-credinţă şi vreau un parteneriat cu primul-ministru; nu vreau ca primul-ministru să fie partenerul unor grupuri din afară, îl vreau partenerul meu şi nu partenerul unora care nu au câştigat legitim puterea politică. Asta-i tot", declara Băsescu în ianuarie 2005. "Interesele politice personale ale unui singur om s-au opus interesului naţional. A reuşit, de unul singur, pe fondul slăbiciunii noastre, a democraţilor şi liberalilor, să dinamiteze o construcţie politică solidă. Din păcate, acest om este preşedintele României. Acesta este adevărul", afirma la rândul său Tăriceanu în aprilie 2007.
SOLUŢIE. Pentru a pune capăt unor viitoare eventuale astfel de scandaluri şi pentru a şti exact cui îi revine responsabilitatea guvernării, Jurnalul Naţional propune revizuirea Constituţiei, astfel încât partidul care obţine cele mai multe dintre voturile valabil exprimate la alegerile parlamentare să desemneze primul-ministru şi, dacă nu întruneşte jumătate plus unu din voturi, pe baza negocierilor cu celelalte partide care au intrat în Parlament, să-şi asigure majoritatea necesară guvernării. Constituţia actuală nu este foarte clară, motiv pentru care a şi fost forţată de Traian Băsescu în 2004. Astfel, Constituţia prevede la articolul 85, alineatul 1 că "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament". Mai departe, la articolul 103, Legea fundamentală stabileşte că "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor".
Jurnalul Naţional propune revizuirea Constituţiei astfel încât partidul care obţine cele mai multe voturi valabil exprimate la alegeri să desemneze primul-ministru şi, dacă e nevoie, pe baza negocierilor cu celelalte partide care au intrat în Parlament, să-şi asigure majoritatea necesară guvernării. În acest fel s-ar pune capăt interminabilelor scandaluri politice în care nimeni nu-şi asumă nici o responsabilitate.
România a intrat cu scandal şi în cel de-al patrulea an al acestei guvernări. Este vorba de conflictul declanşat de preşedintele Băsescu cu Guvernul Tăriceanu prin refuzul de a o numi pe liberala Norica Nicolai ministru al Justiţiei. Un alt conflict care vine să completeze un lung şir de scandaluri ale actualei guvernări, scandaluri care îşi au originea imediat după alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004. În urmă cu mai bine de trei ani, rezultatele alegerilor parlamentare arătau astfel: la Senat, Uniunea Naţională PSD + PUR (în prezent PC) obţinuse 37.16% din voturi (3.760.560), Alianţa Dreptate şi Adevăr (D.A.) PNL – PD: 31.71% (3.209.073), PRM: 13.63% (1.379.789), UDMR: 6.26% (633.735), PNG: 2.36% (239.106) şi PNŢCD: 1.91% (193.318). La Camera Deputaţilor, Uniunea Naţională PSD + PUR a obţinut 36.64% (3.692.608), Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL – PD: 31.26% (3.150.301), PRM: 12.93% (1.302.724), UDMR: 6.20% (624.717), PNG: 2.23% (225.171) şi PNŢCD: 1.84% (185.501). Practic, Uniunea PSD + PUR a fost câştigătoarea alegerilor parlamentare din 2004, celelalte partide care au trecut pragul fiind Alianţa D.A., PRM şi UDMR. Deşi a obţinut cele mai multe voturi, Uniunea PSD + PUR nu a desemnat primul-ministru şi nu a format guvernul. Şi asta pentru că în confruntarea cu Adrian Năstase, candidatul Uniunii PSD+PUR, turul al doilea al alegerilor prezidenţiale a fost câştigat de Traian Băsescu, candidatul Alianţei D.A. Ca urmare, ajuns preşedinte al României, Traian Băsescu a decis să răstoarne rezultatul alegerilor parlamentare în favoarea Alianţei D.A. În urma negocierilor s-a format un guvern de coaliţie PNL-PD-PC-UDMR, condus de Tăriceanu.
PRIMUL SCANDAL. La nici o săptămână de la validarea Guvernului Tăriceanu de către Parlament, la 6 ianuarie 2005, preşedintele Traian Băsescu acordă un interviu cotidianului Adevărul în care cere alegeri anticipate imediate. "Sunt un adept al unor anticipate imediate pentru a scăpa de o soluţie imorală, care se numeşte PUR", a afirmat Băsescu. În acelaşi interviu, şeful statului afirma că trebuie făcută o anchetă parlamentară asupra modului în care s-au desfăşurat alegerile, pentru că "nimeni nu mai trebuie să gândească vreodată în România că voinţa electoratului poate fi măsluită". O solicitare surprinzătoare care nu şi-a găsit finalitatea nici în ziua de azi. De ce? Răspunsul îl aflăm tot de la şeful statului. Băsescu a declarat la începutul lunii februarie 2007 la emisiunea Pro Vest de la Pro TV că el a adus la putere în 2004 partidele din Alianţă care pierduseră alegerile şi că i-a trimis pe social-democraţi în opoziţie, deşi ei câştigaseră, pentru că aşa i s-a părut corect "pentru români, în primul rând". "Nu-mi sunt indiferente (partidele din Alianţă – n.r.), dar este responsabilitatea lor să găsească formula să ţină ce le-am dat, pentru că eu le-am dat şi Parlamentul a aprobat. Oamenii aceştia au pierdut alegerile. I-am adus la putere pentru că era o necesitate politică trimiterea în opoziţie a PSD-ului", a spus Băsescu. Cu alte cuvinte, şeful statului a fost cel care a "măsluit" voinţa electoratului, ceea ce a constituit al doilea cap de acuzare în raportul comisiei parlamentare de anchetă întocmit anul trecut pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui Băsescu. Raportul citat spune că preşedintele a deturnat voinţa electoratului prin aceea că a desemnat public un candidat la funcţia de prim-ministru fără a ţine cont de rezultatele alegerilor şi înainte de a consulta partidele parlamentare.
SUPUNERE NECONDIŢIONATÅ. Cu alte cuvinte, după cum reiese şi din declaraţia făcută la Pro TV, preşedintele Băsescu le-a făcut un bine partidelor din Alianţă, aducându-le la guvernare. Şi ca atare a cerut supunere din partea lor, în caz contrar acţionând în consecinţă. Numai că, surpriză pentru Băsescu, premierul Tăriceanu nu i-a mai acceptat prietenia şi tutela dinaintea alegerilor şi a refuzat să demisioneze pentru a putea fi declanşate alegeri anticipate. A fost momentul în care şeful statului, dublat de PD, partidul său "de suflet", a pornit un atac susţinut la adresa premierului, a Guvernului, a PNL şi a partenerilor săi de guvernare. Ca urmare, relaţiile dintre PNL şi PD s-au răcit, devenind ireconciliabile, astfel că în aprilie anul trecut Tăriceanu decide scoaterea PD de la guvernare şi merge pe un guvern minoritar PNL-UDMR. În acest context, premierul a declarat că "este timpul ca cineva să aibă curajul să spună clar şi răspicat că Alianţa PNL-PD nu mai are resurse să meargă mai departe. Ca prim-ministru al României, sunt primul care trebuie să recunoască acest adevăr".
PC părăsise deja guvernarea, dar nu atunci, pentru că i-a cerut Băsescu, ci la aproape doi ani, în decembrie 2006, principalul motiv al deciziei luate de conservatori fiind lipsa sprijinului partenerilor de coaliţie pentru proiectele legislative ale PC. Astfel că, la numai doi ani de la alegerile parlamentare, un guvern majoritar, format, ce-i drept, cu forţa, din patru partide, devine minoritar. Şi am ajuns în situaţia paradoxală în care responsabilitatea pentru ceea ce nu merge bine să fie pasată de la Guvernul Tăriceanu II la Guvernul Tăriceanu I şi de aici la preşedintele Băsescu şi înapoi. "Nu fac nici un secret din a spune că este evident, în ultima perioadă avem viziuni diferite. (...) Problema este că va trebui să aleagă, dacă vrea să-l aibă partener de guvernare pe preşedintele României sau grupuri din afara Guvernului şi în afara partidelor. (...) Eu sunt un politician de bună-credinţă şi vreau un parteneriat cu primul-ministru; nu vreau ca primul-ministru să fie partenerul unor grupuri din afară, îl vreau partenerul meu şi nu partenerul unora care nu au câştigat legitim puterea politică. Asta-i tot", declara Băsescu în ianuarie 2005. "Interesele politice personale ale unui singur om s-au opus interesului naţional. A reuşit, de unul singur, pe fondul slăbiciunii noastre, a democraţilor şi liberalilor, să dinamiteze o construcţie politică solidă. Din păcate, acest om este preşedintele României. Acesta este adevărul", afirma la rândul său Tăriceanu în aprilie 2007.
SOLUŢIE. Pentru a pune capăt unor viitoare eventuale astfel de scandaluri şi pentru a şti exact cui îi revine responsabilitatea guvernării, Jurnalul Naţional propune revizuirea Constituţiei, astfel încât partidul care obţine cele mai multe dintre voturile valabil exprimate la alegerile parlamentare să desemneze primul-ministru şi, dacă nu întruneşte jumătate plus unu din voturi, pe baza negocierilor cu celelalte partide care au intrat în Parlament, să-şi asigure majoritatea necesară guvernării. Constituţia actuală nu este foarte clară, motiv pentru care a şi fost forţată de Traian Băsescu în 2004. Astfel, Constituţia prevede la articolul 85, alineatul 1 că "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament". Mai departe, la articolul 103, Legea fundamentală stabileşte că "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor".
