Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PROCES ● Unii judecători nu înţeleg că, dacă statul şi-a confiscat casa, trebuie să ţi-o dea înapoi
Un om face cărări de 15 ani pe holurile instanţelor pentru a-şi redobândi casa confiscată de comunişti. Casa i-a fost vândută chiar în timp ce îşi căuta dreptatea prin justiţie. A pornit la drum cu un proces şi acum are două, pentru că tot statul a decis ca imobilul să fie vândut pe bucăţi.
Un om face cărări de 15 ani pe holurile instanţelor pentru a-şi redobândi casa confiscată de comunişti. Casa i-a fost vândută chiar în timp ce îşi căuta dreptatea prin justiţie. A pornit la drum cu un proces şi acum are două, pentru că tot statul a decis ca imobilul să fie vândut pe bucăţi.
PROCES ● Unii judecători nu înţeleg că, dacă statul şi-a confiscat casa, trebuie să ţi-o dea înapoi
Un om face cărări de 15 ani pe holurile instanţelor pentru a-şi redobândi casa confiscată de comunişti. Casa i-a fost vândută chiar în timp ce îşi căuta dreptatea prin justiţie. A pornit la drum cu un proces şi acum are două, pentru că tot statul a decis ca imobilul să fie vândut pe bucăţi.
Este bine ştiut că procesele pentru recuperarea imobilelor preluate abuziv de stat în era comunistă durează ani buni, iar sentinţele date de instanţele româneşti sunt cel mai adesea contestate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este şi cel al lui Alfred Zeithamel, care se luptă de 15 ani prin instanţe pentru a-şi redobândi casa.
ACHIZIŢIE. Bucureşti. 15 decembrie 1967. Katarina şi Friedrich Zeithamel şi-au cumpărat o casă aproape de Calea Dorobanţilor, pe Strada Crăciun, la numărul 17. Casa era a Eugeniei Mitran, care o moştenise din familie. Cum era şi normal, atât soţii Zeithamel, cât şi proprietara casei s-au dus la notar pentru a parafa afacerea. În contractul de vânzare-cumpărare încheiat la notar este precizat faptul că imobilul nu fusese naţionalizat de stat prin Decretul 92 din 1950. Atunci când a cumpărat casa, familia Zeithamel a intrat în posesia a trei corpuri de clădire şi un teren de 312 mp. Noii proprietari nu s-au putut bucura prea mult de achiziţie, pentru că şase ani mai târziu, la 31 iulie 1973, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti le-a trimis o înştiinţare prin care le făcea cunoscută decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti de a le lua o parte din casă. Scopul era construirea unui liceu cu predare în limba germană. Pentru această parte a casei şi terenul aferent, proprietarii au fost despăgubiţi de stat cu o sumă modică. Cinci ani mai târziu, în iulie 1978, soţii Zeithamel au plecat în Germania şi nu au mai revenit din cauza problemelor medicale ale lui Friedrich Zeithamel.
CONFISCARE. După ce s-a asigurat că cei doi soţi nu au mai venit din Germania, Comitetul Executiv al Consiliului Local al Municipiului Bucureşti a emis la 3 martie 1981 o decizie prin care, "începând cu data de 2 martie 1979, se trece fără plată în proprietatea statului imobilul situat în Bucureşti, Strada Crăciun 17". Trebuie spus că în martie 1980 Alfred Zeithamel locuia în acea casă. Astfel, imobilul a trecut în administrarea Întreprinderii de construcţii, reparaţii şi administraţie locativă "Herăstrau". În 1988, Friedrich Zeithamel a decedat în Germania, moştenitori fiind soţia şi fiul Alfred. În iulie 1993, cei doi, care reveniseră în România, au cerut restituirea casei şi au cerut judecătorilor să constate că preluarea imobilului s-a făcut ilegal. După doi ani de la demararea procesului, Judecătoria Sectorului 1 a decis că familia Zeithamel nu poate dovedi faptul că nu i s-a "comunicat decizia de trecere a imobilului în proprietatea statului". În viziunea alambicată a celor două judecătoare ale completului, Constanţa Tăiatu şi Corina Dumitriu, statul poate să ia ce pofteşte, pentru că justiţia taie rapid craca de sub picioare celor care îndrăznesc să se măsoare cu acest Goliat. Nici nu e de mirare că judecătoarea Tăiatu şi colega au debitat asemenea explicaţie. Tăiatu a fost în vizorul presei la mijlocul anilor ’90, pentru că a retrocedat parcele din Parcul Herăstrău. Numele ei a apărut şi într-un raport întocmit în 1997 de Valerian Stan, fostul şef al Departamentului de Control al Guvernului, alături de funcţionari şi alţi magistraţi cărora li s-au atribuit în mod ilegal locuinţe.
PROCEDURI. Cum era şi normal, aberaţia instanţei a fost atacată la Tribunalul Bucureşti, unde judecătorii au decis că cele două colege de la judecătorie au cam ignorat procedurile legale. Dosarul a fost retrimis la judecătorie pentru rejudecare. Nici nu bănuia familia Zeithamel ce urma să vină. Trecuseră deja trei ani de procese, când Herăstrău Nord SA, urmaşa fostului ICRAL, a găsit de cuviinţă să vândă casa chiriaşilor, folosindu-se de Legea 112/1995. Casa nu putea fi vândută din moment ce era în litigiu, dar asta nu a contat pentru angajaţii de la Herăstrău. Astfel, în decembrie 1996, Nicolae Iordache, chiriaşul din corpul B, a hotărât că vrea să cumpere casa în care stă. A obţinut de la oficiul juridic al fostului ICRAL o adresă în care se menţiona că "la data de 27.12.1996 nu există litigiu cu SC Herăstrău Nord SA pe acest apartament", deşi cu o lună înainte Tribunalul Bucureşti decisese rejudecarea cauzei. După o lună, în ianuarie 1997, contractul de vânzare-cumpărare între familia Iordache şi Herăstrău era deja parafat. Un an mai târziu, celălalt corp al casei a avut şi el aceeaşi soartă, intrând în proprietatea familiei Unguru. Dintr-o dată, Zeithamel s-a trezit cu două procese pentru fiecare dintre cele două părţi ale casei care îi aparţinuseră cândva.
CIUDÅŢENII. Pentru partea de casă pe care familia Iordache a cumpărat-o, Tribunalul dispusese rejudecarea cauzei în 1996. "Au urmat multe termene de judecată la care statul, reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, nu s-a prezentat niciodată. În derularea acestor acţiuni s-au constatat diverse neregularităţi, dosarul uneori neputând fi găsit în ziua şedinţei sau fiind trimis «din greşeală» la alte complete. Am sesizat în scris aceste nereguli preşedintelui Judecătoriei Sectorului 1. Procesul a fost suspendat, pentru că l-au mutat de la un complet la altul, apoi la arhivă", a spus Alfred Zeithamel. Abia după zece ani de procese Judecătoria Sectorului 1 a dat dreptate familiei Zeithamel şi a obligat familia Iordache să restituie proprietatea. Ulterior, în urma apelului, Tribunalul Bucureşti a menţinut sentinţa dată la judecătorie, iar familia Iordache a cerut despăgubiri pentru investiţiile pe care le făcuse la casă. În schimb, la recurs, Curtea de Apel Bucureşti a dat dreptate chiriaşilor şi l-a obligat pe Zeithamel să plătească peste 120.000.000 de lei vechi cheltuieli de judecată.
LA APEL. Această răsturnare este pusă de Alfred Zeithamel pe seama schimbării avocaţilor. La Curtea de Apel, familia Iordache a fost reprezentată de Societatea civilă de avocaţi Ţuca, Zbârcea şi asociaţii. "Mi s-a părut ciudat când am văzut că la Curtea de Apel este judecător şi Alina Iuliana Ţuca, soţia unuia dintre avocaţi", a adăugat Zeithamel. Nicolae Iordache, care face afaceri cu produse chimice, a spus că nu a făcut nimic altceva decât să respecte legile statului român: "Dacă mi se spunea că imobilul este în litigiu, nu mă angrenam în această situaţie. Eu m-am adresat Primăriei Capitalei şi ei mi-au dat răspunsul pe care mi l-au dat. Unde e reaua mea credinţă?". Iordache a mai adăugat că este ciudat că, în cazul jumătăţii de clădire cumpărată de el, fostul proprietar câştiga procesele, iar cu cealaltă cumpărată de Unguru nu. Aventurile celui de-al doilea corp de casă prin instanţă sunt de nepătruns. Iniţial, Judecătoria Sectorului 1 a respins ca nefondată cererea lui Zeithamel, cu toate că în cazul celeilalte jumătăţi a admis cererea. Tribunalul Bucureşti a dat din nou dreptate familiei Zeithamel şi a retrimis cauza spre judecare la aceeaşi instanţă care a dat din nou casa familiei Unguru. Din nou dosarul a ajuns pe masa judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, unde a început lungul drum al amânărilor. Iar până la CEDO este cale lungă, lui Zeithamel trebuindu-i încă două rânduri de nepoţi să termine procesul.
Un om face cărări de 15 ani pe holurile instanţelor pentru a-şi redobândi casa confiscată de comunişti. Casa i-a fost vândută chiar în timp ce îşi căuta dreptatea prin justiţie. A pornit la drum cu un proces şi acum are două, pentru că tot statul a decis ca imobilul să fie vândut pe bucăţi.
Este bine ştiut că procesele pentru recuperarea imobilelor preluate abuziv de stat în era comunistă durează ani buni, iar sentinţele date de instanţele româneşti sunt cel mai adesea contestate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este şi cel al lui Alfred Zeithamel, care se luptă de 15 ani prin instanţe pentru a-şi redobândi casa.
ACHIZIŢIE. Bucureşti. 15 decembrie 1967. Katarina şi Friedrich Zeithamel şi-au cumpărat o casă aproape de Calea Dorobanţilor, pe Strada Crăciun, la numărul 17. Casa era a Eugeniei Mitran, care o moştenise din familie. Cum era şi normal, atât soţii Zeithamel, cât şi proprietara casei s-au dus la notar pentru a parafa afacerea. În contractul de vânzare-cumpărare încheiat la notar este precizat faptul că imobilul nu fusese naţionalizat de stat prin Decretul 92 din 1950. Atunci când a cumpărat casa, familia Zeithamel a intrat în posesia a trei corpuri de clădire şi un teren de 312 mp. Noii proprietari nu s-au putut bucura prea mult de achiziţie, pentru că şase ani mai târziu, la 31 iulie 1973, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti le-a trimis o înştiinţare prin care le făcea cunoscută decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti de a le lua o parte din casă. Scopul era construirea unui liceu cu predare în limba germană. Pentru această parte a casei şi terenul aferent, proprietarii au fost despăgubiţi de stat cu o sumă modică. Cinci ani mai târziu, în iulie 1978, soţii Zeithamel au plecat în Germania şi nu au mai revenit din cauza problemelor medicale ale lui Friedrich Zeithamel.
CONFISCARE. După ce s-a asigurat că cei doi soţi nu au mai venit din Germania, Comitetul Executiv al Consiliului Local al Municipiului Bucureşti a emis la 3 martie 1981 o decizie prin care, "începând cu data de 2 martie 1979, se trece fără plată în proprietatea statului imobilul situat în Bucureşti, Strada Crăciun 17". Trebuie spus că în martie 1980 Alfred Zeithamel locuia în acea casă. Astfel, imobilul a trecut în administrarea Întreprinderii de construcţii, reparaţii şi administraţie locativă "Herăstrau". În 1988, Friedrich Zeithamel a decedat în Germania, moştenitori fiind soţia şi fiul Alfred. În iulie 1993, cei doi, care reveniseră în România, au cerut restituirea casei şi au cerut judecătorilor să constate că preluarea imobilului s-a făcut ilegal. După doi ani de la demararea procesului, Judecătoria Sectorului 1 a decis că familia Zeithamel nu poate dovedi faptul că nu i s-a "comunicat decizia de trecere a imobilului în proprietatea statului". În viziunea alambicată a celor două judecătoare ale completului, Constanţa Tăiatu şi Corina Dumitriu, statul poate să ia ce pofteşte, pentru că justiţia taie rapid craca de sub picioare celor care îndrăznesc să se măsoare cu acest Goliat. Nici nu e de mirare că judecătoarea Tăiatu şi colega au debitat asemenea explicaţie. Tăiatu a fost în vizorul presei la mijlocul anilor ’90, pentru că a retrocedat parcele din Parcul Herăstrău. Numele ei a apărut şi într-un raport întocmit în 1997 de Valerian Stan, fostul şef al Departamentului de Control al Guvernului, alături de funcţionari şi alţi magistraţi cărora li s-au atribuit în mod ilegal locuinţe.
PROCEDURI. Cum era şi normal, aberaţia instanţei a fost atacată la Tribunalul Bucureşti, unde judecătorii au decis că cele două colege de la judecătorie au cam ignorat procedurile legale. Dosarul a fost retrimis la judecătorie pentru rejudecare. Nici nu bănuia familia Zeithamel ce urma să vină. Trecuseră deja trei ani de procese, când Herăstrău Nord SA, urmaşa fostului ICRAL, a găsit de cuviinţă să vândă casa chiriaşilor, folosindu-se de Legea 112/1995. Casa nu putea fi vândută din moment ce era în litigiu, dar asta nu a contat pentru angajaţii de la Herăstrău. Astfel, în decembrie 1996, Nicolae Iordache, chiriaşul din corpul B, a hotărât că vrea să cumpere casa în care stă. A obţinut de la oficiul juridic al fostului ICRAL o adresă în care se menţiona că "la data de 27.12.1996 nu există litigiu cu SC Herăstrău Nord SA pe acest apartament", deşi cu o lună înainte Tribunalul Bucureşti decisese rejudecarea cauzei. După o lună, în ianuarie 1997, contractul de vânzare-cumpărare între familia Iordache şi Herăstrău era deja parafat. Un an mai târziu, celălalt corp al casei a avut şi el aceeaşi soartă, intrând în proprietatea familiei Unguru. Dintr-o dată, Zeithamel s-a trezit cu două procese pentru fiecare dintre cele două părţi ale casei care îi aparţinuseră cândva.
CIUDÅŢENII. Pentru partea de casă pe care familia Iordache a cumpărat-o, Tribunalul dispusese rejudecarea cauzei în 1996. "Au urmat multe termene de judecată la care statul, reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, nu s-a prezentat niciodată. În derularea acestor acţiuni s-au constatat diverse neregularităţi, dosarul uneori neputând fi găsit în ziua şedinţei sau fiind trimis «din greşeală» la alte complete. Am sesizat în scris aceste nereguli preşedintelui Judecătoriei Sectorului 1. Procesul a fost suspendat, pentru că l-au mutat de la un complet la altul, apoi la arhivă", a spus Alfred Zeithamel. Abia după zece ani de procese Judecătoria Sectorului 1 a dat dreptate familiei Zeithamel şi a obligat familia Iordache să restituie proprietatea. Ulterior, în urma apelului, Tribunalul Bucureşti a menţinut sentinţa dată la judecătorie, iar familia Iordache a cerut despăgubiri pentru investiţiile pe care le făcuse la casă. În schimb, la recurs, Curtea de Apel Bucureşti a dat dreptate chiriaşilor şi l-a obligat pe Zeithamel să plătească peste 120.000.000 de lei vechi cheltuieli de judecată.
LA APEL. Această răsturnare este pusă de Alfred Zeithamel pe seama schimbării avocaţilor. La Curtea de Apel, familia Iordache a fost reprezentată de Societatea civilă de avocaţi Ţuca, Zbârcea şi asociaţii. "Mi s-a părut ciudat când am văzut că la Curtea de Apel este judecător şi Alina Iuliana Ţuca, soţia unuia dintre avocaţi", a adăugat Zeithamel. Nicolae Iordache, care face afaceri cu produse chimice, a spus că nu a făcut nimic altceva decât să respecte legile statului român: "Dacă mi se spunea că imobilul este în litigiu, nu mă angrenam în această situaţie. Eu m-am adresat Primăriei Capitalei şi ei mi-au dat răspunsul pe care mi l-au dat. Unde e reaua mea credinţă?". Iordache a mai adăugat că este ciudat că, în cazul jumătăţii de clădire cumpărată de el, fostul proprietar câştiga procesele, iar cu cealaltă cumpărată de Unguru nu. Aventurile celui de-al doilea corp de casă prin instanţă sunt de nepătruns. Iniţial, Judecătoria Sectorului 1 a respins ca nefondată cererea lui Zeithamel, cu toate că în cazul celeilalte jumătăţi a admis cererea. Tribunalul Bucureşti a dat din nou dreptate familiei Zeithamel şi a retrimis cauza spre judecare la aceeaşi instanţă care a dat din nou casa familiei Unguru. Din nou dosarul a ajuns pe masa judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, unde a început lungul drum al amânărilor. Iar până la CEDO este cale lungă, lui Zeithamel trebuindu-i încă două rânduri de nepoţi să termine procesul.
Juriştii au dispărut din Herăstrău
Casa de avocaţi Ţuca, Zbârcea şi asociaţii este cunoscută ca fiind foarte activă pe piaţa imobiliară românească, dar şi prin faptul că l-a reprezentat prin instanţe şi pe preşedintele Băsescu. Gabriel Zbârcea, amic al premierului Tăriceanu, a fost preşedintele AVAS acum trei ani. Pe de altă parte, Iulia Asaul, directorul general al Herăstrău Nord SA, nu a fost de găsit. Voiam o explicaţie pentru menţiunile făcute în fiecare dintre contractele încheiate cu familiile Iordache şi Unguru: la corpul A se scrie că "nu figurează litigiu", la corpul B "nu există litigiu cu Herăstrău Nord pe acest apartament". O secretară a spus că Herăstrău nu mai are nici consilieri, nici Oficiu juridic. Pe de altă parte există adrese ale Direcţiei Generale de Administrare a Fondului Imobiliar din Primăria Capitalei în care se menţionează fără echivoc că statul a luat casa din Strada Crăciun 17, fără să-i despăgubească pe foştii proprietari. Luminiţa Mihuţu, directorul direcţiei, a arătat că "până şi contractul de vânzare-cumpărare este conceput anapoda, pentru că Legea 112 permitea administratorului să vândă direct imobilul. Nu trebuia ca Primăria să mandateze Herăstrău. Sarcina este exclusiv a administratorului Herăstrău".
