x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Kilometri de poveşti

0
Autor: Loreta Popa 13 Dec 2009 - 00:00
Kilometri de poveşti
Vezi galeria foto


Un chip parcă dăltuit de mâinile naturii, un suflet din care lumina se revarsă abundent, o fire la fel de liniştită precum zilele senine de vară, o privire care te studiază atent să vadă câte parale faci, mâini create special pentru atingeri delicate, în rest voinţă, determinare, curaj, tenacitate, perseverenţă. Şi mai e ceva important: are lumea la degetul lui mic. Motiv de inspiraţie pentru unii, de invidie pentru alţii, cele 43 de nume ale celor care au cumpărat kilometri din drumul lui spre Mongolia pe parbrizul motocicletei cu care a împărţit şi bune, şi rele au făcut aventura fotografului Mihai Barbu de mii de ori mai specială.



Mihai Barbu, fotoreporter, a plecat spre Mongolia neaşteptat, surprinzător. A urcat pe Doyle, motorul său la care ţine enorm, a apăsat acceleraţia şi a luat-o din loc spre destinaţia care-l frământa de vreo doi ani. Engleza nu i-a folosit la nimic. Dacă ar fi ştiut rusă, ar fi fost perfect. A folosit limbajul semnelor de cele mai multe ori şi pixul pe hârtie, desenând. Până la urmă s-a descurcat. Oameni de genul lui sunt scântei pe care ai vrea să le prinzi de suflet ca să te lumineze şi pe tine. Pentru aventură a avut 5.200 de dolari bani de drum, 1.000 vizele, vreo alţi 5.000 pregătirea motocicletei. Echipa a fost compusă din: motorul Doyle, gps-ul Marcel şi Luther, laptop-ul. A avut un Canon EOS5D şi două obiective - 20-35 mm/f.2.8, - 70-200 mm/f.2.8, dar şi o cameră de rezervă, un Canon EOS10D pe care însă nu a folosit-o.

S-a născut în ianuarie 1980, iar un sfert din sângele care-i curge prin vene e de origine cazacă. La 22 de ani era deja jurnalist, fotoreporter. S-a îndrăgostit de Roua, o Yamaha Virago de 250 cmc. A urmat Doyle, un BMW F650GS Dakar, altă poveste de dragoste cu efect devastator. A mers în vreo două excursii prin Europa, nimic spectaculos, apoi într-o zi un nume a trezit ceva cunoscut în adâncurile sufleteşti, Mongolia. Nici el nu ştie ce anume l-a făcut să rezoneze aşa la acest nume. "Vorbeam cu un prieten din Belgia la telefon, care îşi dusese motocicleta la reparat. Îmi povestea despre mecanicul lui că e foarte tare şi că pe vremuri mergea cu motocicleta peste tot şi a ajuns şi în Mongolia. Când am auzit cuvântul acesta a început nebunia, acela a fost declicul. Nu ştiu de ce atunci. Văzusem documentare cu Mongolia, ştiam că există Mongolia pe hartă. Acest lucru se întâmpla acum doi ani, timp în care am pregătit totul, am pus la punct toate detaliile. La 10 iulie trebuia să plec, iar la 1 februarie am avut o mare surpriză. Cei de la Reuters, unde lucram, m-au pus pe liber din motive obiective. M-am trezit în situaţia în care aveam banii de drum, dar nu de pregătit drumul. Eu, fratele meu, prietena mea de atunci, o altă prietenă bună, Silvia, ne-am întâlnit să punem la cale un plan şi să facem rost de nişte bănuţi. Mai aveam nevoie de 2.000 de euro. Fratele meu, Ion, stătea într-un colţ şi nu spunea nimic.  «Măi, tu trebuie să vinzi ceva», mi-a spus. «Da, sigur... deci cum facem?» Am continuat discuţiile. Nu aveam nimic de vânzare... Apoi el m-a întrebat: «Câţi km are drumul tău?». I-am spus 21.000. Apoi a început să facă nişte calcule şi mi-a spus: «Dar dacă vinzi tu kilometri?». Cui să-i vinzi? Ce înseamnă exact chestia asta... Am râs când am auzit. După care a început să mi se pară interesant şi în noaptea aia n-am reuşit să dorm. Am împărţit drumul în bucăţi de 500 kilometri şi le-am scos la vânzare pe un forum de motociclism. «Vând kilometrul de poveşti»..., aşa suna anunţul. Cei care au cumpărat au primit în schimb povestea acelor kilometri, fotografiile făcute pe acea bucată de drum, o piatră culeasă de acolo şi numele pe un abţibild care m-a însoţit pe parbriz pe toată durata călătoriei. La momentul tranzacţiei au mai primit o «chitanţă» sub forma unui cartonaş colorat şi un abţibild pe care scria «am kilometri». Totul la preţul de 50 euro/parcelă. În două săptămâni am vândut tot. Până la urmă au devenit 43, datorită unui prieten întârziat pe care n-am putut să-l refuz. Astfel, 43 de oameni mi-au fost alături pe drumul ăsta. Am rămas prieteni, iar acest lucru este un alt câştig pentru mine."

"Soarele abia a răsărit în faţa mea şi e răcoare. Îmi luminează parbrizul, prin care văd conturul celor 43 de nume care călătoresc alături de mine. Şi zâmbesc în cască, de nebun. Gândurile mele sunt o învălmăşeală de zile mari. E bucurie, puţină panică plus încă ceva chestii pe care nu le pot defini. Cert e că roţile motocicletei se învârt unse, pare că nimic nu le poate opri. Pot să merg aşa la infinit. Calc-o Mihai, da' calc-o tandru şi nu fi erou, că nu-i de tine!" Acestea erau cuvintele de început de drum ale lui Mihai Barbu.

A fost mult entuziasm în jurul poveştii lui. A realizat un site pe care povestea kilometrilor parcurşi era imediat postată, iar comentariile nu se lăsau prea mult aşteptate. Fiecare scrisoare anima site-ul, toată lumea voia să vadă ce a făcut... A avut un laptop care s-a stricat la jumătatea drumului, apoi a scris de mână, transcriind totul la câte un internet cafe şi tot aşa. În România a căzut prima dată cu Doyle şi singurii care l-au ajutat să-l ridice au fost doi motociclişti din Belgia. În Ucraina a dat şpagă în stânga şi în dreapta pe la vamă şi Poliţie, în Rusia a fost tras pe dreapta, dus la secţie şi percheziţionat până în pantaloni după... bani. A întâlnit şi oameni prietenoşi, care l-au admirat şi invidiat sincer pentru traseu, i-au dat o bere şi l-au ţinut de vorbă.

"De când am plecat de acasă a fost totul diferit", spune Mihai. "Totul este diferit. Nu am fost doar în Mongolia, am trecut prin 13 ţări. Pe măsură ce se aşează toate, îmi dau seama că nu doar în Mongolia a fost cel mai frumos. Am fost aproape patru luni, singur, doar cu motocicleta. Traseul meu a trecut prin Ucraina, Rusia, Mongolia, Kazahstan, Kîrgîstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Georgia, Armenia, Turcia, Bulgaria. Nu e nimic special sau ieşit din comun în ceea ce am făcut eu, decât poate faptul că am luat 43 de nume cu mine acolo unde m-au purtat visurile. Asta într-adevăr nu li se întâmplă tuturor. Mă consider norocos. Dacă înainte să plec mi-ar fi spus cineva cât de simplu e de fapt, cu siguranţă n-aş fi crezut."

De ce ai nevoie pentru un astfel de drum? Mihai scria simplu: "Trebuie să ai răbdare, să opreşti des, să cunoşti oamenii, să faci cu mâna, să te laşi depăşit, să zâmbeşti mult, să nu te grăbeşti, să vezi, să simţi, să te uiţi înapoi, să ai încredere, să ştii, să afli, să nu-ţi fie ruşine să plângi, să nu încetezi să te minunezi şi, mai presus de toate, să iubeşti. Am învăţat că orice vis pe lumea asta poate prinde viaţă, orice, şi nu depinde decât de mine, că lumea toată e la degetul meu mic. Am învăţat că trebuie să ţii cu dinţii de drumul tău şi să ştii că în locurile în care eşti s-ar putea să nu mai ajungi niciodată şi în acelaşi timp, când eşti prea obosit sau îţi e prea frig, foame sau frică şi n-ai mai vrea să mergi înainte, să ştii să zici «şi ce dacă nu mai ajung aici?». Că oricâţi bani, oricâţi sponsori, oricâte camere de filmat, oricâte maşini de asistenţă, oricâte camere de hotel de 5 stele, oricâţi oameni care te vorbesc de rău sau de bine, oricâte ai avea din toate astea, în şaua motocicletei nu te mai ai decât pe tine. Că niciodată nu e prea devreme, dar că mâine e deja prea târziu. Că deşi nu pare, oamenii buni sunt mult mai mulţi decât ăia răi pe pământul ăsta. Că există un echilibru al lucrurilor, că nu poate fi doar rău sau doar bine. Că nu există problemă fără soluţie. şi încă ceva. O lecţie simplă, dar învăţată greu. Am învăţat că, la urma-urmei, nu eşti niciodată singur".

Mihai Barbu este convins că fotografiile lui sunt valoroase alături de povestea depănată de-a lungul celor 500 de kilometri. Aceasta le completează. Între copertele unei cărţi mai mult ca sigur le va fi mai bine. "Încă nu am început demersurile pentru asta", spune Mihai. "E doar la nivel de proiect. Mi-aş dori să fie şi un album foto şi o carte. E multă muncă, dar am sentimentul că voi găsi sprijin pentru a le duce la bun sfârşit. Orice altceva îmi va fi dat să trăiesc de acum înainte, aceasta va rămâne aventura «vieţii mele». Mulţumesc şi aici, încă o dată, celor care au cumpărat kilometri mei de poveşti".

Mai multe fotografii găsiţi pe mongolia.ro.

Citeşte mai multe despre:   special

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Explicațiile specialistului: de ce Marea Neagră nu e murdară

Explicațiile specialistului: de ce Marea Neagră nu e murdară
Galerie Foto Atrași de imaginile cu apele cristaline ale Mediteranei sau ale altor mări, din zone turistice foarte populare, mulți români sunt convinși că litoralul românesc este de mâna a doua, pentru că apa e mai mereu...

Povești nemuritoare cu măști de protecție pentru persoanele defavorizate, în nouă pași

Povești nemuritoare cu măști de protecție pentru persoanele defavorizate, în nouă pași
Galerie Foto Impusă ca o obligație trasată de la cel mai înalt nivel, purtarea măștilor de protecție pe perioada stării de alertă este în vigoare încă de la mijlocul lunii mai, odată cu expirarea stării de urgență. La...

Despre lipsa autopsiilor, așa-zisele laboratoare ale DSP și alte Bâlbe în vreme de pandemie

Despre lipsa autopsiilor, așa-zisele laboratoare ale DSP și alte Bâlbe în vreme de pandemie
Interviu cu Dr. Ligia Barbarii, medic primar de medicină legală, șef al Laboratorului de Genetică din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București.   - În cazul...

Armata suferă prima pierdere: restaurantul CCA, răpus de Covid

Armata suferă prima pierdere: restaurantul CCA, răpus de Covid
Galerie Foto Chiar în timp ce pregătea amânarea măsurilor de relaxare, care trebuiau implementate cu data de 1 iulie, Cabinetul Orban a decis desființarea Unității de Prestări Servicii și Alimentație a Ministerului...

Ludovic Orban, acuzat de trei asociații de judecători de presiuni asupra Justiției

Ludovic Orban, acuzat de trei asociații de judecători de presiuni asupra Justiției
Galerie Foto Pentru a doua oară, în mai puțin de o lună și jumătate, trei asociații ale judecătorilor din România critică modul în care Guvernul condus de Ludovic Orban, dar și afirmațiile premierului se raportează la...

Dragoș Frumosu: România poate hrăni 80 de milioane de oameni

Dragoș Frumosu: România poate hrăni 80 de milioane de oameni
Dragoș Frumosu, liderul Federației Sindicatelor din Industria Alimentară, a Băuturilor, Tutunului și Ramuri Conexe „SINDALIMENTA”, luptă de două decenii pentru industria alimentară și pentru cei peste...

Emil Lungeanu, autorul romanului ”Jocul”, care apare cu Jurnalul: „Scriitorul îşi câştigă existenţa într-un singur fel: prin posteritate” 

Emil Lungeanu, autorul romanului ”Jocul”, care apare cu Jurnalul: „Scriitorul îşi câştigă existenţa într-un singur fel: prin posteritate” 
Galerie Foto Emil Lungeanu - romancier, eseist, poet, autor de piese de teatru, critic la revista Uniunii Scriitorilor. Conform referințelor, este cel mai versatil scriitor român, manifestându-se în toate genurile și speciile...

După orice extracţie, nu trebuie să rămână loc gol

După orice extracţie, nu trebuie să rămână loc gol
Unii trec sănătatea danturii în categoria a doua, până când o durere de dinţi îi scoate din ţâţâni. Dantura este un organ de o importanţă deosebită, amânarea vizitei la medicul stomatolog duce la...

Povestea spectaculoasă a unei donații de 1,4 milioane pentru euroalegeri. Iei bani de la „Grindă”, donezi la PNL și câștigi un post la Cancelaria lui Orban

Povestea spectaculoasă a unei donații de 1,4 milioane pentru euroalegeri. Iei bani de la „Grindă”, donezi la PNL și câștigi un post la Cancelaria lui Orban
Galerie Foto Ana Maria Dimitriu, consilierul local de la Focșani, fostă angajată la biroul parlamentar al actualului ministru al Dezvoltării Ion Ștefan, zis “Grindă”, care a împrumutat, în primăvara trecută, 1,4...

Cad măști la nivel înalt: afaceri cu interlopi, polițiști și căsuțe poștale. În plin scandal Unifarm, ministrul Sanatății face milionare două offshore-uri din Cipru

Cad măști la nivel înalt: afaceri cu interlopi, polițiști și căsuțe poștale. În plin scandal Unifarm, ministrul Sanatății face milionare două offshore-uri din Cipru
Galerie Foto În plin scandal penal legat de achiziția făcută de Unifarm, în urma căruia directorul general Adrian Ionel s-a ales cu 60 de zile de control judiciar, pentru o presupusă șpagă de 760.000 de euro, Ministerul...
Serviciul de email marketing furnizat de