Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dezbatarea privind "trădarea" generalului de Securitate Ion Mihai Pacepa în 1978 a fost readusă în atenţia publică printr-o nouă aparţie editorială semnată de istoricul şi diplomatul Ion Constantin, cu titlul "Cazul Ryszard Kuklinski: un Pacepa al Poloniei"? La începutul săptămânii, la 23 februarie, cartea a fost lansată la "Casa Titulescu" din Bucureşti, după care a urmat o masă rotundă cu participarea unor istorici specialişti în problematica serviciilor secrete, precum şi foşti ofiţeri ai Direcţiei de Informaţii Externe.
Istoricul Ion Constantin, fost consilier diplomatic la Varşovia în perioada 1996-2000, este un bun cunoscător al istoriei recente a Poloniei, fiind autorul mai multor articole de specialitate şi cărţi pe această temă. Cea mai recentă apariţie editorială o reprezintă relatarea "cazului Kuklinski", care a provocat mari frământări în cadrul Tratatului de la Varoşovia la începutul anilor '80.
"TRĂDĂTORUL" KUKLINSKI
Numele Ryszard Kuklinski (1930-2004) este puţin cunoscut opiniei publice româneşti. Militar de carieră cu gradul de colonel, Kuklinski a decis în 1972 să trădeze intersele Tratatului de la Varşovia, oferindu-se să spioneze organizaţia în favoarea americanilor. După propriile declaraţii, gestul a fost determinat de considerente patriotice, văzând că ţara sa se afla în imposibilitate de a scăpa de sub dominaţia sovietică. Evenimentul care i-a accelerat decizia a fost reprimarea sângeroasă a revoltelor muncitoreşti din 1970, soldate cu 44 de morţi, în care armata poloneză a avut un rol determinant. După acest trist moment, colonelul Kuklinski a căutat orice prilej să contacteze serviciile de informaţii americane, unde spera că va găsi sprijin pentru idealul său de a ajuta Polonia să se desprindă de Tratatul de la Varşovia. Evenimentul s-a produs în vara anului 1972, pe când se afla într-o misiune oficială în Germania de Vest. I-a contactat pe americani din proprie iniţiativă! După deconspirare a susţinut, cu mândrie, că el a recrutat CIA-ul şi nu invers. Desigur, în interesul Poloniei! Motivaţia oficială oferită de colonelul Kuklinski a fost că nu dorea ca în cazul unui război dintre NATO şi Tratatul de la Varşovia (puţin probabil, după cum recunoştea şi el!), Polonia să fie teatru de operaţiuni militare.
Colaborarea lui Ryszard Kuklinski cu serviciile speciale americane nu a constat în vorbe goale. Colonelul polonez a furnizat în cei zece ani de "acţiune" circa 42.000 de pagini cu informaţii militare, majoritatea aparţinând Tratatului de la Varovia, scrie în limba rusă. Documentele tranferate CIA-ului conţineau date despre consfătuirile secrete ale Tratatului, deciziile organizaţiei, funcţionarea şi dislocarea trupelor sovietice, sistemele de armament de înaltă tehnologie ale URSS, planuri cincinale strategice ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia etc. La 13 aprilie 1980, Ryszard Kuklinski a predat americanilor un document privind organizarea trupelor Tratatului de la Varşovia în cazul unui război cu statele occidentale. La 4 decembrie acelaşi an, colonelul Kuklinski a prezentat CIA-ului planul de invadare a Poloniei de către trupele sovietice în vederea înăbuşirii mişcării Solidaritatea. Informaţiile sale au fost confirmate de observaţiile sateliţilor militari americani, care au înregistrat mişcări de trupe spre Polonia.
Oferind planuri valide de o importanţă deosebită, colonelul Ryszard Kuklinski a provocat daune imense sistemului de securitate al Tratatului de la Varşovia, dar şi sovieticilor. Cum URSS-ul avea propria reţea de spionaj în Statele Unite, până la urmă s-a aflat că la Varşovia exista o "cârtiţă". Statul Major General al armatei poloneze a început o anchetă, iar cercul suspecţilor se apropia tot mai mult de Kuklinski. Aflat în pericol să fie deconspirat, colonelul "trădător" i-a anunţat pe americani la sfârşitul lunii octombrie 1981, cerând să fie "extras". A ţinut neapărat să fie evacuat împreună cu soţia şi cei doi copii, îngreunând operaţiunea CIA-ului, care nu era dispus să rişte transferul familiei sale într-o ţară necomunistă. În cele din urmă, americanii au acceptat condiţiile "spionului" lor polonez, evacuând familia Kuklinski la 7 şi 8 noiembrie 1981, profitând de festivităţile dedicate Revoluţiei din Octombrie! După un scurt popas în Germnaia Federală, "coletul" cu cei patru polonezi a ajuns în Statele Unite, unde a intrat într-un program de conspirare asemenea "protecţiei martorilor".
UN KUKLINSKI AL ROMÂNIEI?
După căderea "cortinei de fier", cazul colonelului Ryszard Kuklinski a fost comparat de unii cercetători şi publicişti cu "dezertarea" generalului de Securitate Ion Mihai Pacepa, în 1978. Pacepa însuşi se compară în ultimii ani cu militarul polonez, mai ales după reabilitarea acestuia de către guvernul de la Varşovia.
Ion Constantin, autorul cărţii "Cazul Ryszard Kuklinski: un Pacepa al Poloniei"?, se opreşte şi el asupra acestei comparaţii, analizând ce-i aseamănă şi ce-i deosebeşte pe cei doi "dezertori" din "lagărul socialist". În opinia istoricului român, Ryszard Kuklinski a trădat Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi nu Polonia, iar gestul său a fost o formă de protest daţă de ocupaţia sovietică. În cazul Pacepa această ipoteză ar fi exclusă, întrucât la data dezertării - 1978 -, România avea o bună imagine în ţările democratice, fiind considerată o "minune a Estului" prin politica "dizidentă" faţă de URSS adoptată de către Nicolae Ceauşescu. Tocmai din această cauză, unii istorici şi ofiţeri ai serviciilor secrete comuniste consideră suspectă "fuga" lui Pacepa, mai ales că el se afla în relaţii destul de apropiate cu familia Ceauşescu. Adepţii teoriei conspiraţiei văd chiar "mâna" KGB-ului în această "afacere", conisderându-l pe generalul dezertor agent sovietic, trimis în Occident să-l compromită pe Nicolae Ceauşescu, care stătea în "coasta" Moscovei.
Părăsind tărâmurile scenariilor hollywood-iene, Ion Constantin propune o comparaţie asupra eficienţei "dezertorilor" pentru lumea capitalistă. Aşadar, în vreme ce Kuklinski a furnizat timp de zece ani documente deosebit de importante ale Tratatului de la Varşovia, majoritatea în limba rusă, Pacepa nu a riscat nimic. A "trădat" Direcţia de Informaţii Externe când a simţit că era în "cădere liberă". Ceauşescu nu apreciase planul lui Ion Mihai Pacepa de a unifica serviciile de informaţii sub conducerea sa - făcându-l un "om cheie" al regimului -, şi nici propunerea de a înfiinţa o "Casă Prezidenţială" (după modelul Casei Albe) pe care s-o conducă. Risca să fie pensionat sau trimis într-o poziţie secundară, departe de cercurile puterii. De remarcat că Ion Mihai Pacepa nu a lucrat nici un moment pentru serviciile americane înainte de "trădarea" sa, în timp ce Kuklinski avea o "laborioasă" activitate!
Pe de altă parte, istoricul Ion Constantin pune în balanţă prejudiciile de imagine şi materiale produse de cei doi ofiţeri "dezertori" sistemului comunist. În opinia sa, colonelul Ryszard Kuklinski a provocat daune exclusiv în aria de interese a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi nu ţării sale. De cealălaltă parte, "dezertarea" lui Ion Mihai Pacepa a adus pagube exclusiv României, atât ca imagine, cât şi economic. După unele calcule, prejudiciile s-ar ridica la 4 miliarde de dolari (comparativ cu distrugerile cutremurului din 1977!), prin livrare de informaţii economice şi demontarea structurii de informaţii externe (deconspirarea agenţilor, a legăturilor lor din străinătate, a metodelor şi codurilor folosite).
VALORIZAREA "TRĂDĂTORILOR"
O altă viziune de comparaţie pe care ne-o propune istoricul Ion Constantin este valorificarea celor doi ofiţerilor din statele comuniste după "dezertarea" din serviciile din care făceau parte. Ryszard Kuklinski a fost "obiectul" unei derogări de la procedura normală de acordare a cetăţeniei americane, pe care a primit-o la numai un an de la "trădare", în 1982. În mod normal trebuia să aştepte zece ani. Propunerea a venit de la directorul CIA, William Casey, care-şi argumenta solicitarea către preşedintele Ronald Regan spunând că "nimeni în lume, în ultimii 40 de ani, nu a adus daune comunismului ca acest polonez". La acea dată, Ion Mihai Pacepa se afla în Statele Unite de patru ani! El nu numai că nu adusese comunismului "daune" asemănătoare cu Ryszard Kuklinski, însă nici nu a beneficiat de o derogare la legea cetăţeniei asemenea polonezului, primind paşaportul american după zece ani, în termen legal.
Pe de altă parte, Ion Mihai Pacepa a început să fie "valorizat" de americani abia în 1987, când a publicat cartea "Orizonturi roşii". La acea dată, lumea occidentală se cam săturase de Ceauşescu, încercând să-l torpileze prin orice mijloace. Tocmai de aceea, "memoriile" generalului de Securitate au fost construite pe scheletul unei "demascări" a lui Nicolae Ceauşescu, fiindu-i prezentate doar neajunsurile şi erorile. "Cartea are caracterul unui nesfârşit denunţ", remarcă Ion Constantin. Spre deosebire de Pacepa, Ryszard Kuklinski nu a avut preocupări publicistice, cu excepţia câtorva articole din reviste american eşi franceze, majoritatea aparţinând emigraţiei poloneze.
O altă deosebire dintre cei doi ofiţeri "dezertori" este expunerea publică după căderea comunismului. Ryszard Kuklinski nu a ezitat să se confrunte cu criticii săi - dintre care cei mai de seamă Adam Michnik şi Lech Walesa! -, susţinându-şi cu tărie motivele trădării Poloniei. Şi-a vizitat ţara natală (fără operaţii estetice!), a ţinut un discurs în Sejm (Parlamentul polonez), i-a făcut chiar o vizită papei Ioan Paul al II-lea. De cealălaltă parte, Ion Mihai Pacepa păstrează o "discreţie" absolută asupra persoanei sale, neapărând niciodată public după 1989. Nu s-a întâlnit nici nu publiciştii şi reprezentanţii "societăţii civile" care-i sunt favorabili, dar nici cu avocaţii săi. Jurnalista Lucia Hossu-Longin pretinde că i-a luat un interviu în Statele Unite, însă a refuzat să ne prezinte orice imagine cu Pacepa. De ce?
După un studiu amănunţit, istoricul Ion Constantin n-a identificat decât o singură asemănare dintre Ryszard Kuklinski şi Ioan Mihai Pacepa - reabilitarea de către statele de origine. Polonezul în 1997, românul în 1999. Însă, în ambele cazuri, reabilitările s-au făcut în contextul negocierilor de aderare la NATO!
Cartea "Cazul Ryszard Kuklinski: un Pacepa al Poloniei"? a apărut la Editura Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului din Bucureşti şi este prefaţată de prof. univ. dr Cristian Troncotă.
