Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CHEMARE ● De peste 50 de ani în slujba muzicii
S-a născut cu cântecul pe buze şi a îndrăgit folclorul de mic, fascinat de doinele interpretate de rapsozii Siriului natal. În Ediţia de Colecţie de luni, 31 martie, vă oferim povestea unui interpret preţuit de toate generaţiile: Benone Sinulescu.
S-a născut cu cântecul pe buze şi a îndrăgit folclorul de mic, fascinat de doinele interpretate de rapsozii Siriului natal. În Ediţia de Colecţie de luni, 31 martie, vă oferim povestea unui interpret preţuit de toate generaţiile: Benone Sinulescu.
CHEMARE ● De peste 50 de ani în slujba muzicii
S-a născut cu cântecul pe buze şi a îndrăgit folclorul de mic, fascinat de doinele interpretate de rapsozii Siriului natal. În Ediţia de Colecţie de luni, 31 martie, vă oferim povestea unui interpret preţuit de toate generaţiile: Benone Sinulescu.
De când cântă? De când se ştie. "Cântam, probabil, chiar din burta mamei!", exclamă zâmbind Benone Sinulescu. Până să urce pe o scenă reală, micuţul Beni ţinea concerte în copaci. "Aveam obiceiul să mă urc prin copacii cei mai înalţi şi de acolo cântam cât puteam de tare şi toată lumea zicea: «Ăsta e băiatul lui Luca!». Tatăl meu cânta la biserică. Era un foarte bun tenor. Probabil că pe el l-am moştenit eu! Cânta minunat, mai frumos decât mine. Mama nu cânta, dar era extrem de muzicală, era deschisă la toate genurile muzicale", povesteşte Benone Sinulescu.
GALENA. În copilărie, Benone era fascinat de modul în care ajungea muzica să-i "gâdile" frumos urechea, pe calea undelor. "Îmi plăcea foarte mult să ascult muzică la radio şi îmi confecţionam singur radiouri cu galenă, cu condensator, cu un firicel de sârmă cu care căutam postul pe o piatră, pirită. Cu un astfel de aparat am reuşit să îndrăgesc atât de tare folclorul, ascultându-i pe monştrii sacri ai cântecului popular românesc precum: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Ion Luican. Ascultam şi muzică uşoară, dar îmi plăcea foarte mult şi muzica clasică, muzica de operă." A urcat pe o scenă reală înainte să meargă la şcoala primară. Îndrăgostit de cântecul popular, a început să cânte la staţia de amplificare din Buzău în primul an de liceu. "Eram cunoscut, cântam la staţia de amplificare a oraşului, fiindcă toată lumea, pe timpurile alea, avea difuzoare în casă. La debut am interpretat «De la moară pân’ la gară», piesa Ioanei Radu", îşi aminteşte Benone Sinulescu despre vremea în care făcea primii paşi în carieră.
STUDII. "După această perioadă mi-a intrat în cap că eu trebuie să cânt. Am venit la Şcoala Specială de Muzică nr. 1 din Bucureşti, cum era atunci, unde am studiat canto clasic, muzică populară, amestecat. Eram elevul doamnei Elisabeta Moldoveanu, iar la clasă, la noi, a venit în vizită o delegaţie străină să ne viziteze, să audă cum cântăm noi, cum e la noi, în România. Cu acea delegaţie venise redactorul-şef de la secţia de folclor de la «Radio România», domnul Paul Marinescu. M-a recomandat doamna profesoară Elisabeta Moldoveanu: «Tânărul cel blond», că eram blond, aveam şi eu păr!!!, «ştie nişte cântece populare foarte frumoase, nemaiauzite, necântate, interpretate într-un stil personal». Paul Marinescu a avut o mână foarte bună. M-a invitat la Radio şi într-o săptămână am făcut primele trei-patru înregistrări. Aveam 17-18 ani atunci. La nici un an de la primele înregistrări eram deja cunoscut", îşi aminteşte îndrăgitul artist.
CENZURĂ
"La un moment dat a fost interzis cântecul «Străina mamii, străină», din pricina cuvântului «străină». La câtva timp a fost retrasă şi melodia «La Lenuţa sub cerdac», din cauza numelui. Am şi o întâmplare legată de această decizie. De câteva luni se pregătea un spectacol de Revelion. Eram cu Tudor Vornicu şi cu Florentina Satmari, care la un moment dat îmi spune: «Beno, nu mai poţi să cânţi La Lenuţa sub cerdac». Am înregistrat-o în studio şi am numit-o «La mândruţa sub cerdac»"
Benone Sinulescu
S-a născut cu cântecul pe buze şi a îndrăgit folclorul de mic, fascinat de doinele interpretate de rapsozii Siriului natal. În Ediţia de Colecţie de luni, 31 martie, vă oferim povestea unui interpret preţuit de toate generaţiile: Benone Sinulescu.
De când cântă? De când se ştie. "Cântam, probabil, chiar din burta mamei!", exclamă zâmbind Benone Sinulescu. Până să urce pe o scenă reală, micuţul Beni ţinea concerte în copaci. "Aveam obiceiul să mă urc prin copacii cei mai înalţi şi de acolo cântam cât puteam de tare şi toată lumea zicea: «Ăsta e băiatul lui Luca!». Tatăl meu cânta la biserică. Era un foarte bun tenor. Probabil că pe el l-am moştenit eu! Cânta minunat, mai frumos decât mine. Mama nu cânta, dar era extrem de muzicală, era deschisă la toate genurile muzicale", povesteşte Benone Sinulescu.
GALENA. În copilărie, Benone era fascinat de modul în care ajungea muzica să-i "gâdile" frumos urechea, pe calea undelor. "Îmi plăcea foarte mult să ascult muzică la radio şi îmi confecţionam singur radiouri cu galenă, cu condensator, cu un firicel de sârmă cu care căutam postul pe o piatră, pirită. Cu un astfel de aparat am reuşit să îndrăgesc atât de tare folclorul, ascultându-i pe monştrii sacri ai cântecului popular românesc precum: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Ion Luican. Ascultam şi muzică uşoară, dar îmi plăcea foarte mult şi muzica clasică, muzica de operă." A urcat pe o scenă reală înainte să meargă la şcoala primară. Îndrăgostit de cântecul popular, a început să cânte la staţia de amplificare din Buzău în primul an de liceu. "Eram cunoscut, cântam la staţia de amplificare a oraşului, fiindcă toată lumea, pe timpurile alea, avea difuzoare în casă. La debut am interpretat «De la moară pân’ la gară», piesa Ioanei Radu", îşi aminteşte Benone Sinulescu despre vremea în care făcea primii paşi în carieră.
STUDII. "După această perioadă mi-a intrat în cap că eu trebuie să cânt. Am venit la Şcoala Specială de Muzică nr. 1 din Bucureşti, cum era atunci, unde am studiat canto clasic, muzică populară, amestecat. Eram elevul doamnei Elisabeta Moldoveanu, iar la clasă, la noi, a venit în vizită o delegaţie străină să ne viziteze, să audă cum cântăm noi, cum e la noi, în România. Cu acea delegaţie venise redactorul-şef de la secţia de folclor de la «Radio România», domnul Paul Marinescu. M-a recomandat doamna profesoară Elisabeta Moldoveanu: «Tânărul cel blond», că eram blond, aveam şi eu păr!!!, «ştie nişte cântece populare foarte frumoase, nemaiauzite, necântate, interpretate într-un stil personal». Paul Marinescu a avut o mână foarte bună. M-a invitat la Radio şi într-o săptămână am făcut primele trei-patru înregistrări. Aveam 17-18 ani atunci. La nici un an de la primele înregistrări eram deja cunoscut", îşi aminteşte îndrăgitul artist.
CENZURĂ
"La un moment dat a fost interzis cântecul «Străina mamii, străină», din pricina cuvântului «străină». La câtva timp a fost retrasă şi melodia «La Lenuţa sub cerdac», din cauza numelui. Am şi o întâmplare legată de această decizie. De câteva luni se pregătea un spectacol de Revelion. Eram cu Tudor Vornicu şi cu Florentina Satmari, care la un moment dat îmi spune: «Beno, nu mai poţi să cânţi La Lenuţa sub cerdac». Am înregistrat-o în studio şi am numit-o «La mândruţa sub cerdac»"
Benone Sinulescu
CD de colecţie cu melodii de pe valea Siriului
Ediţia de Colecţie dedicată artistului fără pereche este însoţită de un CD cu 23 de melodii, toate şlagăre încă de la lansare. "Primele piese pe care le-am înregistrat au fost «Străina mamii, străină», «La Lenuţa sub cerdac» şi «În munţii Buzăului». Peste un an şi ceva am venit cu piesele «Eu ţi-am iubit ochii tăi» şi «Cât e Siriul de mare», un mare şlagăr. Toate cântecele din primii zece ani le am din localitatea în care m-am născut, Siriu", spune Benone Sinulescu. Artistul a lansat cu foarte mulţi ani în urmă un nou stil, preluat de numeroşi colegi de breaslă: dublajul vocal. "Am vorbit cu marele inginer de sunet Vasile Sibana, de la Electrecord. Aveam o piesă de primăvară, de codru, de pădure, «I-auzi cum mai cântă cucu’», şi ne-am gândit cum să facem noi să dublăm vocea. Şi am reuşit." Îndrăgitul artist a cules folclor şi din zona Munteniei, dar «piatră de căpătâi» îi rămân tot cântecele din Siriul natal. Solist al celebrului Ansamblu Ciocârlia, Benone Sinulescu a colaborat şi cu alte mari orchestre precum Barbu Lăutaru, Rapsodia Română sau Doina Gorjului. Vă propunem o incursiune în lumea cântecului popular, alături de un interpret de excepţie: Benone Sinulescu.
