La mulţi ani, copilărie!

Astăzi, de 1 Iunie, vă invităm să îmbrăcaţi haina celei mai frumoase vîrste. Prindeţi-vă cu noi în joc! Să copilărim împreună. Caldă plecăciune fetiţelor şi băieţeilor, puştilor şi puştoaicelor, caldă plecăciune copiilor mari! La mulţi ani, copilărie!

Să ne bucurăm de sclipirea din ochii copiilor. Şi de sclipirea din ochii acelor adulţi ce nu vor renunţa niciodată la şotron!

Azi, păpuşa uşor zăpăcită şi tractoraşul dezmembrat de mîini dibace parcă au mai mult farmec. Să nu îi uităm astăzi pe copii. Mai ales pe aceia cărora viaţa nu le-a dat prea multe daruri. Să nu îi uităm nici o clipă. Să dăm mai multă atenţie copilului aceluia adînc împlîntat în suflet, acela ce apare şi în amintirile de la vîrsta de trei-patru ani ale lui Mircea Eliade (amintiri evocate în volumul “Copilăria la români” de Adrian Majuru): “Îmi amintesc de o după-amiază de vară, cînd toată casa dormea. Am ieşit din odaia noastră, a fratelui meu şi a mea şi, de-a buşilea, ca să nu fac zgomot, m-am îndreptat spre salon (...). Emoţia m-a ţintuit locului (...). În odaie plutea o lumină verde, irizată, ireală, parcă m-aş fi aflat dintr-o dată închis într-un bob uriaş de strugure. (...) Am început să înaintez cu grijă pe covor, ocolind mobilele, privind cu nesaţ măsuţele şi etajerele pe care se aflau aşezate fel de fel de statuete, ghiocuri, sticluţe de cristal, cutiuţe de argint, privind mai ales oglinzile mari, veneţiene, în ale căror ape adînci şi clare mă regăseam altfel, mai crescut, mai frumos, parcă eu însumi înnobilat de lumina aceea ajunsă acolo dintr-o altă lume. N-am povestit nimănui despre această descoperire”.

În paginile care urmează vă invităm să copilărim împreună. Caldă plecăciune fetiţelor şi băieţeilor, puştilor şi puştoaicelor, caldă plecăciune copiilor mari! La mulţi ani, copilărie!