x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Locasul din inima Anutei

Locasul din inima Anutei

29 Mar 2004   •   00:00

A fost pictata pe Sfantul Munte Athos de Nicanor si adusa, la comanda speciala, la Manastirea Rohia din Maramures. Ca prin minune ramasa neatinsa in urma unui incendiu, Icoana Maicii Domnului pazeste acum intrarea din Paraclisul noii biserici si aduce credinciosilor alinare. Aceeasi liniste si pace pe care le-a primit si Nicolae Steinhardt, evreu crestinat si monah la Rohia, dupa ani de puscarie politica.

A pierdut-o pe Anuta la numai zece ani, din cauza unei raceli banale, dar care nu si-a gasit leac la vremea aceea, in 1922.

Aproape ca si-a pierdut mintile, tulburat ca nu intelegea visele. Copila ii aparea in vis tatalui ei, rugandu-l sa construiasca "o casa a Maicii Domnului" in Dealul Viei din hotarul Rohiei, asa cum ii zic satenii locului.

A tinut in sufletul sau taina nesomnului pana cand, intr-o duminica, inainte de slujba, o femeie credinciosa i-a iesit in cale si l-a luat la rost: "Parinte de ce nu asculti glasul lui Dumnezeu, care-ti porunceste prin copila Anuta, sa faci casa la Maica Domnului in Dealul Viei?", "Manastire sa faci, parinte!". Asa a implinit preotul Nicolae Gherman rugile copilei care i se arata in vis. Revenindu-s i din tulburarea care il apucase la moartea Anutei, s-a hotarat sa construiasca o manastire in amintirea ei si pentru linistea credinciosilor din zona.

Biserica si-a ales locul

Acestia au insemnat locul viitoarei biserici cu o cruce, dar au ridicat-o 500 de metri mai in deal, caci semnul se muta in mod misterios.

La putin timp dupa moartea lui Gherman, intr-o noapte bisericuta a ars in intregime, de la focul iscat de o lumanare ramasa aprinsa. A mai ramas Icoana.

Atunci si-a inceput "misiunea ", spun satenii, intr-o zi din deceniul al patrulea, cand a biruit incendiul.

Se spune ca parintele Iustinian era singur in incinta manastirii. El si un caine ce-i avea de grija.

Animalul a inceput sa zgrabtene si sa scurme pamantul pana l-a urnit pe parinte la biserica. Flacari, scrum si somoioage mari de fum a gasit acesta pe locul micii bisericute, ridicata de sateni la inceputul anilor ‘90.

Numai icoana, fara rama, a ramas aproape intacta, doar cateva urme amintind sinistrul.

Originea icoanei

"Este o comanda speciala pentru Manastirea Rohia", spune Parintele Paisie, ghid si bibliotecar la Manastirea Rohia din Maramures. Cel care are in grija peste 40.000 de volume, stranse de-a lungul timpului in varful Dealului Viei. Icoana Maicii Domnului a fost pictata de calugarul Nicanor de pe Sfantul Munte Athos, asa cum ii stie toata lumea povestea.

A fost adusa intr-o zi, la inceputurile asezamantului monahal, fara sa se cunoasca mana care a pictat-o. "Nu se stie de ce nationalitate era pictorul, nu am gasit niciodata nici un document in aceasta privinta", adauga parintele bibliotecar. Numai dupa aspectul tehnic se banuieste ca poate ar fi fost de origine slava. "Cel putin tehnic, icoana Maicii Domnului este de origine ruseasca, asa ca poate Nicanor sa fi fost rus". Mai rar in traditia ortodoxa, icoana de la Rohia o reprezinta pe Maica Domnului singura, fara Pruncul Iisus. Inestimabila, dar cu o valoare spirituala imensa, Icoana Maicii Domunului de la Rohia a ramas din acea zi in Paraclisul noii biserici care se ridica.

A ascultat rugaciunile credinciosilor si i-a chemat la ea atunci cand acestia erau in suferinta.

O minune

A avut un vis in care i se spunea sa vina la Manastirea Rohia. Nu departe, numai de la Cluj, s-a urcat in masina si cu copilul bolnav in brate a ajuns in fata Icoanei. Mana ii este acum vindecata, asa cum operatia nu o ajutase! Si i s-a dus vestea. Se intampla cu numai un an in urma, dupa cum isi aminteste femeia din Lapus. Lumea stie si vorbeste, dar mai ales se roaga, se asaza cu mainile impreunate in fata Maicii Domnului si cuvanta. "Totul e sa ai credinta", adauga femeia clipind adanc cu pleoapele pline de amintiri. Au trecut multi pe la Rohia. Si mai multi s-au intors sa-i multumeasca Icoanei.

Marturia lui Steinhardt

Asa, cum la 1987, Nicolae Steinhardt, calugar din 1980 la Manastirea Rohia avea sa multumeasca celor care i-au dat liniste si casa la manastire. "Port din tineret e o cruce grea si urata: o ticaloasa boala de intestine. Ar fi trebuit sa deznadajduiesc, sa ma intunec. Credinta imi ajuta sa o rabd cu destul stoicism si sa nu-mi ingaduie sa-mi zdruncine bucuria de a fi crestin si monah".


Crucea din varful Dealului Viei

Parintele Gherman a hotarat sa ridice Manastirea "Sfanta Ana" de la Rohia dupa ce i s-a aratat in vis, de mai multe ori, copila lui luata la Domnul la numai zece ani. Sprijinit de consateni, parintele a hotarat ridicarea Sfintei Manastiri intr-o poiana numita "la stejarul lui Pintea", unde, potrivit obiceiului, a fost infipta o cruce. Peste cateva zile insa, oamenii care treceau prin partea locului au constatat uimiti ca crucea pe care o asezasera acolo nu mai era la locul ei, ci tocmai pe varful dealului, pe un loc stancos. Au banuit o mana rauvoitoare si atunci un credincios, Alexandru Pop, a ramas sa stea de paza peste noapte langa cruce. Seara tarziu, a inceput sa ninga si omul s-a intors acasa, gandindu-se ca oricum daca muta cineva crucea va observa urme in zapada. A doua zi, de dimineata, cand a ajuns acolo, desi nu era nici o urma pe zapada proaspat cazuta, crucea nu era la locul ei, ci a fost din nou gasita pe stanca.

Lucrarile pentru ridicarea bisericii au inceput in anul 1923 si dupa multe greutati, cu sacrificii mari si ajutat de credinciosi, parintele Gherman a reusit ca, in doi ani, sa ridice o bisericuta modesta si o casuta. Manastirea a fost sfintita abia in 1926, de catre episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul manastirii. Multa vreme, asezamintul a ramas la stadiul de schit. S-a dezvoltat dupa 1965 si mai ales 1970, cand s-a introdus curentul electric si s-a amenajat drumul de acces.


In zi de Sarbatoare, armata inconjura Manastirea

Pana in 1959 lucrurile au decurs destul de bine in obstea manastirii, spune Parintele Paisie, dupa cum a auzit si el de la alti calugari. "Trecuse perioada razboiului, manastirile au fost incet-incet repopulate, cei care au fost trimisi pe front s-au intors si, prin ‘59, Manastirea Rohia numara peste 33 de vietuitori". Dar a venit decretul 410 din 1959, in care se stipula sa ramana un singur vietuitor la manastire, iar restul sa se incadreze in viata civila. "Unii dintre ei s-au casatorit, si-au gasit alt rost in viata, altii au ramas asa, ori s-au intors dupa aceea la manastire". La Rohia a ramas Parintele Iustinian Chira, iar pana in ‘90 s-au adunat 4-5 vietuitori. "La marile sarba tori, manastirea era inconjurata de armata, iar oamenilor nu li se dadea voie sa vina. Erau impiedicati de la intersectie. Dar uneori, cand incepeau sa traga clopotele, armata se intorcea cu spatele, iar oamenii se furisau si mai puteau trece. Dupa terminarea slujbei ii alungau din nou", rememoreaza Parintele Paisie vremurile grele prin care a trecut.


EUGENIA MIHALCEA

"Icoanele nu au decat valoare spirituala pentru noi, iar Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni este inestimabila " Parintele Paisie bibliotecar si ghid la Manastirea Rohia


CONTINUARE: Aducatoarea de prunci

×