Love story românesc

“Declaraţie de dragoste” a fost filmul care a deschis seria poveştilor de iubire dintre liceeni.

“Declaraţie de dragoste” a fost filmul care a deschis seria poveştilor de iubire dintre liceeni.

Lansat în 1985, producţia românească de succes i-a avut în rolurile principale pe Teodora Mareş, interpreta Ioanei Popa, şi pe actorul Adrian Păduraru, în film, jucând rolul lui Alexandru Bârsan.

Filmul a creat isterii şi pasiuni în rândurile adolescenţilor şi ale tine­rilor, Ioana şi Alexandru au reprezentat în­tru­chi­parea unei iubiri cople­şi­toare, la care visau mulţi romantici, iar Teodora Mareş şi Adrian Pă­duraru au făcut victime prin­tre fani, numeroşi tineri îndrăgostindu-se de cei doi. Mareş şi Păduraru primeau sute de scrisori. Erau declaraţiile de dragoste făcute unei “De­cla­raţii de dragoste”.

SĂRUTURILE. “Declaraţie” a fost atât pentru Teo­dora Mareş, cât şi pentru Adrian Pă­du­raru, filmul care le-a adus, fiecăruia în parte, ro­lul principal. Păduraru chiar spunea, la un mo­ment dat, că i-a prins bine celebritatea da­to­rată rolului din filmul lui Corjos, pentru că n-a mai fost nevoit să lupte pentru ea. A fost prima şi ultima lor întâl­nire pe ecran, dar şi-au jucat cu atâta convingere rolurile de în­drăgostiţi, încât lu­mea a crezut, la un moment dat, că-şi trăiau idi­la şi în viaţa de zi cu zi. Dezamăgitor pen­tru fani, acest lucru n-a fost deloc adevărat, Adrian Pă­du­raru decla­rând, după 20 de ani, că nu s-a simţit nici un moment atras de partenera sa din film, spunând, pasiv, dar cu părere de rău, că nici mă­car nu-şi mai aminteşte gustul săruturilor din film, ci doar pe-al pâinii pe care-o ciugulea în pa­u­zele de fil­mare. Teodora Mareş spune, la rân­dul ei, că “au fost două sau trei săruturi. Chiar nu mai ţin min­te”, prin urmare, nici una dintre sec­venţele sen­sibile şi pline de tandreţe petrecute între cei doi, în film, n-a rămas în memoria lor.

Aşa cum se întâmplă deseori, rolurile de succes se obţin întâmplător. Adrian Păduraru se afla la Buftea pentru a da proba pentru alte filme, însă a fost chemat şi pentru “Declaraţie de dragoste”, iar Corjos l-a găsit potrivit pentru ceea ce îşi dorea în film. Se ştia faptul că regizorul Nicolae Corjos trecea pe la fiecare examen de admitere şi îşi nota într-un carneţel toţi copiii care se înscriau la facultate şi, mai apoi, era interesat de cei care mai rămâneau după probele eliminatorii. Pe Teodora Mareş a remarcat-o prin Institutul de Teatru şi imediat a chemat-o şi pe ea să dea probă pentru rolul după care tân­jeau sute de alte fete. Datorită Ioanei Popa, Teo­dora Mareş devenise iubită şi admirată de public, i se cereau autografe pe stradă şi… avea 22 de ani.

SCRISORI. După ce filmul a rulat la cine­ma­tografe şi a atras mii de admiratori, protagoniştii au început să fie asaltaţi de atenţia fanilor. Amândoi primeau invitaţii în oraş, găleţi de flori şi mii de scrisori care mai de care mai pasionale şi chiar cereri în căsătorie. Din păcate pentru expeditorii lor, Teodora şi Adrian n-au răspuns grămezilor de scrisori care veneau în atenţia lor. Adrian Păduraru a acceptat, o singură dată, să se întâlnească cu una dintre amo­rezatele care i-au scris, domnişoara cu pri­cina fiind din Vâlcea. “Era o fată tânără, blondă, drăguţă şi re­a­lmente era îndrăgostită”. Dar, aşa cum spunea el, întâlnirea cu admiratoarea n-a durat decât jumătate de oră. Teodora Mareş a păstrat, de-a lungul timpului, câteva din scrisorile care i-au părut a fi mai spe­c­iale, însă n-a dat curs, niciodată, vreunei invitaţii în oraş venită din partea fanilor.