Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Corespondenţă din New York
De câte ori l-ai văzut pe Barack Obama sau pe John McCain la televizor
sau în ziare în ultimele zile? De câte ori i-ai văzut strângând mâini,
salutând sau pupând copii ţinuţi în braţe de mame încrezătoare că acel
candidat le va "schimba" viaţa? Câte articole ai citit, de câte ori ai
auzit vorbindu-se despre campania prezidenţială din Statele Unite?
Despre tot acest vârtej al campaniei, într-o corespondenţă din New
York, de la două românce care "mănâncă America pe pâine".
Avem doi candidaţi: Barack Obama, senator de Illinois, născut în Honolulu, Hawaii, dintr-o mamă albă, americancă, şi un tată de culoare, kenyan, ajuns preşedintele Harvard Law Review, cea mai prestigioasă revistă de Drept din SUA, publicată de un grup studenţesc independent, şi John McCain, senator de Arizona, erou naţional după ce a luptat şi a fost capturat în Vietnam, în 1967, unde a fost torturat timp de şase ani.
BOMBARDAŢI CU INFORMAŢII
Mii de articole, interviuri, talk-show-uri, emisiuni televizate îi analizează încontinuu pe amândoi, dar şi campaniile fiecăruia şi îşi spun părerea despre cine este cel mai bun candidat şi cât de probabil este ca el să iasă învingător marţi. Se pot spune multe despre cursa prezidenţială de anul acesta, dar nu că nu suntem informaţi cu o grămadă de fapte despre Obama sau McCain. Aşadar, cu toată această informaţie, cine va fi viitorul preşedinte al Statelor Unite ale Americii? Probabil că Obama are toate şansele.
OMUL CU SCHIMBAREA
La începutul campaniei, nimeni nu îi dădea multe şanse. Mulţi au spus că are prea puţină experienţă, fiind senator numai de patru ani, că, fiind de culoare, va fi aproape imposibil să atragă voturile albilor. Candida împotriva unor monştri sacri ai
Partidului Democrat: Hillary Clinton sau Joe Biden, actualul candidat la postul de vicepreşedinte al SUA, pe "biletul" lui Obama. Dar, cu doar câteva zile înainte de alegeri, majoritatea americanilor, mai precis 59%, conform ultimului sondaj CNN, îi dau toate şansele.
BUN ORATOR
Câţiva factori au fost esenţiali în a determina cursul campaniei şi a face ca Obama, la numai 47 de ani, să schimbe mersul lucrurilor. De câte ori Obama apare în public, lumea se opreşte în loc să-l asculte. Prezenţa maiestuoasă şi gravitatea vocii sale îl scot în evidenţă oriunde s-ar afla. Într-adevăr, nu are experienţa lui Hillary sau a lui McCain, dar are calităţile ce-l fac un mare orator. McCain îl acuză că nu are substanţă. Însă dacă e să ne gândim la Bill Clinton, nu cred că republicanii considerau că avea mai multă substanţă când candida în 1992, decât are Obama acum. Ce ştiam mai mult despre Bill Clinton decât că era un talentat tânăr guvernator de Arkansas şi-l considera pe Kennedy un idol?
MESAJUL
De asemenea, mesajul de schimbare al lui Obama a reuşit să atragă mulţimi mult mai numeroase decât contingentul democrat. Mulţi dintre cei apatici politic au devenit brusc interesaţi de figura senatorului (luaţi-ne şi pe noi în considerare, probabil nu am fi scris un articol despre McCain sau John Kerry).
Tinerii au devenit mai activi politic. Un sondaj al Washington Post de săptămâna aceasta a arătat că 64% dintre susţinătorii lui Obama sunt "foarte entuziaşti", comparativ cu 40% pentru McCain. Republicani de vază, Colin Powell fiind ultimul exemplu, şi-au dat consimţământul public pentru senatorul democrat. Mesajul său de "Schimbare în care poţi să crezi" a prins extrem de bine, mai ales în situaţia în care Bush este la Casa Albă de opt ani, iar politicile sale au adus ţara în condiţiile actuale. Toate acestea creează un personaj pe care presa îl adoră ca subiect. Obama are o poveste frumoasă, un pic hollywoodiană. Poate ceea ce îi este cel mai mult apreciat este modul în care şi-a condus campania.
PRIETENUL TEHNOLOGIILOR
Obama are o campanie demnă de secolul al XXI-lea: foloseşte cu iscusinţă e-mail-ul şi internetul, astfel încât poate înregistra mult mai mulţi oameni decât prin metodele mai "ortodoxe" de poştă şi telefon. SMS-uri trimise de echipa de campanie i-au informat pe alegători săptămânal unde va vorbi Obama, în ce emisiuni va apărea.
Şi din punct de vedere al fondurilor, campania prezidenţială a lui Obama iese în avantaj. Ea a atras un record de 640 de milioane de dolari, cu 400 de milioane mai mult decât a lui McCain, dispune de mai mult de 700 de birouri de-a lungul ţării, comparativ cu cele 400 republicane. Nu este de mirare că Obama are resursele pentru a candida puternic în state "roşii" (republicane), forţându-şi astfel rivalul să piardă timp şi bani apărându-şi baza, când ar putea folosi aceste resurse mult mai bine în state ce vor determina rezultatul alegerilor, precum Ohio sau Florida.
O campanie de succes desigur că nu este exact acelaşi lucru cu a guverna o ţară, mai ales Statele Unite, însă este un test aspru ce ne dă o idee destul de clară despre calităţile de lider, de organizator şi strateg ale lui Barack Obama.
O ALEGERE CONTROVERSATĂ
Nu în ultimul rând, deciziile lui McCain, şi aici ne gândim la alegerea lui Sarah Palin pentru a-i fi vicepreşedinte, au jucat foarte bine în interesul lui Obama. Iniţial, efectul candidaturii lui Sarah Palin a fost să crească entuziasmul pentru John McCain mai ales în rândul alegătorilor republicani. La prima vedere, Palin aducea nişte calităţi care îi lipseau lui McCain – tinereţe, credibilitate în rândul cercurilor republicane profund religioase, dar şi potenţialul de a atrage electoratul feminin al lui Hillary. Însă prestanţa ei în puţinele interviuri pe care le-a oferit şi discursurile din timpul campaniei electorale, care au avut loc în contextul actualei crize financiare, republicani, dimpotrivă. dur criticat McCain a fost dur criticat pentru alegerea sa de a candida la funcţia de vicepreşedinte de comentatori conservatori de renume, precum
David Brooks de la New York Times, George Will de la Washington Post ori Peggy Noonan de la Wall Street Journal. Unele sondaje de opinie chiar indică faptul că Sarah Palin constituie o mai mare problemă pentru campania electorală a lui John McCain decât George W. Bush.
David Brooks vede în Sarah Palin apogeul antiintelectualismului şi antielitismului în cadrul Partidului Republican. Tipul de discurs promovat de Palin, în special, dar şi de McCain împarte America în două. De o parte este o Americă a oraşelor mici, cu oameni simpli, patrioţi, cu valori morale înalte, de cealaltă parte este America oraşelor mari, coasta de est şi de vest, cu locuitori intelectuali şi elitişti care nu reprezintă America "autentică". Acest tip de discurs a reuşit să alieneze de Partidul Republican întregi categorii profesionale, cum ar fi doctori, avocaţi, specialişti în tehnologie.
UNITATE
În contrast, un leitmotiv al campaniei lui Obama a fost ideea de unitate naţională. Săptămâna aceasta, în campanie în Ohio, Obama nu numai că ne-a adus din nou aminte despre valorile campaniei sale, dar se şi pregăteşte să unească o ţară profund divizată, care caută o nouă direcţie: "Suntem numai la o săptămână de a schimba America", a spus unei mulţimi de 5.000 de oameni în Ohio, "într-o săptămână putem termina cu politica ce divizează o naţiune numai pentru a câştiga o campanie ce pune în contrast o regiune cu alta, un oraş cu altul, un republican cu un democrat, care ne cere să ne temem atunci când avem nevoie de speranţă. Într-o săptămână, în acest moment definitoriu al istoriei, puteţi da acestei ţări schimbarea de care avem nevoie". Aşadar, Obama a îndurat un drum lung şi greu, la sfârşitul căruia ceva se poate schimba. Voi ce credeţi?
Notă: Alexandra Copos a absolvit Princeton University în 2007. Laura Pop a absolvit Princeton University în 2004 şi Harvard University, Master în Studii Ruse şi Central Asiatice în 2008.
