Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Petre Roman a fost membru fondator al Frontului Salvarii Nationale. A doua zi dupa executia sotilor Ceausescu, 26 decembrie 1989, Petre Roman a fost numit, prin decret al Consiliului FSN, primul premier postdecembrist. Intre 26 decembrie 1989 si septembrie 1991, prin functia de prim-ministru, Petre Roman a fost al doilea om al Romaniei si, totodata, vicepresedinte al Consiliului Suprem de Aparare al Tarii.
|
|
 |
IGNORANT. Desi din 1990 Petre Roman a pledat ca arhivele Securitatii sa treaca sub administrarea Parlamentului, pledoaria sa nu a fost ascultata |
Jurnalul National: Stimate domnule Petre Roman, recent s-a hotarat ca doua treimi din arhivele fostei Securitati, detinute de SRI, sa fie predate la CNSAS. Ca om politic implicat in deciziile privind arhivele, care apreciati a fi momentul decisiv in traseul lor dupa1989?
Petre Roman: Primul moment important, din punctul meu de vedere, este cel din 15 octombrie 1990, cand in numele Guvernului si exprimand pozitia mea si a Guvernului, am cerut public ca Arhivele fostei Securitati sa fie trecute la dispozitia Parlamentului si Parlamentul sa ia o decizie in legatura cu aceste arhive. Ceea ce cred ca ar fi fost foarte bine. Deoarece inca de la bun inceput dadeam o solutie. Ea a fost respinsa de SRI, condus atunci de Virgil Magureanu, foarte categoric si din cauza aceasta a fost respinsa si de politic - de Ion Iliescu. Solutia propusa de noi era la vremea aceea extraordinar de importanta si din punctul de vedere al imaginii Guvernului Romaniei, al imaginii puterii politice democratice. Era si acesta un semnal foarte important ca, intr-adevar, Romania se desparte de trecut intr-o maniera democratica, pentru ca ce putea fi mai normal decat sa punem arhiva la dispozitia Parlamentului, urmand ca Parlamentul, pe baza dezbaterii politice, sa ia o decizie.
A fost o vreme lunga, in care puterea nu a dorit sa se vorbeasca despre dosarele Securitatii...
Decizia a venit groaznic de tarziu, prin Legea Ticu Dumitrescu, care a suferit foarte multe intarzieri. Sigur, cat a fost guvernul lui Ion Iliescu, aceasta lege a fost considerata la inceput chiar o lege antinationala, ca sa zic asa, din cauza ca functiona inca din plin mentalitatea securista, potrivit careia oricine isi baga nasul in ce a facut Securitatea este dusmanul Romaniei. In continuare, se considera ca tot ce a facut Securitatea era, pasamite, o treaba patriotica, uitandu-se ca Securitatea a fost instrumentul fundamental al regimului de dictatura. Deci Legea Ticu a fost adoptata abia in 1999, ea a intampinat greutati chiar si dupa 1996, ceea ce a fost foarte anormal, iar solutia, din pacate, in ceea ce priveste arhiva, a fost in cel mai bun caz incompleta. In sensul ca, dupa o lupta dificila, Arhivele au ramas la SRI, urmand ca SRI-ul sa le livreze CNSAS-ului. Ceea ce a fost o solutie gresita. Iata, s-a vazut ca dupa atatia ani ea nu functioneaza.
De ce?
Pe urma au fost tot felul de obstacole si minciuni in ceea ce priveste arhiva. Ceea ce vreau sa va spun este ca acolo unde se vorbeste de dosare, unele dintre ele au fost distruse in mod intentionat sau prefabricate. Dupa Revolutie au fost si minciuni ca unele s-au distrus: NU, toate arhivele Securitatii erau si pe suport microfilmat. Daca exista bunavointa, se facea. Pur si simplu, nu se dorea acest lucru. Iar in ce priveste continutul propriu-zis al acestor arhive, sigur nici aici nu are rost sa cadem intr-o alta greseala. Aceea ca tot ce contin aceste arhive este adevarat. Pai, inseamna ca Securitatea era un instrument extraordinar, superb, nu? Ceea ce e o minciuna totala. Majoritatea acestor dosare sunt dosare facute din unghiul de vedere al regimului de dictatura cu toate tarele, nenorocirile si porcariile din el. De altfel, s-a si vazut la unele dintre ele ce urmareau, erau lucruri chiar penibile, la limita ridicolului si oameni platiti foarte bine de statul roman, care se ocupau cu ce? Cu niste prostii!
Foarte multi oameni se ocupau cu "procesul de producere" al acestor dosare. In decembrie 1989, Securitatea avea peste 15.000 de angajati!
Sa nu cumva sa cadem in extrema de a spune ca si continutul acestor dosare este OK. Nu, se poate face o justa evaluare, cu analiza. Cert este ca acolo unde exista angajamente clare, acolo este o problema. Adica oameni care s-a dovedit ca s-au angajat ca informatori, deci turnatori. Acesta este un aspect monstruos. Stiti bine ca avem cazuri cand s-au turnat in familie, intre soti, rude. Lucruri foarte rele.
Pentru ce solutie politica optati acum?
Acum, la mai bine de 15 ani de la Revolutie, e clar ca solutia trebuie sa fie aceea ca CNSAS-ul sa detina in deplinatatea lor aceste arhive. Dupa 15 ani ar fi foarte multi dintre cei care au facut politie politica, cu alte cuvine care au fost instrumente ale represiunii, ca acesta este un cuvant foarte general - "politie politica". E vorba de instrumente ale represiunii, oameni care au aplicat politica de represiune a regimului de dictatura. Multi au trecut intr-o alta viata, au "renascut", fara nici un fel de remuscare, de parere de rau, considerand ca ei nu si-au facut decat datoria. Ei, nu-i asa! Foarte important ar fi fost daca s-ar fi adoptat propunerea mea, pentru ca am fi fost scutiti de prezenta in politica si in alte functii de administratie a unor oameni care au persecutat, care au infaptuit lucruri urate in numele regimului de dictatura a lui Ceausescu, sa fie foarte clar.
La 26 decembrie 1989, a fost dat un decret, nr. 4, prin care Securitatea era trecuta in subordinea MApN. Ca apoi, la 30 decembrie 1989, ea sa fie declarata dizolvata, prin decretul nr. 33, desi cu patru zile in urma fusese trecuta vie si nevatamata sub tutela Armatei.
E adevarat, la 26 decembrie 1989 toate structurile Securitatii au fost trecute la MApN. Ei bine, nu au avut timp ca MApN sa preia toate lucrurile astea, mai ales ca in martie s-a infiintat SRI si evident ca SRI-ul a preluat prin legea data de CPUN, cu sprijin foarte divers. Nu e locul aici sa discutam acest aspect. SRI-ul a preluat si Arhivele Securitatii in mod clar.
Afirmati la inceputul discutiei noastre ca la 15 octombrie 1990 ati propus ca arhivele fostei Securitati sa fie puse la dispozitia Parlamentului. In 1997 insa, in calitatea dumneavoastra de presedinte al Senatului Romaniei, de al doilea om in stat, ati declarat ca accesul la arhive ar duce la o dezbinare nationala. De ce v-ati schimbat parerea?
Eu am spus atunci ca aceste arhive trebuie sa fie la dispozitia Parlamentului si ca deschiderea lor, pur si simplu, poate sa ne conduca la socuri extrem de grave. Prin urmare, solutia corecta era sa existe un organism care sa fie abilitat prin lege sa tina sub control aceste dosare si tot conform legii sa actioneze. Dau un exemplu: daca prin lege i se cere ca cei numiti pentru anumite functii sa nu fi fost in politia politica, CNSAS-ul sa se uite si sa spuna: X, Y, Z nu pot fi, fiindca au fost in politia politica.
Si aici e o problema! Daca anumite dosare fusesera contrafacute - cum ati afirmat anterior - membrii CNSAS ajung si in situatia de a da niste false verdicte care ar induce opinia publica in eroare... Iar "dezbinarea nationala" de care vorbeati in 1997 pare o exagerare!
Cred ca ceea ce voiam eu sa spun in 1997 era ca deschiderea, pur si simplu, ar fi condus la o stare de dezbinare nationala, mai ales ca in acel moment eram deja confruntati cu o problema, mincinoasa de altfel, dar era o problema, si anume ca foarte multe dosare de Securitate disparusera, fusesera distruse sau ceva din ele fusese luat. Ceea ce deformeaza cadrul normal de acces la aceste dosare. Alte tari au adoptat alte formule, cum ar fi Germania care si-a permis o formula democratica, ajutata de faptul ca prin reunificarea RDG-ului cu RFG-ul s-au pastrat toate institutiile democratice existente in RFG. In timp ce alte tari (Ungaria, Polonia) au mers mai degraba pe formula pe care suntem noi, intr-o forma sau alta, insa cu acces la dosarele Securitatii.
Referitor la disparitia de dosare, dumneavoastra, ca unul dintre decizionali, cum va explicati faptul ca de-a lungul timpului s-au vehiculat mai multe cifre de dosare disparute, de la 30.000 la 100.000? Inclusiv in presa au "iesit" foarte multe dosare mai mult sau mai putin spectaculoase si veridice...
Dosarele erau in mai multe locuri, la nivel central si la nivel judetean. Au disparut dosare la nivel central, au disparut si dosare la nivel judetean. Practic, cele de la nivel judetean erau o copie a celor de la nivel central, deoarece Securitatea tinea totul sub control. In plus, exista un Centru de documentare care microfilma absolut tot. In realitate, daca se doreste acces la dosare, nu este o problema. Disparitia unor dosare este clar ca este reflexul unei imixtiuni a politicii. Nu am nici o indoiala. Adica, persoane care trebuie fie "spalate", fie compromise. S-a intamplat si una, si alta.
Despre arhiva fostului Partid Comunist Roman ce va amintiti?
In ceea ce priveste dosarele PCR, si asta a fost hotararea mea, ca prim-ministru, trebuiau sa treaca la Arhivele Statului, lucrul acesta s-a si intamplat. Partea proasta este ca sub guvernarea Vacaroiu, lor, si la propunerea cui nu stiu, li s-a dat un statut de secretizare. Aceasta este partea gresita si proasta. Pentru ce sa mai pastram aceste lucruri? Mai putin, daca avem probleme cu o serie de oameni despre care rezulta ca erau cat se poate de fideli lui Ceausescu.
Arhivele PCR sunt indispensabile cercetarii istoriei! Cum sa nu o pastram? Revenind la arhivele Securitatii, intr-un interviu dat la Cluj in noiembrie 1991, l-ati acuzat pe Virgil Magureanu ca nu a permis stocarea dosarelor Securitatii si ca le-a utilizat in continuare.
Corect, asa este, am spus-o mai devreme, el a blocat initiativa.
Si cu ce scop le-a utilizat?
Evident ca scopul era politic si s-a vazut in septembrie 1991, cand a tinut un discurs politic inflamator, instigator, cand de fapt nu aceasta era misiunea lui (este vorba despre discursul lui Virgil Magureanu impotriva lui pe Petre Roman si care a "sprijinit" caderea Guvernului Roman - n.r.). Misiunea lui era sa sustina Guvernul.
Pe langa numele Ion Iliescu, Silviu Brucan il amintea in 2004 si pe fostul procuror general adjunct, generalul Mugurel Florescu, ca ar fi avut de-a face cu ingroparea dosarelor Securitatii. Dar Gelu Voican Voiculescu ce rol a jucat?
Mugurel Florescu era militar. Nu tin minte sa fi fost implicat in administrarea dosarelor Securitatii. Ca procuror militar in dosarele Revolutiei, probabil ca a avut nevoie si de acces la arhivele Securitatii. Voican a fost numit viceprim-ministru si avea in coordonare, daca mi-aduc eu bine aminte, Ministerul de Interne si Serviciile de Informatii. Noi am ales o solutie constitutionala mai speciala, mai originala, serviciile de informatii in tarile europene sunt la Ministerul de Interne si sunt in subordinea primului-ministru. Noi am ales insa solutia ca aceste servicii sa fie subordonate CSAT, deci presedintelui, in ultima instanta. Era o solutie oarecum neobisnuita, dar asa functioneaza ea in Romania pana astazi.
Multe cereri de studiere a dosarelor Securitatii sunt respinse pe motiv ca informatiile cuprinse in dosarele cerute atenteaza la siguranta nationala. Cum definiti acest concept?
Asta e problema: ce inseamna siguranta nationala? Adica, daca persoanele care au fost instrumente ale represiunii astazi sunt in functii politice si noi le protejam, asta inseamna siguranta nationala? Categoric nu. Daca este vorba despre persoane care au fost implicate in activitati in afara, in strainatate, bun, pot sa inteleg treaba asta, dar asta este o sfera de cu totul alta natura, noi nu despre asta vorbim. Daca, de exemplu, exista ofiteri sau persoane care au contribuit la persecutarea sau asasinarea unor disidenti romani in strainatate, asta inseamna protejarea sigurantei nationale? E clar ca cineva trebuie sa hotarasca acest lucru si nu SRI-ul, ci CNSAS-ul sau Parlamentul, daca suntem intr-o democratie.
Cine credeti ca sprijina perpetuarea unei relatii tensionate intre SRI si CNSAS?
Nu ma intereseaza asta! Legea trebuie sa prevada lucrurile de asa maniera, incat fiecare institutie sa stie care-i sunt limitele. SRI-ul nu are voie sa blocheze accesul la dosare pentru ca nu este de sine statatoare, nu este o institutie "pe deasupra". Fiecare institutie are o lege de functionare, pe care trebuie sa o respecte.
Legea arhivelor nr. 16/1996, la art. 18, prevede: "In cazul desfiintarii, in conditiile legii, a unui creator de documente, persoana juridica, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de un altul, documentele cu valoare istorica, in sensul art. 2 din prezenta lege, vor fi preluate de catre Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale". Atat timp cat PCR-ul si Securitatea au disparut...
Nu, ele au fost desfiintate prin lege.
Da, deci ele, ca si creatori de fond, nu mai exista si nici nu sunt continuate de alte institutii, dosarele lor ar fi trebuit predate Arhivelor Nationale centrale si judetene.
Arhivele ar fi trebuit mai intai preluate. Eu cred ca am procedat corect. Arhiva partidului sa treaca la Arhiva Statului normal, iar Arhiva Securitatii, la Parlament, ziceam eu. Pana la urma, cam tot acolo s-a ajuns, numai ca nu e Parlamentul, ci o institutie a Parlamentului - CNSAS-ul. Trebuie sa existe un sistem organizat de functionare. Desi nu exista nicaieri in lege ca SRI-ul este continuatorul Securitatii, din pacate, anumite situatii care au fost create in SRI si de catre SRI ne-au condus la perceptia ca Securitatea... (traieste - n.r.). Mai ales ca foarte multi oameni din Securitate si-au gasit un loc foarte bun in SRI.
Traian Basescu pare a fi primul presedinte care chiar se implica in acest caz al dosarelor Securitatii! Credeti ca va reusi sa mearga pana la capat in aplicarea declaratiilor sale?
Vreau sa vad ca se implica, deocamdata sunt cuvinte, vreau sa vad. Eu stiu ca s-a implicat si presedintele Constantinescu. Insa nu a fost suficient de ferm, pentru ca Legea Ticu Dumitrescu nu datorita lui Constantinescu a fost adoptata, ci datorita partidelor din coalitie, a unor parlamentari din coalitie. A mai durat doi ani si jumatate pana sa fie adoptata, cand ea putea fi adoptata din 1997. Desigur, ne putem intreba in ce stadiu se afla aceste dosare dupa 15 ani! Si mai ales de ce nu se vorbeste nimic despre faptul ca exista si un alt suport pe care exista aceste dosare. Si acel suport nu a fost distrus, sunt convins.
In Germania, dosarele STASI au fost reconstituite dupa microfilme.
Exista o institutie, care se numea CID - Centrul de informare si documentare - , care avea o anumita autonomie, nu stiu daca era chiar parte a Securitatii (CID era directia informatizata a Securitatii - n.r.). Functiona tocmai pentru ca aceste informatii si toate documentarile sa fie in orice clipa accesibile.
Nu cred ca puteau fi in orice clipa accesibile, de vreme ce in fosta politie politica existau mai multe "directii", fiecare cu propria arhiva. Cei care lucreaza acum la arhive declara si ca nu exista microfilme pentru toate documentele.
Traseele erau complicate, sistemul fiind de asa natura, cel comunist. De altfel, nu e neaparat un sistem comunist. Sistemul de circulatie a informatiilor in cadrul serviciilor de informatii este, intr-adevar, unul care trebuie sa fie foarte bine protejat. In plus, in Securitate existau criterii absurde. Dar cert este ca hotararea, odata luata cu referire Arhivele Securitatii, trebuia respectata. Daca exista vreo problema, membrii CNSAS iau decizii impreuna, prin juramant, sa nu uitam ca ei sunt tinuti de un juramant si daca SRI-ul sau SIE spune ca dosarul acesta nu poate fi deblocat, acestea sunt argumentele, se blocheaza, e OK, e normal, e democratic... Dar nu invers.
Ati cerut la CNSAS dosarul dumneavoastra intocmit de Securitate?
Am cerut dosarul meu si mi s-a spus ca nu exista. Am cerut dosarul tatalui meu, care sigur a fost arestat in 1949 si 1952. Mi s-a spus ca nu exista.
Au mai existat si alte personaje influente despre care se stia ca au fost arestate si urmarite de Securitate si CNSAS-ul declara ca nu este in posesia dosarelor lor. Judecand dupa alte cazuri - Brucan, de exemplu, daca l-ati fi cerut in decembrie 1989, l-ati fi primit.
Inclusiv Ion Iliescu spune ca nu are dosar.
O asemenea declaratie ne trimite cu gandul la "cazul Berevoiesti".
Domnule, Berevoiesti... Trebuie sa fim atenti daca nu cumva Berevoiesti nu a fost o diversiune.
(NE)SIGURANTA
"Zilele trecute, absolut fara nici un fel de rusine, l-am vazut pe generalul Plesita declarand senin, clar ca el a contribuit sa fie omorat Culianu dupa Revolutie si ca inainte de Revolutie el s-a ocupat de disidenti si si-a pus problema sa-i intimideze si chiar sa-i asasineze. Asta am vazut cu totii. Asta inseamna protejarea sigurantei nationale?" - Petre Roman, 2005VORBE GOALE
"Cat despre publicarea dosarelor Securitatii, ea denota o scurgere de informatii dinspre Serviciul Roman de Informatii si, totodata, o imixtiune in viata politica. De aceea ar fi bine ca dosarele Securitatii sa treaca in jurisdictia Parlamentului, iar pentru a preintampina santajarea politica, sa se publice dosarele oamenilor politici" - Virgil Magureanu, 1992|
FAMILIA REVOLUTIONARILOR DE PROFESIE
|
|
Petre Roman a cerut de la CNSAS propriul dosar, dar si pe cel al tatalui sau, Valter Roman. La ambele cereri i s-a raspuns ca documentele nu exista. Oricine ar studia biografia lui Valter Roman ar realiza ca raspunsul Consiliului este cel putin ciudat. Valter Roman (Ernst Neulander) s-a nascut in 1913 la Oradea. Si-a inceput studiile politehnice in Cehoslovacia si le-a finalizat la Bucuresti. In paralel cu formarea profesionala, Valter Roman a desfasurat o bogata si aventuroasa activitate politica. A fost membru a patru partide comuniste: cehoslovac (din 1931), apoi al celui romanesc, francez si spaniol (1937). In Romania, ca activist responsabil cu agitatia si propaganda in cadrul UTC, va fi arestat in mai 1934, judecat in libertate si condamnat in 1936 la opt luni de inchisoare. In 1936, s-a inrolat ca voluntar in Brigazile Internationale din Spania Republicana, apoi emigreaza in URSS, unde a lucrat ca inginer intr-o fabrica de avioane si la Radio Moscova. A revenit in Romania in iulie 1945. Din momentul preluarii puterii de catre comunistii romani, pentru vechiul activist Roman incepe o cariera fulminanta in viata politica si militara romaneasca. Un rol important a avut Valter Roman in convingerea lui Imre Nagy (1956) sa paraseasca Ambasada Iugoslaviei de la Belgrad, unde se retrasese, si in aducerea acestuia la Bucuresti.
|
|
SCAPARI (IN)VOLUNTARE
|
|
Unul dintre subiectele despre care Petre Roman a uitat sau a evitat sa vorbeasca in interviul prezentat este aparitia, in acelasi octombrie 1990, in ziua de 19, a unei hotarari secrete de guvern. Purtand numarul 1.134, aceasta prevedea ca Ministerul Justitiei si Procuratura Generala sa preia de la SRI dosarele penale ale Securitatii. Motivele pentru care aceasta hotarare a dobandit un caracter secret nu se cunosc, cert este ca HG 1.134 a fost publicata in Monitorul Oficial abia la 2 iulie 1992, adica la doi ani dupa ce o buna parte a arhivei fostei Securitati fusese deja dislocata.
|
