Mai anchetează cineva moartea Aurei Ion?

O tânără de 23 de ani, studentă la medicină, a murit înghetaţă de frig în Munţii Apuseni. Plecase să salveze nişte vieţi şi a sfârşit aşteptând să fie salvată de alţii. Au trecut zece zile de la această tragedie şi, sub apocalipsa mediatică a iernii, moartea Aurei a intrat în uitare.
Moţii care au fost la înmormântarea ei au plecat din Bucureşti la fel de şomeri precum veniseră, şenilatele SMURD taie troienele în căutarea gravidelor care nasc de frica viscolului, iar armata ţării a pus mâna pe lopeţi şi duce la îndeplinire contractele firmelor de deszăpezire.

România şi-a revenit din emoţie, redevenind eternă şi fascinantă.

De anchetarea accidentului aviatic din Munţii Apuseni se ocupă, teoretic, toţi. Premierul a cerut o comisie de anchetă. Preşedinţia face propria anchetă. Ministrul Transporturilor a cerut o anchetă la ROMATSA. PD-L a cerut înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a deschis şi el un dosar „in rem”, iar pe facebook a apărut un sondaj în care se votează vinovaţii.

Din mulţimea aceasta de investigatori sub descoperire, e cineva care anchetează şi moartea Aurei Ion? Cei care pot elucida împrejurările suspecte în care a decedat aceasta tânără, stabilind eventualele culpe, sunt procurorii. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a precizat, printr-un comunicat de presă, că s-a dispus începerea urmăririi penală in rem (n.r. – nu există deocamdată vreun făptuitor, ci doar fapta), pentru două infracţiuni: încălcarea de către personalul aeronautic civil a îndatoririlor de serviciu sau neîndeplinirea lor, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului (art.98, raportat la art.110 din Codul Aerian Român, ce prevede ca pedeapsă detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani, dacă fapta a avut ca urmare decesul uneia sau al mai multor persoane) şi, respectiv, vătămare corporală din culpă.

Decesul studentei a fost încadrat juridic în prima infracţiune, care se referă la accidentele aviatice; supravieţuitorii fiind cei cu „vătămări corporale din culpă”. Numai că, la ora 16:00, când avionul a aterizat forţat, Aura Ion trăia. S-a încăpăţânat să se lupte apoi cu moartea ore întregi, sperând că va fi salvată. Că cei care o caută şi o pot ajuta au măcar o fărâmă din curajul şi din devotamentul ei. Salvatorii oficiali n-au mai ajuns niciodată la Aura. A fost dusă ea la ei, pe braţe, de moţii din comuna Horea, care au găsit avionul la ora 21:00. Ei au cărat-o pe fată până la drumul forestier, şi abia la 23:35 au început manevrele de resuscitare. Sunt şapte ore şi jumătate de aşteptare în chinuri. În tot acest timp, pe Aura au ucis-o incompetenţa, ignoranţa şi nesimţirea celor responsabili cu operaţiunile de salvare.

Câţiva cetăţeni cu funcţii şi-au dat demisiile. Chiar dacă nesincer şi neconvingător, gestul lor indică o culpă. E oare de ajuns să te ridici de pe un scaun şi să renunţi la o funcţie, atunci când e vorba de moartea unui om? Într-o ţară în care malpraxis-ul e doar o întâmplare nefericită, iar oamenii mor cu zile fără ca cineva să plătească pentru asta, e greu de crezut că vom afla vreodată numele celor vinovaţi în cazul Aurei Ion. Deocamdată, nimeni nu-i caută.

Ieri, într-o conferinţă de presă, procurorul Augustin Lazăr, declara că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia „cercetările au continuat, prin audierea mai multor categorii de persoane care cunosc circumstanţele în care s-a produs accidentul sau care au luat parte la salvarea victimelor la locul accidentului”. Până acum, au dat declaraţii 20 de persoane. „Au fost audiaţi, în calitate de martori, localnicii care au ajuns la locul accidentului şi care au contribuit la salvarea victimelor, personalul ISU, jandarmi, medici de urgenţă, personalul silvic ce se afla în zonă şi care a participat la căutări.” Sunt oamenii care ajunseseră cel mai aproape de avionul prăbuşit. Sunt cei de pe teren. Niciunul dintre ei nu s-a ocupat de localizarea avionului sau a telefoanelor victimelor. Niciunul dintre ei nu a coordonat pe teren echipele de căutare. Sunt doar nişte soldaţi, cărora procurorul le vâră în raniţe bastoane de mareşal. Mai anchetează cineva moartea Aurei Ion?