x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Marga Barbu şi-a jucat ultimul rol pe pământ

Marga Barbu şi-a jucat ultimul rol pe pământ

de Roxana Ioana Ancuta    |    Oana-Maria Baltoc    |    02 Apr 2009   •   00:00
Marga Barbu şi-a jucat ultimul rol pe pământ
Sursa foto: Arhivă personală Magda Răutu/

Inima uneia dintre cele mai frumoase actriţe românce din anii '70 a încetat să mai bată marţi seară, pe patul Spitalului de Urgenţă Floreasca, după o lungă suferinţă. La vârsta de 80 de ani, Marga Barbu a plecat să-l întâlnească în ceruri pe Eugen Barbu, cel de-al doilea soţ, despre care mărturisea, într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, că nu a părăsit-o niciodată.



"Totul mi-a fost parcă predestinat în viaţă: şi întâlnirea cu soţul meu, şi cariera de actriţă", spunea convinsă Marga Barbu, vorbind despre meseria de actor, dar şi despre scriitorul Eugen Barbu, bărbatul cu care şi-a dorit din tot sufletul să aibă un copil, un vis pe care soarta nu i-a îngăduit să şi-l împlinească. Actori, regizori, oameni politici, care au iubit-o, respectat-o şi admirat-o, deplâng dispariţia Margăi Barbu, o personalitate dăruită din plin cu farmec şi talent. Preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, un apropiat al actriţei, a mărturisit că dispariţia artistei l-a surprins şi l-a întristat. "Sunt răvăşit şi îndurerat de pierderea actriţei Marga Barbu. Nu mă aşteptam. Eram buni prieteni. Am sărbătorit-o în urmă cu o lună, de ziua ei, şi i-am transmis, prin intermediari, cadoul meu şi al familiei mele. E adevărat, nu am văzut-o, dar am întrebat-o telefonic dacă are nevoie de ceva şi mi-a spus că nu, că o îngrijea sora ei." Liderul PRM a declarat că a pierdut o bună prietenă şi soţia mentorului său literar, Eugen Barbu. "Probabil că a chemat-o la el. Avea o viaţă sportivă, a fost balerină ca şi mama ei. Părea că era programată să trăiască 100 de ani."

ŞTIA SĂ SE DĂRUIASCĂ PUBLICULUI
La rândul său, scriitorul Nicolae-Paul Mihail, cel care a scris alături de Eugen Barbu scenariile pentru seriile "Mărgelatu" şi "Haiducii", a adăugat că această primăvară a venit cu "mari pierderi în rândurile unei generaţii mult încercate, ce s-a strecurat cu greu prin vârtejul unei epoci abia înţelese". "Am colaborat cu Eugen Barbu la multe din scenariile de film în care ea a fost protagonista şi aş vrea ca, în amintirea celor care au cunoscut-o, să rămână chipul ei surâzător şi amabil, graţia cu care ştia să dea viaţă unor personaje închipuite, cultura şi memoria ei excepţională şi acel simţ special al actorului cu experienţă şi cu vocaţie, care ştia să se dăruiască publicului. (...) Acum a plecat să îl întâlnească, după 16 ani, pe marele scriitor Eugen Barbu. Să le păstrăm în inimile şi gândurile noastre amintirea unor oameni frumoşi, unor artişti care au pus suflet în tot ceea ce au creat", a completat Nicolae-Paul Mihail.

ŞI-A DORIT UN COPIL
Marga Barbu a fost căsătorită cu actorul Constantin Codrescu, însă cel de-al doilea său mariaj, cu scriitorul Eugen Barbu, i-a adus împlinirea în iubire. Şi-a dorit să aibă un copil cu bărbatul de care a rămas îndrăgostită până în ultimele clipe ale vieţii. A şi rămas însărcinată, iar Eugen Barbu se împăcase cu ideea că va fi tată, după ani în care îi spusese că nu-şi doreşte copii. "La un moment dat s-a întâmplat să rămân însarcinată, când mă apropiam de 40 de ani. Mă gândeam că e un semn de la Dumnezeu şi am hotărât să-l ţinem. Iar soţul meu chiar astepta cu nerăbdare bebeluşul. Dar n-a fost să fie. În primele luni de sarcină încă mai lucram. Filmam la trei pelicule, la Buftea, în acelaşi timp. La nişte filmări m-am urcat pe un cal şi animalul s-a scuturat puternic. Din şocul acela am pierdut sarcina, care ajunsese deja la cinci luni şi jumătate. Era o fetiţă. Domnul a dat, Domnul a luat!"

"Viaţa este atât de încărcată de neprevăzut, încât nu-şi au rostul planurile"


"Aştept noul an din viaţa mea cu multe speranţe şi cu îngrijorări", spunea Marga Barbu, acum aproape trei ani, mai exact la 23 februarie 2006, atunci când, de ziua ei, împărtăşise şi Jurnalului Naţional câteva din gândurile sale preţioase, care au scormonit în amintiri frumoase, dureroase... "Din păcate, nu mergem înapoi, mergem mereu înainte şi anii se adaugă, nu se scad. Mă bucur de primăvara care-i afară şi care sper să ţină. Nu fac niciodată planuri pentru ziua mea de naştere. Viaţa este atât de încărcată de neprevăzut, încât nu-şi au rostul planurile. Primesc telefoane, flori, oamenii sunt drăguţi... În fiecare zi mă pun la punct şi mă îmbrac ca şi cum ar fi o zi de sărbătoare. Trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu că mai sunt încă în viaţă şi pot să mă bucur de soare, de lumină, de prietenii pe care îi mai am. Ziua mea de naştere e foarte apropiată de cea a soţului meu. Am putut să dau la 20 februarie, de ziua lui, în semn de omagiu, acele premii (n.r. - Premiile Eugen Barbu) pentru tinerii talentaţi în muzică. Când trăia el, sărbătoream aceste zile împreună. Toată lumea ştia că sunt zilele noastre. Pentru mine, sărbătorirea a început deci la data de 20. Îmi aduc aminte de florile frumoase pe care le primeam de la soţul meu, de buchetele mari de magnolii, de gândurile frumoase care se adunau în acele buchete mai mult ca în alte zile... Îmi pare rău că nu-mi este alături să sărbătorim împreună, dar voi sărbători cu nepotul meu, care tocmai a venit din Franţa".

AŞA A FOST SĂ FIE, SĂ MĂ FAC ACTRIŢĂ...

Ca orice actor care se naşte şi trăieşte pentru scenă, pentru publicul său, Marga Barbu declara că marea satisfacţie a vieţii sale a fost să vadă bucuria spectatorilor, atunci când intra pe întuneric în sala de cinematograf şi când îi vedea amuzându-se şi aplaudând la filmele sale. Cele mai dragi i-au fost filmele cu "Anita şi cu năbădăiosul de Mărgelatu şi «Domnişoara Aurica». Eu nu m-am bătut niciodată pentru roluri. O singură dată mi-am dorit să joc un rol neapărat, Cleopatra lui Shakespeare, în care nu am fost de la început distribuită. Soţul meu mă sfătuia să-mi păstrez echilibrul, pentru că totul se aranjează până la urmă. Am reuşit să obţin rolul şi l-am jucat cu succes. A fost un moment important pentru mine în teatru. Toţi mă întreabă de filme, pentru că sunt mai vizionate, dar am avut şi în teatru roluri memorabile. M-am apucat întâi de dans. Mama mea făcuse şi ea balet la Viena. Am fost angajata Operei Române, dar la vizita medicală s-a descoperit că am ceva cardiac şi trebuia să mă operez. Eram disperată, voiam să mă sinucid... Eu ziceam că sunt făcută pentru dans şi nu mă vedeam făcând altceva. Dar mâna Celui de Sus ştie mai bine decât noi ce ne trebuie. Eu făceam pe atunci mai multe: şi cursuri de actorie, şi dans, şi mă înscrisesem şi la filozofie. Aşa a fost să fie, să mă fac actriţă. Dar nu regret, pentru că meseria de dansatoare e scurtă, epuizantă şi nu aş fi rezistat prea mult. Aşa vorbea marea actriţă Marga Barbu despre momentele importante ale vieţii ei. Erau gânduri adunate în buchete mari de magnolii, florile pe care obişnuia să i le dăruiască soţul său, Eugen Barbu. Acestea au şi fost, de altfel, cadourile preferate ale actriţei. Magnoliile de la Eugen Barbu...

Acum, pentru ultima oară pe pământ, magnoliile îi vor fi aduse de prietenii şi colegii care au iubit-o, care au stimat-o, alături de care a jucat de-a lungul vieţii. "Am jucat cu Marga Barbu în «Trandafirul galben», dar şi în câteva filme istorice", a declarat Ion Dichiseanu. "Era un coleg extraordinar, un camarad foarte bun. Mă înţelegeam foarte bine cu ea. Marga era o mare doamnă, nu numai pentru că a fost soţia unui mare scriitor, dar şi pentru că ea, ca şi colegă, era un om deosebit. Îi păstrez o frumoasă amintire".

"AM ÎNŢELES-O ÎNTOTDEAUNA CA OM"
"Pentru mine, Marga Barbu a însemnat, atunci când am făcut un film cu ea, o stare de bucurie, era o femeie frumoasă, o femeie-bărbat, care întreţinea o atmosferă plăcută în zilele de filmare, o colegă aşa cum ar trebui să fie", a spus şi actorul Sebastian Papaiani. "Am admirat-o foarte mult ca actriţă şi, date fiind problemele sale din viaţă, am înţeles-o întotdeauna ca om", a declarat Mircea Albulescu, la RealitateaTV. Artişti precum Sergiu Nicolaescu şi Şerban Marinescu şi-au mărturisit admiraţia faţă de personalitatea Margăi Barbu, aceştia descriind-o pe actriţă ca fiind o persoană discretă, serioasă şi de un mare talent. "Îmi pare rău de ea, pentru că era un om deosebit", a spus regizorul Sergiu Nicolaescu, actorul cunoscând-o pe Marga Barbu încă din timpul studenţiei acesteia. "Era cu un an mai mare decât mine şi arăta superb. Era un om foarte serios. Întotdeauna şi-a respectat soţul, erau o pereche potrivită". Regizorul Cornel Todea a declarat că Marga Barbu a fost o persoană care, "cu discreţie şi cu reală modestie, îşi făcea rolurile cu o vitalitate reală şi contagioasă şi cu o seninătate pe care o invidiam. (...)".

"Vrem ca lumea să şi-o amintească frumoasă"


Actriţa Marga Barbu va fi înmormântată sâmbătă după-amiază, a declarat sora artistei, Olimpia Ileana Hetcu. Aceasta a adăugat că ceremonia se va desfăşura într-un cadru restrâns, undeva în provincie, familia preferând să nu dezvăluie locul unde Marga Barbu va fi înmormântată. "Trupul neînsufleţit al surorii mele nu va fi depus undeva anume. Fiul meu vrea ca publicul să şi-o amintească frumoasă, aşa cum era în filme, şi nu cu semnele lăsate de o boală grea şi o lungă suferinţă", a adăugat sora regretatei actriţe. Marga Barbu s-a născut la 24 februarie 1929, la Ocna Şugatag, în Maramureş, iar după ce a împlinit 14 ani s-a mutat cu familia la Bucureşti. A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1950. Distribuită începând cu 1953 pe marile ecrane, a devenit celebră pentru rolul hangiţei Aniţa din seria "Haiducilor" şi al Agathei Slătineanu din seria "Mărgelatu", dar şi pentrul rolul din "Domnişoara Aurica" (regia Şerban Marinescu, 1986).

A mai jucat, de asemenea, în "Bietul Ioanide", de Dan Piţa (1980), şi "Wilhelm Cuceritorul", de Sergiu Nicolaescu şi Gilles Grangier (1982). Ultimul film pe care l-a realizat a fost "Lacrima cerului" (1989). De-a lungul activităţii sale, actriţa a mai fost distinsă cu premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN) pentru filmele "Haiducii", "Urmărirea", "Facerea lumii", în 1971, iar în 1986 ACIN a premiat-o pentru pelicula "Domnişoara Aurica". (A.P.V.)

4779-88361-luciantudoseagerpres_87558copy.jpg

Decorată de Ion Iliescu


Fostul preşedinte Ion Iliescu ne-a mărturisit că a avut onoarea să o cunoască pe marea actriţă Marga Barbu şi că Ordinul Naţional "Serviciul Credincios", în grad de cavaler (foto), pe care i l-a înmânat în anul 2004, a reprezentat până la urmă "o consacrare a aprecierii pe care societatea românească a avut-o faţă de această actriţă talentată, cu un mare suflet şi cu o mare vervă actoricească". "Aparţinem aceleiaşi generaţii, am urmărit-o de la primele sale apariţii, în primul rând pe scena Teatrului Nottara, apoi în apariţiile sale frecvente în filmele de mare popularitate în care a jucat alături de Florin Piersic şi de alţi mari actori români. A fost una dintre actriţele de mare deschidere, foarte îndrăgită de publicul din toate generaţiile, unul dintre simbolurile artei noastre dramatice şi cinematografice. Ne-am întâlnit de câteva ori în lumea artistică, pe vremea în care dânsa era soţia scriitorului Eugen Barbu, şi pot spune că era o persoană foarte agreabilă. Marga Barbu face parte din generaţia celor care ne-au delectat de-a lungul deceniilor şi care ne părăsesc rând pe rând. De fiecare dată se creează un gol prin dispariţia unor actori îndrăgiţi, pentru că sunt oameni foarte apropiaţi de publicul lor. Rămân în amintirea celor care i-au cunoscut şi i-au văzut pe scenă, rămân în memorie şi pentru generaţiile viitoare prin intermediul rolurilor.

×
Subiecte în articol: special barbu eugen marga barbu actrita marga jucat