Maria, regina României Povestea vieţii mele (49)

Povesti fascinan­te, po­vesti pe care n-ati avut timp niciodata sa le cititi, povesti pe care nu le-ati auzit pana acum. Jurna­lul de du­mi­nica va ofera san­sa de a descoperi ceea ce inima a lasat sa vorbeasca si sa dicteze, dand valoare scrisului, prin sincerita­tea, claritatea si profun­zimea sentimentelor celei care a fost Regina Tuturor Romanilor.

'De cate ori era departe de noi, capitanul Bourke ne scria lungi scrisori hazlii, la care raspundeam cu sfintenie si astfel se lega intre noi o corespondenta foarte regulata, corespondenta care nu inceta decat la moartea lui, cu multi ani mai tarziu, dar mult prea devreme pentru cei ce-l iubeam.

Cu hazul lui fara pereche, isi zugravea dinainte portretul viitor, cand avea sa fie un amiral batran, rosu la fata, cu parul alb, des si cret si cu zambetul vesel. Din nenorocire, nu trai destul ca sa ajunga amiral! Si partea din urma a carierei lui a fost intunecata de un groaznic dezastru naval: pierderea vasului Victoria.
Ce vie mi-a ramas in suflet clipa in care am primit vestea dezastrului, cateva luni dupa casatoria mea, pe cand ma luptam cu greutatile primelor inceputuri, intr-o tara straina.

Mama imi telegrafie naufragiul vasului Victoria si arata ca multumita lui Dumnezeu, Maurice Bourke era printre cei salvati. Lovitura ce primeam era grozava, dar mi-aduc aminte de lacrimile mele de recunostinta, pentru ca nu i se intamplase nimic capitanului drag cum ii ziceam iubitului nostru prieten.

Nici o inima britanica nu va uita vreodata naufragiul vasului Victoria falnicul vas de razboi al amiralului Tryon, si primul dreadnought din acele vremuri. Intreaga flota a Mediteranei facea manevrea langa Tripolis in zoia de 22 iunie 1893; Maurice Bourke era capitanul Victoriei iar amiralul care comanda flota, Sir George Tryon, se afla pe bord. Tryon dadu un ordin, dupa spusele lui Maurice Bourke, cu neputinta de indeplinit. Bourke se impotrivi, incerca sa arate ca nu se putea executa manevra, din pricina lipsei de spatiu; Tryon se incapatana si executa miscarea, in urma careia, cel mai mic dintre ambele vase de razboi, Camperdonn descriind o curba, se ciocni de Victoria si o taie in doua.

In cinci minte maretul vas, sub ochii intregii flote, se scufunda, dandu-se peste cap, cu prora in jos, si inceand cu el intregul echipaj. Din pricina cumplitei fierberi a valurilor si a atractiunii produse de vasul in scufundare, prea putine barci se putura apropia, pentru a salva pe cei ce se inecau. Bourke fu printre putinii salvati. Se scufundase impreuna cu ceilalti, dar marea, printr-un ciudat noroc, il azvarli la suprafata, pe cand amiralul Tryon si sute de oameni fura inecati. Din cauza pierderii amiralului sau, Bourke nu putu niciodata sa se dezvinovateasca cu totul, caci cel care daduse ordinul fatal nu mai era de fata ca sa poata vorbi si sa-si poarte raspunderea, iar buzele Capitanului Dragerau pecetluite, – caci cine poate acuza un mort? Cumplita soarta, soarta ce franse inima viteazului nostru capitan.

Maurice Bourke nu se mai intrema sufleteste dupa aceasta groaznica tragedie; de-atunci, n-a mai fost acelasi om. Inima i se sfasiase si muri in plina tinerete.
Pastrez inca scrisorile lui, atat de pline de viata, de bunavoie si de haz, si in zilele cand ceasul de fata imi pare apasator si cand vreau sa reinviu trecutul mult iubit, iau de la locul lor de odihna acele nepretuite scrisori, si le recitesc una cate una. Pot sa spun cu toata hotararea, ca Maurice Bourke a fost prima mea iubire! …

Intrupa in ochii mei pe erou, ba chiar am cunoscut datorita lui, clipe de chinuitoare gelo­zier cand imi inchipuiam ca ar fi putut iubi pe una din surorile mele, mai mult decat pe mine.

In ochii lui, nu eram decat o fetita draguta, cu par balai si multa vioiciune; el nu facea dife­renta intre noi, surorile, dar pentru mine, era in adecar un fel de zeu, coborat printre noi. Capitan drag nepretuit prieten al copilariei noastre! nu mai esti pe lumea asta, dar amintirea ta e proaspata in inima mea si gandul meu se va intoarce totdeauna spre tine cu dragoste si recunostinta!

Amintirea ta e o bucurie fara amestec; ma desfatez redesteptandu-mi in minte chipul tau, zambetul tau, incantatorul tau duh, bunatatea ta darnica si larga ta intelegere; toate sunt comori pe care vremea nu mi le poate rapi. Ai fost in adevar eroul a trei fetite in pragul vietii. Fie, pe veci, binecuvantata amintirea ta! de o mie de ori binecuvantata.'