x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Marie-Jeanne Ion: Intalniri de gradul zero

0
30 Iun 2005 - 00:00
Marie-Jeanne Ion: Intalniri de gradul zero


Marie-Jeanne Ion continua sa rememoreze, in exclusivitate pentru Jurnalul National, clipele de cosmar traite in captivitatea din Irak. In episodul de azi, ea vorbeste despre "interviurile" prin care au trecut ostaticii in timpul detentiei.

Marie-Jeanne Ion, ziarista de la Prima TV tinuta ostatica in Irak, alaturi de doi colegi de breasla si de ghidul lor, irakiano-american, s-a decis sa-si relateze cosmarul din captivitate. In exclusivitate pentru cititorii Jurnalului National, Marie-Jeanne rememoreaza, intr-un "jurnal de celula", fiecare moment care i-a marcat cele 55 de zile traite, la limita dintre viata si moarte, in beciul din Irak. O marturie despre cum se vede viata atunci cand nu esti sigur ca te mai poti bucura de ea.

"Esti maritata? Ce cauti in Irak? Tara ta si-a trimis aici trupe... Esti in relatii bune cu parintii tai? Ce studii ai? Cate limbi straine vorbesti?

Sunt intrebarile celui de-al treilea interviu pe care l-am facut. Era a doua zi dupa sosire. Am fost scoasa din subsol si dusa intr-o camera, la etaj. M-au pus cu spatele catre incapere, iar ochii imi erau acoperiti cu caciula neagra.

Au, au... bufnituri surde si niste vorbe ciudate, in araba. Zgomotele veneau de undeva, din celalalt capat al camerei. Era Munaf si mai erau cateva persoane acolo...

Raspunde repede la intrebari. Trebuie sa spui adevarul, altfel ma bat si ma pun pe mine la curent...

Adica sa-l curenteze - o metoda de tortura practicata pe vremea lui Saddam, in temnitele lui...

Scoate limba! Folosesti droguri? Arata-mi bratele! Fumezi? Bei alcool?

Munaf traducea intrebarile puse de Hagi.

O sa te folosim ca sa cerem retragerea trupelor voastre din Irak! - a fost concluzia "discutiei" cu cel care mi-a comunicat scurt ca el e mujahedin adevarat, musulman adevarat.

Sunt o persoana credincioasa ca si tine! Alah e mare! Nu ne omori! Eram in stare sa-i spun absolut orice, cred...

Cum iau legatura cu autoritatile voastre? Spune repede!

Ambasada...

Spune numarul de telefon!

Nu-l stiu pe de rost. E in telefon.

In agenda?

Nu, nu e salvat. Dar in geanta mea, pe care ati luat-o, e o bucata de hartie pe care scrie cu pixul "Ambasada Bagdad". E numarul acolo...

Mr. Translator, om de incredere


A fost prima si ultima data cand Munaf a fost utilizat ca traducator in cea de-a doua locatie. Urmatoarele intalniri cu Hagi - caci asa i se spunea sefului - au fost "mediate" de un alt personaj, care vorbea engleza si care parea, dupa vorba, tonalitate si exprimare, un tip de treaba. El era Mr. Translator, un om de care, efectiv, m-am rugat, la eliberare, sa vina cu noi in masina, pentru ca, in mod paradoxal, imi inspira incredere...

Eram numere, nu oameni


Interviul - foarte scurt - s-a incheiat, si gardienii m-au dus inapoi in beci. Au urmat trei zile de chin, de intrebari fara raspuns. Oare ce se va intampla? Oare vor reusi rapitorii sa ia legatura cu Ambasada? Oare mai scapam de aici in viata? - o intrebare care revenea mereu, obsesiv... Ovidiu suferea in tacere. Nu suporta caldura si nu putea manca mai nimic. Sorin era speriat, dormea foarte mult... ca sa evadeze, macar in vis, de acolo... Mie imi era foarte rau...

Orice gest al gardienilor care veneau sa ne hraneasca si sa ne scoata la toaleta era important. Ovidiu avea catuse pe maini. El parea, fizic, cel mai puternic dintre noi si, probabil, gardienii l-au considerat o amenintare...

Si inca ceva - nu mai eram oameni, eram numere... Noile noastre nume erau, acolo, jos, 8, 11, 3 si 99.

Precum cainii


Thamania, yala, toallete! Thamania, quickly! Am inteles atunci cat de chinuit trebuie sa fie un caine pe care-l scoti la "plimbare" de doua ori pe zi... A fost nevoie de multe lacrimi si rugaminti, a fost nevoie de o interventie la Hagi insusi, pentru ca gardienii sa-si schimbe obiceiurile si sa vina de trei ori... Dar asta mult mai tarziu, dupa vreo cateva saptamani.

Dovada ca traim


5 aprilie. O zi frumoasa, cu soare. Avea sa fie prima zi cu adevarat buna pentru noi. Spre pranz, usa s-a deschis si am simtit cum cineva ma bate incet pe umar. Era gardianul care m-a impins spre iesire. Am urcat in camera de interviu si acolo era un barbat care mi-a spus: I have a message for you (am un mesaj pentru tine). Si mi-a dat o foaie de hartie, scrisa cu pixul, in engleza. Era textul pe care trebuia sa-l citesc, pe un reportofon. Era adresat Ambasadei si trebuia sa spun ce data este, ca tratamentul nostru acolo e rau si ca nu ne simtim deloc bine... Dar si asa lucrurile erau clare - cineva ceruse o dovada ca suntem vii!

Am decis sa supravietuim


Why am I here? I want to go home! - i-am spus plangand barbatului care-mi daduse mesajul.

I don’t know, I’m just a bodyguard... I am sorry... When I see you I think about my wife, my sisters...

Ciudat, dar omul parea solidar, parea ca ii e mila si ca nu-si indeplineste cu prea mare placere misiunea...

Am coborat din nou in beci si toti au vrut sa stie ce s-a intamplat. Le-am povestit.

E bine, ai nostri nu ne lasa! O sa iesim de aici, e o chestiune de zile! - mi-a spus Sorin, plin de incredere.

Negocierile au inceput, e un semn bun!

Am luat cu totii hotararea sa supravietuim. Asta era, din acel moment, jobul nostru. Trebuia sa facem totul ca sa ramanem in viata. Aveam speranta!

Dar speranta nu e, din pacate, un sentiment care sa dureze vesnic. Trebuie, din cand in cand, alimentata... Trecusera alte 5 zile, si nici o veste... Iar noi cazusem din nou in disperare. In fiecare dimineata incercam sa-i tragem de limba pe gardieni.

Today... come Hagi?

I am not know... Inshallah! - venea inevitabil raspunsul. Stiau, probabil, dar nu aveau voie sa spuna...

O zi de groaza


9 aprilie, comemorarea caderii Bagdadului... O zi de groaza. Cred ca nu ne-am rugat niciodata la Dumnezeu asa cum am facut-o atunci... Ne era foarte frica de faptul ca rapitorii si-ar fi dorit sa faca vreun manifest politic. Grupul nostru era mare - 4 persoane. Cu usurinta unul dintre noi ar fi putut fi sacrificat... Ne gandeam ce bine ar fi, daca e sa sfarsim acolo, sa nu fie de cutit, sa fie de glont. O moarte mai usoara... Dar ziua cu pricina a trecut, la fel ca si celelalte, in bezna... Sarisem inca un hop.

Intrevederea


11 aprilie. O alta zi normala. Deja nici nu mai simteam mirosul inecacios de sudoare si de urina. Iar perna, care duhnea a mucegai, devenise si ea ceva obisnuit. Gardienii ne adusesera micul dejun - ceai si paine cu branza - samun si giben. La inceput ne dadeau oua, dar catorva dintre noi le-a fost foarte rau si ne-am gandit ca e pericol de vreo boala - poate chiar Salmonella. Asa ca n-am mai vrut sa ne atingem de ele. Au fost nevoiti sa ne schimbe meniul...

Nimic nu prevestea vreo intalnire de grad 0. Era o zi de luni si noi stiam, din experienta altora, ca Hagi vine in vizita, de obicei, vinerea. Pentru irakieni, vinerea e ca duminica noastra. Nu lucreaza, merg la slujba la moschee, intre 12 si 14, si-apoi se culca. Strazile sunt libere, iar check-point-urile (punctele de control) se raresc. Nici macar atentate cu masini-capcana nu mai sunt - sau sunt extrem de rare in aceasta perioada. Musulmanii isi respecta traditia. Asa ca era destul de simplu si lipsit de pericol pentru Hagi sa bata drumul de la Bagdad pana la noi... Dar lunea insemna pentru el mijlocul saptamanii - nici o sansa sa-si faca aparitia. Si totusi usa s-a deschis spre pranz. Cineva a fost scos din celula si dus la interviu. Venise Hagi? Am primit raspunsul la intrebare peste vreo ora, cand numarul 6 a fost adus inapoi si gardienii m-au batut pe umar. Yala! (haide!)

Am urcat din nou in camera de zi. Hagi era acolo, cu Translatorul de engleza. Mi-au dat o tigara si m-am trezit cu cativa chips in palma.

Vorbise cu ambasadorul


Cum te simti?

Stiau ca-mi fusese rau. Le-am raspuns ca bine. Le-am spus ca-mi pare bine si ca le multumesc ca m-au chemat.

Vrei sa intrebi ceva? Repede, ca ne grabim!

Da, vreau sa stiu care este situatia noastra... - stiam ca imi vorbisera despre retragerea trupelor ca miza de negociere, dar speram ca, pana la urma, se va ajunge la bani... Nu stiam pe atunci ca mai pot exista si alte tipuri de revendicari. Am aflat de-abia dupa eliberare, cand am ajuns in tara...

Totul e in regula. Am vorbit cu ambasadorul vostru.

Deci negocierile sunt OK? - am intrebat, cu speranta ca va rosti cuvantul magic.

Da!

E incredibil cum incep sa-ti functioneze rotitele creierului cand esti intr-o situatie de care depinde chiar viata ta. Iti vin in minte 1.000 de intrebari prin care sa smulgi nu doar un raspuns, dar care sa-ti aduca si o confirmare ca raspunsul cu pricina nu e o minciuna.

Si nu aveti nevoie de o banda inregistrata, o caseta video prin care sa le aratati ca suntem vii?

Nu, pentru ca discutiile merg bine...

Hagi a plecat grabit. Nici nu-mi venea sa cred ca am putut avea un schimb de replici pe un ton normal. Ba chiar mi-a spus ca ma considera o femeie educata si politicoasa si ca ma va trata cu respect... Asta in ciuda faptului ca eram "cazata" la subsol si obligata, ca toata lumea, sa port caciula neagra trasa pe ochi. Ma rog, o conversatie normala...

Gardienii m-au dus din nou in inchisoarea de 5 stele - cum i se spunea acolo. Si, iarasi, am povestit ce-am discutat sus. Din nou ipoteze, din nou sperante, din nou nopti si zile fara aer... Dar gardienii au inceput sa vina de trei ori pe zi - semn bun!"

NU RATATI!
In numarul de maine - a treia parte a marturiilor ziaristei de la Prima TV
Citeşte mai multe despre:   special,   Gheorghe Hagi,   gardienii

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

“Portocală”, spălat încă o dată la Secția din Parchet condusă de procurorul lui Iohannis

“Portocală”, spălat încă o dată la Secția din Parchet condusă de procurorul lui Iohannis
Galerie Foto În plină evaluare de către ministrul justiției a evaluării activității Laurei Codruța Kovesi, evaluare solată cu un “rechizitoriu” de revocare, în 20 de puncte, printre care se află și acoperirea...

În loc de urme de urs, am găsit urme de drujbă

În loc de urme de urs, am găsit urme de drujbă
Galerie Foto În Parcul Național Semenic-Cheile Carașului se află cea mai mare și mai veche pădure seculară din Europa, cu arbori de peste 300 de ani, și până în urmă cu 10 ani nu se mai tăiase un pom de mai bine de un...

Cum ne-am alungat turiştii la bulgari

Cum ne-am alungat turiştii la bulgari
Galerie Foto Bulgaria, o ţară de două ori mai mică decât România şi cu o populaţie de trei ori mai puţin numeroasă, ne predă de două decenii o lecţie dureroasă a neputinţei noastre. Cu mai puţine resurse, au reuşit...

România, la judecata politică în Parlamentul European

România, la judecata politică în Parlamentul European
Proiectul de rezoluţie privind statul de drept în România urmează să fie supus, astăzi, votului eurodeputaţilor din Parlamentul European. O eventuală adoptare a acestei rezoluţii nu are, însă, niciun efect...

Semnele cancerelor din cavitatea bucală

Semnele cancerelor din cavitatea bucală
Cancerele oro-maxilo-faciale sunt deosebit de agresive şi necazul este că la noi în ţară aceşti bolnavi se prezintă la chirurgii de profil târziu, în faze avansate. Profesorul Alexandru Bucur, şeful clinicii de...

Jean Americanu', refugiat cultural în România

Jean Americanu', refugiat cultural în România
Galerie Foto 50 de ani am așteptat americanii. 50 de ani românii visau să ajungă în America. Mulți vor asta și în ziua de azi. Pentru o viață mai bună, pentru bunăstare, pentru viitorul copiilor. În acest...

Bătaie de joc în dosarele care privesc averea familiei Băsescu. Bunurile „fabricii de pui” a lui Mircea Băsescu, evaluate la 11.000 de euro

Bătaie de joc în dosarele care privesc averea familiei Băsescu. Bunurile „fabricii de pui” a lui Mircea Băsescu, evaluate la 11.000 de euro
Galerie Foto Falimentul firmei Fattoria Terrantica, fabrica de ambalat pui patronată, până de curând, de Mircea Băsescu, scoate la lumină date halucinante. Toate bunurile necorporale ale companiei scoase la licitaţie au fost...

Ce condamnări sau achitări celebre pot fi atacate în urma deciziei CCR

Ce condamnări sau achitări celebre pot fi atacate în urma deciziei CCR
Galerie Foto Hotărârea prin care Curtea Constituţională a României a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de...

CCR: Înalta Curte a constituit, din 2014, Completele de 5 în mod nelegal

CCR: Înalta Curte a constituit, din 2014, Completele de 5 în mod nelegal
Decizie zdrobitoare luată, ieri, de Curtea Constituțională a României, care a admis cererea de sesizare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlament și Înalta Curte de Casație și...

Cum îţi pot rezolva o problemă de sănătate 4 linguri de tărâţe

Cum îţi pot rezolva o problemă de sănătate 4 linguri de tărâţe
Viaţa sedentară a omului modern şi o anume şubrezenie a unor vase sanguine conduc la constipaţie. Se “doftoricesc” singuri suferinzii şi greşesc când îşi fac din purgative o obişnuinţă. Profesor doctor...

Scandalul Delta Dunării – proprietate privată

Scandalul Delta Dunării – proprietate privată
În anul 1991, terenurile agricole din Delta Dunării s-au împărțit către 12 societăți comerciale ale statului român, care apoi s-au privatizat și au primit domeniul public în capitalul social. Trecerea...

Riposta sistemului: Combinația prezidențială de salvare a grupării Kovesi-Lazăr

Riposta sistemului: Combinația prezidențială de salvare a grupării Kovesi-Lazăr
Galerie Foto A fost pus în aplicare planul “B” al zădărnicirii demersului lui Tudorel Toader de revocare din funcția de procuror general al României a lui Augustin Lazăr. Acesta a atacat, la Curtea de Apel Alba Iulia,...

Cum ne sabotăm economia cu servicii de doi lei

Cum ne sabotăm economia cu servicii de doi lei
Anual, sute de mii de români fug de litoralul românesc, reclamând serviciile de proastă calitate de la noi. Am făcut un experiment și, timp de o săptămână, ne-am cazat și am mâncat în hotelurile de la malul...

Război total în familia magnatului condamnat şi refugiat la Londra. Puiu Popoviciu, dator milioane de euro la fosta sa soţie

Război total în familia magnatului condamnat şi refugiat la Londra. Puiu Popoviciu, dator milioane de euro la fosta sa soţie
Galerie Foto Situaţie incredibilă în care se află, în România, omul de afaceri Puiu Popoviciu, considerat unul dintre cei mai importanţi magnaţi de după 1989. Condamnat la 7 ani de închisoare în dosarul terenurilor...

Ion Cristoiu, despre premierul Dăncilă: „Dacă pică Dragnea, ea nici măcar europarlamentar nu o să fie”

Ion Cristoiu, despre premierul Dăncilă: „Dacă pică Dragnea, ea nici măcar europarlamentar nu o să fie”
Galerie Foto Analistul Ion Cristoiu afirmă într-un interviu pentru jurnalul că premierul Viorica Dăncilă este influenţată de oameni din serviciile secrete, iar informaţiile privind conflictul dintre ea şi liderul PSD, Liviu ...
Serviciul de email marketing furnizat de