Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Martisoare! Martisoare... Povesti de altadata, prinse-n bucla alb-rosie de matase!
Delicatele cadouri 'de-ntai Mart' altadata nu prea se faceau din tinichea. Aurul, argintul, platina, 'pietrele veritabile' erau materiale pretioase si pretuite. Decat sa daruiesti cuiva un martisor de tabla, mai bine ii dadeai un simplu snur de matase ori chiar din lana, in doua culori. Dar daca-ti dadea mana si suporta buzunarul, era pacat sa nu cumperi un mic obiect special pentru fata (femeia, dama, cucoana, 'madmoazela' etc. etc.) pe care-o-ndrageai. Si cum Bucurestiul era deja Micul Paris, si bucurestenilor le era drag sa pozeze in 'mici parizieni', culanti, galanti, curtenitori...
E de-nteles deci ca, exact cu un secol in urma, in preajma lui 1 martie 1912, le-a mers struna afacerea patronilor de la 'Palatul American' (din 'Calea Victoriei No. 24, vizavi de Libraria Socec). Si asta pentru ca aveau in vanzare 'cel mai mare si bogat asortiment de martisoare'. In aur, in argint, emailate si cu pietre pretioase, cu preturi variind intre cativa banuti bucata si 150 de lei ori chiar mai mult.
'In trend', acum un veac, aveau sa fie insa martisoarele 'cu chipuri', gravate pe fata de argint sau de aur. Cea mai indragita era seria de martisoare 'Familia regala romana' – cu Regele Carol, Regina Elisabeta, Principesa Maria, Principele Ferdinand si-apoi printii si printesele, copiii augustei familii princiare mostenitoare.
Purtate ca martisoare, in prima zi de primavara, ele puteau fi puse apoi pe un lantisor de aur, transformandu-se in elegante (si patriotice) pandantive si medalioane. Tot acum s-au mai pus in vanzare astfel de martisoare reprezentand 'clasici straini' (Schiller, Goethe etc.). Noutatea anului 1912 avea s-o reprezinte noua serie 'Barbati distinsi din tara si din strainatate' inaugurata cu chipurile lui Mihai Eminescu si... Take Ionescu. Ultima alegere e de neinteles, cata vreme 'Takita' era unul dintre sefii Opozitiei; mai mult – Partidul Conservator-Democrat retragandu-se din Parlament, alaturi de liberali, in decembrie 1911, in incercarea de a forta demisia premierului P.P. Carp. Ce codita isi va fi varat politica printre martisoarele anului 1912 e greu de spus. Cert e ca nu s-a sfarsit luna martie si Take Ionescu s-a intors in Parlament. Dar asta-i alta poveste. Mai bine ne intoarcem la martisoare...
Doar de dragul povestii, sa 'balansam' de-o parte si de alta a anului 1912, sa vedem ce martisoare-si mai daruiau bucurestenii, pe la 1911 – in vreme de blanda amorteala antebelica, si-n primavara lui 1913, cand Balcanii incepusera sa fiarba, in caldarea unui razboi ce-avea sa-i prinda, curand, si pe romani.
Dar sa incepem cu linistitul an 1911. Cele mai noi modele de martisoare, 'mai ieftin ca oriunde' si la 'preturi fixe', gaseai cu prisosinta la Ceasornicaria Coltei. Oferta cea mai interesanta a anului – cu posibilitate de livrare si in provincie (unde catalogul se trimitea, la cerere, gratis) – o avea in epoca fotograful bucurestean Segal. La atelierul lui, din Calea Grivitei N. 96, gaseai de vanzare 'martisoare, brose, medalioane si ace de cravata, cu propria fotografie'. Asta era gaselnita fotografului: te prezentai la o sedinta foto, frumos imbracat, 'spilcuit' (cum se spunea pe-atunci), iar chipul tau, reprodus pe hartia fotografica, miniaturizat, era prins in rame de argint sau aur, impodobind martisorul pe care sa-l oferei iubitei, sotiei, … amantei. 'Sunt cele mai frumoase cadouri de 1 martie', te imbie reclama dintr-o fila de ziar. 'Comandati deci mai din vreme, la singurul specialist'!
Asta era cu 100 de ani si inca unul in urma. Dar acum 99 de ani?
Pe la 1913, in Strada Smardan No. 35 – Etajul I, la Fratii Roller, gaseai: 'Pungi de argint si de aur. – Martisoare, noutati in aur si argint. – Bratari cu ceasornic in platina, aur si argint. – Pandantive cu briliante, de la 200 pana la 5.000 lei. – Cruciulite de aur, cu si fara briliante. – Inele, brose lungi, bratari cu pietre fine, ultimele model'. De dragul doamnelor, iesi pe piata un numar nou din revista 'Moda', cu multe modele si cronici din saloanele Parisului si-ale... New Yorkului, care incepea, nu stiu cum, sa devina un etalon pentru 'moda picioarelor frumoase', aducandu-ti desenul botinelor si-al pantofiorilor in voga. Si-un mesaj (publicitar), spicuit din 'Dimineata' din 1 martie 1913: 'Doamna, caldura si frigul, vantul si praful sunt dusmanii neimpacati ce ameninta frumusetea tenului dumneavoastra. Aparati-l intrebuintand crema Adeline!' Frumusetea (ta) e si ea un... martisor.
Vesteste primavara de 116 ani
Domnul Iustin Zegrea, anticarul, il scoate usurel din buzunarul de la piept si, cu gesturi usoare, delicate, mi-l prezinta. Depaseste putin unghia degetului mare. 'Vedeti, aici pe spate scrie anul in care a fost facut si daruit – 1896.'
Martisorul acesta din 1896 este din argint si are forma unei carti de vizita.
O randunica din email negru, aflata in zbor, duce in cioc o crenguta verde.
Pe verso a fost sapat '1 Martie 1896'.
'Aici are un colt indoit. Pe atunci se obisnuia ca daca mergeai pe la cineva si nu era acasa, sa-i lasi o carte de vizita cu un colt indoit. Insemna ceva de genul – am fost pe aici', ne mai spune Iustin Zegrea.
Martisoare de felul acesta se gaseau la oras. La sat, fetele purtau snurulete impletite sau, mai tarziu, banutii cu snurulet. La oras, martisorul era deja o bijuterie- talisman, la sat inca mai era (doar) un talisman.
Nu stim cui a apartinut acest martisor, a colindat din colectionar in colectionar.
'Eu il am de la domnul Bogdan Iordanescu, anticar si colectionar, am facut schimb cu dansul', ne marturiseste Iustin Zegrea. E pasionat de povestea aceasta cu martisoarele. Pe vremea cand randunica noastra era intreaga, fara emailul sarit, pe piata se mai gaseau martisoare scoase de diverse societati in scop caritabil.
• Carmen Anghel
