EDITIE DE COLECTIE
Vlad Maistorovici are 19 ani si este ploiestean. A absolvit Liceul de Arta si de doi ani este elev bursier al scolii "Yehudi Menuhin" din Marea Britanie. A castigat zeci de premii si a sustinut concerte pe marile scene din Londra, Brescia, Hamburg, Franta.
CARMEN DRAGOMIR
"Aplauze, aplauze, uneori prea multe..."
Pasiunea care l-a subjugat ii rapeste acum mai tot timpul. "Lucrez sapte ore intr-o zi si nici nu stiu cand au trecut. In general nu pot face doua lucruri odata, asa ca ori imi concentrez intreaga zi asupra studiului viorii, ori asupra compozitiei. Compozitia ia mai mult timp si rezultatele sunt mai mici. Iti poti petrece o zi intreaga numai cu pauze de masa de un minut, si chiar mai putin, asta daca esti odihnit si nu te iau durerile de cap". Pentru micul Menuhin muzica, fie "interpretarea", fie "compoztia", a fost in acelasi timp un joc si un ritual. "Miracolul muzicii nu se intampla in marile sali de concert. Onorariile sunt la fel de obscene ca si sumele cu care se cumpara tablouri de Picasso sau sculpturi de Brancusi. Lucrurile astea nu se pot cumpara". Muzicienii si pasionatii de muzica ii sunt cei mai buni tovarasi pentru ca "au acelasi tip de sensibilitate". Ii pare rau ca nu mai are timp sa citeasca atat cat i-ar placea, ca nu mai vede filme si ca iese foarte rar in oras. "Cu prietenele e cam mare bataie de cap pentru mine la ora asta. Nu ma feresc, pentru ca nu as respinge un suflet care imi intra in inima, insa nici nu sunt nerabdator. Ma simt, insa destul de singur pe aici, fara familie". Cea mai mare satisfactie a fost aceea de a primi Premiul pentru Muzica de Camera la Concursul de Compozitie care poarta numele lui Enescu. "Mi-era si frica sa visez la acest premiu, mai ales ca lucrarea am scris-o pe cand abia implinisem 17 ani". In vara, Vlad Maistorovici va termina studiile la scoala "Yehudi Menuhin" din Anglia. Isi doreste sa urmeze acolo facultatea Royal College of Music, care ii va acoperi costurile studiilor, insa posibilitatile financiare ale parintilor pentru calatorii, cazare si mancare sunt insuficiente.Zeci de premii si concerte sustinute pe marile scene
CV - Vlad Mihai Hirlav Maistorovici
Inteligenta binecuvantata de Dumnezeu
COSTIN ANGHEL
Premii in opt domenii diferite: matematica, informatica, fotografie, creatie literara, teatru, pictura, chitara clasica si domeniul scolar. Toate apartin doar lui Mircea Gogoncea.
Aripa geniului
Elev in clasa a VI-a, la Liceul Dinu Lipatti, din Bucuresti, Mircea Gogoncea este unul dintre geniile recunoscute ale Romaniei. A concertat in strainatate si peste tot glasul chitarii sale a fost apreciat. De multe ori i se spune ca este un copil atins de aripa geniului. Performantele obtinute in cele opt domenii diferite, optzeci si cinci de premii, sunt puse de Mircea pe baza legaturii dintre domenii. Simplu nu-i asa? "Pentru mine muzica nu mai este asa de greu de inteles, ceva special. Muzica a devenit ceva asa de apropiat incat eu aproape aud notele vorbind. Pentru mine notele au inceput sa vorbeasca, sa cante in mintea mea. Nu se poate canta fara sa simti".Povestea inteligentei
Cand era mic, parintii lui Mircea au vrut ca el sa fie un om care sa stie lucruri din cat mai multe domenii. Nu ca sa le faca de performanta, doar sa stie. "Au vrut sa fac limba straina, un instrument, sport, pictura, matematica, doar ca sa fiu in lumea sunetelor, a culorilor", explica Mircea. Parintii lui sunt profesori de informatica. Primul instrument a fost pianul, dar profesorul i-a cerut sa-si ia un pian acasa, lucru care la acea vreme era imposibil pentru Mircea. Dupa o vreme a gasit un anunt cu un profesor de chitara. Asa a pornit pasiunea lui pentru chitara. "Celelalte domenii au venit de la sine. Eu am inceput sa invat. Se pare ca facut-o mai bine. Nu-i mare filosofie", afirma Mircea.Ce-si doreste
Mircea are lumea la picioare, dar nu vrea sa se opreasca. "Vreau ca, pana la 20 de ani cel mult, sa castig o suta de premii. Trebuie sa muncesc foarte mult pentru asta. De fiecare data cand castig o noua diploma si o adaug colectiei, descopar ca sunt mai putine decat credeam, deci trebuie sa muncesc mai mult", spune micul chitarist. O alta dorinta a lui Mircea este sa faca un sport. Are talent si la alergare, sa fie gama talentelor completa! Nevoia de sport vine din durerile de "mos" pe care le simte cateodata. N-a mai alergat de mai mult de un an. Cand va fi mare vrea sa devina concertist. O familie a lui, cu nevasta si copii i-ar umple viata. Vrea sa fie sigur ca numele lui nu se va pierde.Geniile intre ele
Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Mircea este Leonard Mocanu, un pianist mic, dar cu o valoare mare. Pianul ii ocupa cea mai mare parte a timpului, s-a obisnuit cu el si nu ar renunta la pian sub nici o forma. Lui Leonard nu-i place pianul, este obsedat de el. Il studiaza la scoala, acasa la fel, si seara, si dimineata. Ultimul premiu al sau este locul II obtinut la concursul "Jeunesse musicales". Ii place sa fie atent la ore, la toate. A fost la concursuri si in afara tarii, in Franta, in Grecia. Incet, incetisor, in acorduri de pian, Leonard a strans in tolba sa douazeci de premii.Un concert neobisnuit
Mircea si Leonard au chef de-un recital. Merg intr-o camera de repetitii si fac pe concertistii. Leonard se asaza la pian. Mircea isi ia chitara in primire. Dupa cateva minute de incalzire, cei doi muzicieni pornesc intr-o calatorie muzicala demna nu doar de o sala de repetitii a Liceului Dinu Lipatti. Acordurile curg si batranul timp sta parca in loc si asculta uitand de menirea lui. Cand cei doi prieteni concerteaza trebuie sa asculti, nu poti rata asa ceva. Notele muzicale nu mai canta doar in mintea lui Mircea, toti cei din incapere sunt vrajiti."Nu vreau sa fiu geniu!"
Mircea e de acord ca nu este un copil normal, dar nici "anormal" nu vrea sa fie considerat. Motivele sale nu par sa apartina unui elev de clasa a VI-a. "Stiti ce a spus Thales din Milet? Ce este usor? Sa dai sfaturi altora. Ce este greu? Sa te cunosti pe tine insuti. Deci.. dumneavoastra ma puneti sa ma cunosc pe mine insumi, ceea ce este foarte greu. Mi-au mai spus unii oameni ca sunt un copil atins de aripa geniului, lucruri de genul acesta. Eu sincer sa fiu, nu mi-as dori sa fiu un geniu, pentru ca gandindu-ma la toate geniile, ele au murit repede, n-au avut o viata prea lunga", isi continua pledoaria pustiul.CV - Mircea Gogoncea
S-a nascut la 27.10.1991. Este elev in clasa a VI-a, la Liceul de muzica Dinu Lipatti, din Bucuresti. Instrumentul sau este chitara clasica. Palmaresul sau cuprinde 85 de premii in opt domenii diferite. 28 de premii I, 4 premii de Excelenta, 2 Mari premii, 45 premii la chitara. De-a lungul timpului a avut peste 35 de aparitii in concerte si interviuri. Cele mai importante premii sunt: Premiul I, 2002, Velbert- Germania; Premiul II, 2003, Weimar-Germania; Marele Premiu- "George Georgescu", 2003 Tulcea. SUMAR EDITIE DE COLECTIECopii geniali ai Romaniei
Livada cu o mie de glasuri
Ca un luceafar "a stralucit si a cazut"
Desface probleme, dar si face
Ana: matematica pura
Tabla de sah este toata lumea lui
Poetesa care vrea sa scoata Valea Jiului la lumina
Copilaria ca antidot
Micul Yehudi Menuhin, un fenomen al viorii
Micul Pavarotti renunta la scena pentru altar
Urmasele lui Picasso
Olimpiada de informatica, viza de Statele Unite
Programatorii mileniului
Doi liceeni au reusit sa modifice manualele
"Talentul se mosteneste din generatie in generatie"