Milarepa, yoghinul-poet

Motto: „Viaţa noastră este piatra de hotar, de unde se poate alege calea care ne duce în sus sau în jos. Fiecare dintre noi poate decide între a perpetua binele sau a perpetua răul şi acesta este sco­pul cel mai important al vieţii noastre”.

Jetsun Milarepa (1052—1135) este considerat unul dintre cei mai faimoşi yoghini şi poeţi  tibetani. Iar viaţa lui este o poveste despre lăcomie şi răzbunare, cu demoni, magie neagră, crime şi mântuire.

Spre deosebire de alţi mari maeştri, Milarepa a pornit pe drumul regăsirii de sine experimentând mai întâi nedreptatea cea mai cruntă. Născut într-o familie înstărită, este deposedat de bunuri, la moartea prematură a tatălui, de către un unchi doritor să-şi completeze propria avere cu şi mai multe bunuri.

Furios şi încurajat de mama îndurerată, Milarepa se răzbună folosind magia neagră, mai întâi împotriva rudelor şi pe urmă împotriva întregului sat natal, distrugând recoltele comunităţii. Alungat de mulţimea mânioasă sub ameninţarea cu moartea şi aflat în culmea disperării, Milarepa înţelege că suferinţa pe care o trăieşte este doar consecinţa propriilor fapte, a urii tulburi şi a furiei neobosite pe care o revărsa asupra celorlalţi oameni pe care îi considera vinovaţi de propria nenorocire. Într-un efort supraomenesc, misticul se ridică deasupra necazurilor pe care le-a îndurat în tinereţe şi alege drumul solitar al meditaţiei până  reuşeşte să atingă omniscienţa – cea mai înaltă Virtute în budism, şi Iluminarea care i-a permis să iasă din Samsara – ciclul re­în­carnărilor succesive, şi să nu mai revină niciodată în viaţa mundană. A fost o Golgota care l-a dus pe Milarepa de la crimă, la cea mai înaltă înţelepciune împărtăşită apoi şi în delicate versuri.

Această metamorfoză mistică extremă a devenit mitică şi exemplară, în acelaşi timp. Este demonstraţia spirituală cea mai vie că un om, orice om, poate parcurge tot drumul de la Rău la Bine, într-o singură viaţă, dacă îşi doreşte cu adevărat aceasta.

„Sunt hainele de lână mai scumpe în viaţa următoare?
Atunci de ce îşi adună femeile atât de multe,
acum şi aici?
Faci provizii de hrană şi băutură în camară pentru viaţa următoare?
Atunci de ce nu le dai de pomană la săraci?
E Raiul un loc plin de suferinţă?
Atunci de ajung atât pe puţini acolo?
E Iadul plin de bucurie?
Atunci de ce se pregătesc
să-l viziteze aşa de mulţi oameni?
Cu siguranţă ştii că dacă practici virtutea acum,
Atunci când Moartea va veni, mintea îţi va fi
perfect liniştită
Şi nu vei avea niciun regret”
(Oceanul Samsarei, din „Cele 60 de cânturi ale lui Milarepa”).