Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Complexul "Student Parc" de pe Lacul Tei, A.P. se intalneste cu Mircea Angelescu si cu Mircea Angelescu. Primul este regele neincoronat al tehnicienilor fotbalului romanesc din ultimele decenii, iar al doilea – directorul complexului. Nedorind sa perturbe stereofonia de Mircea Angelescu, A.P. da doar de cateva ori cu racheta in minge si se grabeste sa revina acasa, pentru ca avem multi oaspeti azi. E vorba de Cornelia si Raluca Angelescu, sotia si fiica omului de fotbal. Dar lista e foarte lunga. Ne calca pragul bioenergeticianul Valeriu Popa, colega mea Mirela Stanescu, poetul Valeriu Armeanu (revenit dupa o tacere de 2 ani) si cantaretul Ducu Bertzi, care a telefonat putin mai devreme si a cerut permisiunea sa treaca pe la A.P. ca sa i-o prezinte pe doamna sa, care este o mare admiratoare a poeziei si a fenomenului cultural "Flacara".
Postumitate
Vorbind cu Mirela, fata de care manifesta o deosebita tandrete, si pentru ca este fiica adoptiva a marelui disparut Nichita Stanescu, A.P. spune:
"Vazandu-te pe tine si gandindu-ma cu disperare ca Nichita nu mai este, vazandu-l si pe Andrei, care iti este coleg de clasa in liceul pe care l-am facut si eu, si vazandu-i pe cei care ma marginalizeaza, vrand sa ma omoare, simt ca-mi traiesc o parte din postumitate".
Articolul lui A.P. din aceasta saptamana, din Contemporanul, are ca subiect luna, vazuta recent la Observatorul Astronomic.
Tot astazi, A.P. viziteaza Expozitia din Piata Scinteii, unde se intalneste cu doamna Nora Maniu, care se prezinta drept fiica marelui politician Iuliu Maniu si reprezentanta a unei firme franceze. Foarte dragut se poarta cu A.P. un anume domn Wilson, care considera ca unui poet i se cuvin toate pixurile din lume.
Seara noastra e putin umbrita de faptul ca textul lui A.P., cu care simte ca redebuteaza in presa, dupa 27 de ani de la prima aparitie ca jurnalist, este incoltit de cenzori si va aparea trunchiat. Dar se pare ca vin vremuri mai bune. Tata l-a regasit, la telefon, pe omul numarul 1 al revistei Contemporanul, redactorul-sef D.R. Popescu, cu care a stabilit sa aiba o rubrica saptamanala, despre vesnica "poveste a poeziei romane". Acea rubrica nu va mai atrage atentia cenzurii.
10 aprilie 1987
Exponate contemporane
Ramanem cam in aceeasi echipa de ieri, sa mergem impreuna la Expozitie. Domnita Stefanescu considera ca reintrarea in presa a lui A.P. trebuie sarbatorita cu o sampanie, pe care o si aduce. Neatent, agat sticla cu firul de telefon si vars pe covor cateva picaturi, ceea ce atrage o concluzie imediata a lui A.P.: esti un mare bou! Spun: da, tata! Rasete sincere, de toate partile.
La Expozitie apare si domnul Marian Felar, prieten bun cu doctorul Florin Bratila. A.P. se regaseste cu doamna Nora Maniu, care considera ca situatia in care se afla azi Adrian Paunescu vine si din curajul cu care a vorbit de-a lungul timpului, in poezii si in revista Flacara, despre istoria adevarata a poporului roman, fara a-l uita pe Iuliu Maniu. Acum, Ducu Bertzi, Valeriu Popa si Gica Ionescu sunt preocupati de dimensiunea tehnica a targului. Domnita Stefanescu, eu, Carmen si A.P. ramanem la un pahar cu suc si de vorba cu doamna Maniu si cu domnul Wilson, carora A.P. le da carti, cu dedicatii: dincolo de afaceri, dar nu dincolo de inimile noastre.
Saptamanalul Eugen Barbu
Am citit aseara dedicatiile pe care Eugen Barbu i le-a dat, pe propriile lui carti, lui A.P. Foarte revoltat, atat de prapastia care exista intre frumusetea dedicatiilor de ieri si textele violente de azi, pe care scriitorul E.B. le publica in Saptamana, l-am intrebat pe tata cum e posibil asa ceva. Cum e posibila transformarea unor asemenea cuvinte: "cu amor", "un pup dulce", "te iubesc", in actualele pamflete atat de nedrepte, carora A.P. nu are voie sa le raspunda?
Tata m-a privit intelegator, mi-a acceptat si furia, dar mi-a spus ca "Eugen Barbu este, in primul rand, un mare scriitor, care ramane in cultura romana cu cateva carti mari. Ca ma injura pe mine azi sau ca m-a iubit ieri nu conteaza. Eu n-o sa pot spune niciodata despre un mare scriitor altceva decat ca ii privesc opera si mai departe nu ma intereseaza nimic. Pacat insa ca publica textele nedrepte din revista sa, stiind ca nu mi se da voie sa ma apar".
