Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Este evident că se ascultă telefoanele şi se ascultă, am senzaţia, nici măcar cu o ţintă precisă. Aşa, pentru orice eventualitate... Să avem acolo... Despre ăla, despre ăla... E ceva absolut infernal. N-aş fi crezut vreodată să ajung aici din cauza tehnologiei. E un efect al tehnologiei. Înainte erau dosarele, vestitele dosare. Ţi se făcea dosar la Securitate pentru orice eventualitate.
Acum e vorba de o bandă electronică. Totul e uşor, e simplu, e şi foarte ieftin, e mai ieftin decât dosarul. Asta este, am ajuns în demenţa asta şi la demenţa asta pentru că am tolerat cu toţii pas cu pas, în tot intervalul ăsta, astfel de gesturi. Când apărea unul singur sau primul caz trebuia să urlăm ca disperaţii cu toţii, să-i atacăm. Să-i lovim. N-am făcut-o, ne-am întors capul, am zis "nu e vorba de mine, e vorba de celălalt". Şi uite aşa, prin tăceri succesive, am ajuns să le lăsăm spaţiu liber acestor, nici nu ştiu cum să spun... n-am un cuvânt... E o industrie deja. Avem marfa, uite-o, şi vedem cui o vindem. Ori celor de la putere, ori Opoziţiei, ori unui adversar economic etc. Cuiva o vindem noi.
Şi aici s-a ajuns. Orice telefon se ascultă ca posibilă marfă de vânzare. Se detectează o marfă posibil vandabilă şi atunci se scoate marfa. Pe urmă vedem noi cui o vindem. Spun că s-a ajuns la demenţă, pentru că nu era vorba numai de Serviciile Secrete, poate şi ei fac asta, dar e o piaţă... Care înseamnă cerere şi ofertă. Şi atunci cineva cumpără de pe piaţa asta ceva despre... Sau ca să spun aşa, ne deranjează cineva... pe orice linie, că e politică, economică, de penetrare publică, orice. După care se comandă: "ia adunaţi despre ăsta orice". Se adună despre el orice şi după aia, în funcţie de ce se comandă despre, se vede ce se dă pe piaţa juridică, ce se dă pe piaţa publică, de imagine etc. Aşa funcţionează. Şantajul e o etapă intermediară.
Eu nu m-am simţit vizat vreodată. Probabil că eu nu contez, nu sunt o persoană care să merite efortul. Aşa cred, cel puţin, în naivitatea mea...
Ca să se schimbe situaţia asta? Da, sigur că se poate face ceva. Ar trebui probabil un urlet năprasnic generalizat, oricând e vorba de aşa ceva sau apare un asemenea sistem, oricând îl detectezi undeva. Aşa cum au apărut acum stenograme şi aşa mai departe... Eu, personal, dacă mă întrebă cineva din media despre asta despre conţinutul stenogramelor refuz să comentez orice. Am să urlu: "Nesimţire!" Am să urlu împotriva nesimţirii, impertinenţei cu care s-a făcut acest demers. Nu despre conţinut e vorba. Că noi intrăm pe conţinut, ca fraierii. Asta e capcana. Trebuie să urlăm pe procedură şi metodă. Această metodă nu trebuie să existe. Nu comentez, nu există! E o monstruozitate şi cu asta basta. O să ajungem încet-încet să citim în presă, în stenograme despre discuţii în familie, despre cum îşi mângâie părintele copilul noaptea şi aşa mai departe. E un atac la initimitate absolut infernal.
Trebuie să urlăm ca disperaţii şi din păcate exact asta nu facem. Pe mine, dacă mă întreabă cineva - repet, încă nu m-a întrebat nimeni - dar dacă mă întreabă cineva ceva legat de conţinutul stenogramelor, al unei interceptări sau imprimări telefonice, ce-o să fie la gura mea nu vă imaginaţi... am să urlu de-o să tremure studioul."
