Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se vor împlini, anul acesta, 140 de ani de la naşterea Monseniorului Vladimir Ghika, născut de Crăciunul anului 1873, la Constantinopole, unde tatăl său, Ion Ghika, se afla, în calitate de ambasador. Monseniorul provenea dintr-o familie de domnitori: bunicul, Grigore Ghica fusese domn al Moldovei, iar mama sa era nepoată a lui Alexandru Ghika, domn al Ţării Româneşti. Născut ortodox, el se converteşte, în 1902, la catolicism ("Am trecut la catolicism pentru a fi un bun ortodox" – obişnuia să spună), iar în 1923, exact acum 9o de ani, este hirotonit preot.
Ştim că Monseniorul Ghica s-a dedicat, în a doua jumătate a vieţii, unor opere caritabile pentru români, alegând, după 1947, să trăiască şi să slujească altarul în România comunistă. A fost, însă, judecat pentru spionaj în favoarea Vaticanului şi întemniţat, la Jilava, unde moare, în 1954.
Am fost, nu cu multă vreme în urmă, martorul unei evocari formidabile. La începutul anilor 50, Vladimir Gaudrat, viitorul abate al Mânăstirii franceze Saint-Honorat, era luat de către tatăl său într-o vizită în România. Copilul purta numele de botez Vladimir, după cel al Monseniorului Ghica, duhovnicul tatălui său. Deşi trecuseră mulţi ani de atunci, abatele şi-a reamintit întâlnirea lor de la Turnu-Severin şi a avut plăcerea să o evoce, duios, împreună cu noi, între zidurile mânăstirii benedictine situată pe insula mică a Arhipelagului Lerinelor din Mediterana.
"Sunteţi români, ne-a spus, şi aţi avut un sfânt printre voi". Într-adevar, s-a spus, adesea, că Monseniorul Ghica a fost, încă din timpul vieţii, un sfânt pe care moartea n-a făcut decât să-l consacre şi pentru care anul 2013 ar putea deveni anul beatificării.
Se ştie că, în cultul catolic, trebuie trecute mai multe praguri canonice până la sanctificarea unui credincios. De la "servitor al Domnului", care deschide, formal, procesul de canonizare, la "venerabil" - titlu ce se obţine, după moarte, în baza unor dovezi de virtute sau a unui martiriu, la "preafericit", în cursul beatificarii şi, în final, la atribuirea numelui de sfânt - toate sunt etape stricte ale unui proces îndelungat. Verificarea "dosarului" viitorului sfânt cade în sarcina "avocaţilor Diavolului", acei judecători imparţiali care emit un decret de eroism, după care, acelaşi juriu, atestă existenţa uneia sau a mai multor minuni săvârşite de candidatul la beatificare. În această etapă se află şi cazul Monseniorului Vladimir Ghica.
În istoria beatificărilor termenul diferă, de la 500 de ani (cazul Jeanne d'Arc ) la câţiva ani (6 ani - Ioan Paul II, la funeraliile căruia s-a strigat: "Santo subito!"). Contează mult şi numărul minunilor făcute şi "dovedite". Potrivit martorilor, Monseniorul Vladimir Ghica a făcut mai multe minuni, în perioada îngrijirii bolnavilor de lepră din România şi din alte ţări, unde a înfiinţat spitale speciale. De asemenea, în timpul războiului, au avut loc câteva vindecări inexplicabile ale unor răniţi în stare foarte gravă, doar sub influenţa rugăciunilor sale. Aceste fenomene au continuat şi mai târziu, în timpul detenţiei.
Dacă, anul acesta, va fi beatificat, vom mai avea un sfânt român, pentru care credinţa în Dumnezeu s-a dovedit a fi unicul fundament al vieţii pământeşti: "Sunt sigur de Tine, spunea Monseniorul, nu sunt sigur de mine. Singurul meu mod de a fi sigur de mine este să fiu destul de sigur de Tine."
