Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ABERANT ● Furia retrocedărilor creează monştri
Oraşul Tecuci are un muzeu interesant, găzduit într-o clădire superbă, de patrimoniu. O bijuterie arhitectonică, veche de peste un secol, care are nevoie să fie restaurată urgent. Din păcate, timpul lucrează împotriva culturii: cîţiva ani la rînd, muzeul a fost tîrît, inutil, prin tribunale.
Oraşul Tecuci are un muzeu interesant, găzduit într-o clădire superbă, de patrimoniu. O bijuterie arhitectonică, veche de peste un secol, care are nevoie să fie restaurată urgent. Din păcate, timpul lucrează împotriva culturii: cîţiva ani la rînd, muzeul a fost tîrît, inutil, prin tribunale.
ABERANT ● Furia retrocedărilor creează monştri
Oraşul Tecuci are un muzeu interesant, găzduit într-o clădire superbă, de patrimoniu. O bijuterie arhitectonică, veche de peste un secol, care are nevoie să fie restaurată urgent. Din păcate, timpul lucrează împotriva culturii: cîţiva ani la rînd, muzeul a fost tîrît, inutil, prin tribunale.
"Un om din Tecuci avea un motor/ Dar asta nu i-a folosit la nimic‘‘, spunea Mihai Ursachi într-un scurt poem. Parafrazîndu-l pe subtilul poet ieşean, putem spune la fel de bine că: "Oraşul Tecuci avea un muzeu, dar asta nu-i foloseşte la nimic‘‘. Nu-i foloseşte, pentru că muzeul din Tecuci există, dar nu funcţionează. Deţinătoare a unui patrimoniu bogat, această instituţie de cultură este acum închisă pentru public. Iar specialiştii săi lucrează în regim de "avarie‘‘, înghesuiţi, cu tot cu "inventar‘‘, în cîteva cămăruţe care sunt, în acelaşi timp, depozite şi laboratoare de cercetare şi restaurare. Acum cîţiva ani, autorităţile locale au obţinut de la PHARE nişte bani pentru restaurarea muzeului. Totul s-a blocat însă din cauza unui proces de retrocedare. Un proces mai puţin obişnuit, în care urmaşii n-au revendicat bunuri confiscate abuziv de comunişti, ci un imobil donat oraşului de înaintaşul lor, cu două decenii înainte de instaurarea "puterii populare‘‘. După cîţiva ani petrecuţi prin instanţe, justiţia a decis că sediul va rămîne definitiv la autorităţile locale. Pentru muzeu, decizia a venit însă prea tîrziu: finanţarea externă a fost pierdută.
TESTAMENUL CINCU. 16 iulie 1934: P. Croitoru, "Avocatul public al Judeţului Tecuci‘‘, a consemnat oficial, în calitatea sa de "Redactor şi martor pentru identitate‘‘, voinţa lui Toader A. Cincu, concretizată într-un "Act de donaţiune‘‘, în care se spune: "Eu, Toader A. Cincu, am socotit (...) să ajut Primăria Oraşului Tecuci, în fruntea căreia tatăl meu Anton Cincu a fost cel dintîi primar, iar eu mulţi ani am stat de asemenea ca primar al acestui tîrg, pentru a se putea înfiinţa un muzeu original şi o bibliotecă (...) În acest scop declar că donez Primăriei oraşului Tecuci imobilul proprietatea mea, situat în oraşul Tecuci, Str. Carol nr. 12‘‘. Adică exact sediul muzeului. Un gest superb, de care nici un primar din zilele noastre n-ar mai fi în stare: urbea n-a fost "cadorisită‘‘ nici cu borduri schimbate la nesfîrşit între ele, nici cu oarece licitaţii cu "dedicaţie‘‘. Ceea ce a donat fostul primar Cincu oraşului este un adevărat palat, un imobil superb, considerat cîndva "perla Moldovei‘‘. O bijuterie construită în1880-1890, sub îndrumarea arhitectului Culluri, cu materiale de foarte bună calitate, aduse din Italia şi puse în operă de specialişti străini. La 21 noiembrie 1935, voinţa lui Toader A. Cincu a fost îndeplinită: la Tecuci s-a deschis un muzeu de arheologie şi ştiinţe naturale. Cu timpul, patrimoniul instituţiei s-a îmbogăţit constant cu relicve ale trecutului care acoperă cîteva mii de ani de istorie, de la Neolitic şi Epoca Bronzului pînă la vestigiile Piroboridavei, vechea cetate a dacilor liberi. Plus o colecţie paleontologică importantă, compusă din fosile de mamifere cuaternare, găsite în jurul oraşului. Pe timpul regimului comunist, muzeul din Tecuci a funcţionat nestingherit. Mai mult decît atît, prin 1977, s-a pus chiar problema ca aici să se deschidă şi un centru naţional de studiere a civilizaţiei dacice. O posibilă "avansare‘‘, rămasă doar în faza de proiect.
LA MÎNA "PROCURATORILOR". La instaurarea regimului comunist, familia Cincu avea în spate două secole de istorie, iar donaţia sediului pentru muzeul din Tecuci a fost doar un episod al acestei "convieţuiri‘‘. Averea familiei era însă cu mult mai mare: păduri, teren agricol şi alte imobile, toate confiscate, la grămadă, după 1945. Motiv pentru care majoritatea cererilor de retrocedare înaintate de urmaşi sînt pe deplin justificate. Specific familiilor cu arbore genealogic "stufos‘‘, şi în cazul Cincu există mai multe "ramuri‘‘, în general oameni în vîrstă, care acum locuiesc fie în ţară, fie în străinătate. În timp, la fel ca în alte cazuri similare, au apelat la "procuratori‘‘, împuterniciţi să se ocupe de afacerile lor prin acte semnate în faţa unui notar. Urmaş direct al lui Toader A. Cincu, Şerban Nestor Cincu a apelat, pentru un timp, la "procuratorul‘‘ Marcel Cosor, care s-a "ocupat‘‘ mai ales de restituirea pădurilor. Cosor este un controversat om de afaceri local, care s-a aflat adeseori în atenţia presei, tocmai pentru implicarea în retrocedări de păduri şi afaceri cu lemn. La început, el a încercat să se "amestece‘‘ şi în problema muzeului din Tecuci. Contactată telefonic, d-na Cincu ne-a relatat că la un moment dat Cosor a fost, într-adevăr, "procuratorul‘‘ familiei: "Pentru un timp i-am dat procură, dar i-am retras-o. I-am retras-o, pentru că el nu este cel care susţine că ar fi. Pretinde 30% din ceea ce reuşeşte să obţină prin retrocedare. Nu a fost corect, iar în acest moment avem mai multe procese cu el‘‘. Acum, familia Cincu beneficiază de serviciile altui "procurator‘‘: Cristina Bontaş, din Galaţi. Ea este cea care a reprezentat familia în procesele de restituire a clădirii muzeului.
PRIN JUSTIŢIE. În actul de semnat, în 1934, de Toader A. Cincu se menţionează că de la donaţie "se exceptează locul în suprafaţă de 800 mp, situat la întretăierea Str. Carol nr. 12 şi locot. col. Tudor Pamfilie...‘‘. Drumul muzeului prin labirintul justiţiei a început în 2001, cînd, în baza L.10, familia Nestor Şerban Cincu a depus la primăria Tecuci o notificare prin care cerea restituirea în natură atît a terenului "exceptat"‘, cît şi a imobilului donat de înaintaşul lor. Bazată pe "Actul de donaţie‘‘, Primăria a respins notificarea. Ulterior, moştenitorul donatorului a atacat în justiţie respingerea notificării. Acţiunea s-a judecat, în primă instanţă, la Tribunalul Galaţi. De parcă actul de donaţie n-ar fi existat, instanţa a decis, în 2003, admiterea contestaţiei "şi obligarea Primăriei să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul‘‘. Primăria Tecuci a atacat această primă hotărîre la Curtea de Apel Galaţi. Aici, la 9 februarie 2006, magistraţii au admis că Nestor Cincu trebuie să primească 891 de milioane lei, ca despăgubire pentru cei 800 mp "exceptaţi‘‘ care nu s-au putut restitui în natură. Nemulţumiţi, urmaşii s-au adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde au cerut din nou restituirea în natură, atît a terenului, cît şi a imobilului donat cîndva de înaintaşul lor. La 12 ianuarie 2007, instanţa supremă a confirmat însă decizia Curţii de Apel Galaţi şi a stabilit definitiv că Şerban Nestor Cincu nu trebuie să primească imobilul muzeului ci doar cei 891 milioane de lei vechi, contravaloarea terenului "exceptat‘‘ de la donaţie.
CU BANI DE LA PHARE. Veche de peste un secol, clădirea Muzeului din Tecuci este acum destul de şubredă şi are nevoie să fie restaurată. Cu atît mai mult cu cît este înscrisă pe lista imobilelor cu valoare de patrimoniu. Verificările specialiştilor au arătat că ea se înscrie în "Categoria B‘‘ de risc seismic. În plus, pînza freatică aflată la mică adîncime a făcut ca umezeala să urce în fundaţii şi structura de rezistenţă a clădirii, şubrezind-o şi mai mult. Prin 2003, pe cînd era Ministrul Culturii, acad. Răzvan Theodorescu a promis o finanţare de la buget de 40 de miliarde de lei. Totul a rămas în fază de promisiune. Apoi, în 2004, autorităţile locale au obţinut o finanţare Phare nerambursabilă, de 253.588 euro, bani care urmau să fie folosiţi atît pentru consolidarea şi restaurarea clădirii, cît şi pentru refacerea expoziţiei permanente. Pronunţată după ani de procese, sentinţa definitivă a instanţei supreme ar putea să fi sosit prea tîrziu pentru Muzeul din Tecuci. Finanţarea Phare, valabilă pînă în 2007, nu a putut fi utilizată, tocmai din cauză că imobilul era disputat în justiţie. Acum Primăria s-a apucat să refacă dosarul, pentru obţinerea altei finanţări. Foarte laborioasă, nouă procedură ar putea dura cam un an şi jumătate. Timp în care fosta "Perlă a Moldovei‘‘ are şanse mari să se preschimbe definitiv într-o ruină. Pentru asta nu e nevoie decît de un cutremur ceva mai puternic. Lucru deloc imposibil dacă ţinem cont că oraşul Tecuci nu este prea departe de zona seismică Vrancea.
Oraşul Tecuci are un muzeu interesant, găzduit într-o clădire superbă, de patrimoniu. O bijuterie arhitectonică, veche de peste un secol, care are nevoie să fie restaurată urgent. Din păcate, timpul lucrează împotriva culturii: cîţiva ani la rînd, muzeul a fost tîrît, inutil, prin tribunale.
"Un om din Tecuci avea un motor/ Dar asta nu i-a folosit la nimic‘‘, spunea Mihai Ursachi într-un scurt poem. Parafrazîndu-l pe subtilul poet ieşean, putem spune la fel de bine că: "Oraşul Tecuci avea un muzeu, dar asta nu-i foloseşte la nimic‘‘. Nu-i foloseşte, pentru că muzeul din Tecuci există, dar nu funcţionează. Deţinătoare a unui patrimoniu bogat, această instituţie de cultură este acum închisă pentru public. Iar specialiştii săi lucrează în regim de "avarie‘‘, înghesuiţi, cu tot cu "inventar‘‘, în cîteva cămăruţe care sunt, în acelaşi timp, depozite şi laboratoare de cercetare şi restaurare. Acum cîţiva ani, autorităţile locale au obţinut de la PHARE nişte bani pentru restaurarea muzeului. Totul s-a blocat însă din cauza unui proces de retrocedare. Un proces mai puţin obişnuit, în care urmaşii n-au revendicat bunuri confiscate abuziv de comunişti, ci un imobil donat oraşului de înaintaşul lor, cu două decenii înainte de instaurarea "puterii populare‘‘. După cîţiva ani petrecuţi prin instanţe, justiţia a decis că sediul va rămîne definitiv la autorităţile locale. Pentru muzeu, decizia a venit însă prea tîrziu: finanţarea externă a fost pierdută.
TESTAMENUL CINCU. 16 iulie 1934: P. Croitoru, "Avocatul public al Judeţului Tecuci‘‘, a consemnat oficial, în calitatea sa de "Redactor şi martor pentru identitate‘‘, voinţa lui Toader A. Cincu, concretizată într-un "Act de donaţiune‘‘, în care se spune: "Eu, Toader A. Cincu, am socotit (...) să ajut Primăria Oraşului Tecuci, în fruntea căreia tatăl meu Anton Cincu a fost cel dintîi primar, iar eu mulţi ani am stat de asemenea ca primar al acestui tîrg, pentru a se putea înfiinţa un muzeu original şi o bibliotecă (...) În acest scop declar că donez Primăriei oraşului Tecuci imobilul proprietatea mea, situat în oraşul Tecuci, Str. Carol nr. 12‘‘. Adică exact sediul muzeului. Un gest superb, de care nici un primar din zilele noastre n-ar mai fi în stare: urbea n-a fost "cadorisită‘‘ nici cu borduri schimbate la nesfîrşit între ele, nici cu oarece licitaţii cu "dedicaţie‘‘. Ceea ce a donat fostul primar Cincu oraşului este un adevărat palat, un imobil superb, considerat cîndva "perla Moldovei‘‘. O bijuterie construită în1880-1890, sub îndrumarea arhitectului Culluri, cu materiale de foarte bună calitate, aduse din Italia şi puse în operă de specialişti străini. La 21 noiembrie 1935, voinţa lui Toader A. Cincu a fost îndeplinită: la Tecuci s-a deschis un muzeu de arheologie şi ştiinţe naturale. Cu timpul, patrimoniul instituţiei s-a îmbogăţit constant cu relicve ale trecutului care acoperă cîteva mii de ani de istorie, de la Neolitic şi Epoca Bronzului pînă la vestigiile Piroboridavei, vechea cetate a dacilor liberi. Plus o colecţie paleontologică importantă, compusă din fosile de mamifere cuaternare, găsite în jurul oraşului. Pe timpul regimului comunist, muzeul din Tecuci a funcţionat nestingherit. Mai mult decît atît, prin 1977, s-a pus chiar problema ca aici să se deschidă şi un centru naţional de studiere a civilizaţiei dacice. O posibilă "avansare‘‘, rămasă doar în faza de proiect.
LA MÎNA "PROCURATORILOR". La instaurarea regimului comunist, familia Cincu avea în spate două secole de istorie, iar donaţia sediului pentru muzeul din Tecuci a fost doar un episod al acestei "convieţuiri‘‘. Averea familiei era însă cu mult mai mare: păduri, teren agricol şi alte imobile, toate confiscate, la grămadă, după 1945. Motiv pentru care majoritatea cererilor de retrocedare înaintate de urmaşi sînt pe deplin justificate. Specific familiilor cu arbore genealogic "stufos‘‘, şi în cazul Cincu există mai multe "ramuri‘‘, în general oameni în vîrstă, care acum locuiesc fie în ţară, fie în străinătate. În timp, la fel ca în alte cazuri similare, au apelat la "procuratori‘‘, împuterniciţi să se ocupe de afacerile lor prin acte semnate în faţa unui notar. Urmaş direct al lui Toader A. Cincu, Şerban Nestor Cincu a apelat, pentru un timp, la "procuratorul‘‘ Marcel Cosor, care s-a "ocupat‘‘ mai ales de restituirea pădurilor. Cosor este un controversat om de afaceri local, care s-a aflat adeseori în atenţia presei, tocmai pentru implicarea în retrocedări de păduri şi afaceri cu lemn. La început, el a încercat să se "amestece‘‘ şi în problema muzeului din Tecuci. Contactată telefonic, d-na Cincu ne-a relatat că la un moment dat Cosor a fost, într-adevăr, "procuratorul‘‘ familiei: "Pentru un timp i-am dat procură, dar i-am retras-o. I-am retras-o, pentru că el nu este cel care susţine că ar fi. Pretinde 30% din ceea ce reuşeşte să obţină prin retrocedare. Nu a fost corect, iar în acest moment avem mai multe procese cu el‘‘. Acum, familia Cincu beneficiază de serviciile altui "procurator‘‘: Cristina Bontaş, din Galaţi. Ea este cea care a reprezentat familia în procesele de restituire a clădirii muzeului.
PRIN JUSTIŢIE. În actul de semnat, în 1934, de Toader A. Cincu se menţionează că de la donaţie "se exceptează locul în suprafaţă de 800 mp, situat la întretăierea Str. Carol nr. 12 şi locot. col. Tudor Pamfilie...‘‘. Drumul muzeului prin labirintul justiţiei a început în 2001, cînd, în baza L.10, familia Nestor Şerban Cincu a depus la primăria Tecuci o notificare prin care cerea restituirea în natură atît a terenului "exceptat"‘, cît şi a imobilului donat de înaintaşul lor. Bazată pe "Actul de donaţie‘‘, Primăria a respins notificarea. Ulterior, moştenitorul donatorului a atacat în justiţie respingerea notificării. Acţiunea s-a judecat, în primă instanţă, la Tribunalul Galaţi. De parcă actul de donaţie n-ar fi existat, instanţa a decis, în 2003, admiterea contestaţiei "şi obligarea Primăriei să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul‘‘. Primăria Tecuci a atacat această primă hotărîre la Curtea de Apel Galaţi. Aici, la 9 februarie 2006, magistraţii au admis că Nestor Cincu trebuie să primească 891 de milioane lei, ca despăgubire pentru cei 800 mp "exceptaţi‘‘ care nu s-au putut restitui în natură. Nemulţumiţi, urmaşii s-au adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde au cerut din nou restituirea în natură, atît a terenului, cît şi a imobilului donat cîndva de înaintaşul lor. La 12 ianuarie 2007, instanţa supremă a confirmat însă decizia Curţii de Apel Galaţi şi a stabilit definitiv că Şerban Nestor Cincu nu trebuie să primească imobilul muzeului ci doar cei 891 milioane de lei vechi, contravaloarea terenului "exceptat‘‘ de la donaţie.
CU BANI DE LA PHARE. Veche de peste un secol, clădirea Muzeului din Tecuci este acum destul de şubredă şi are nevoie să fie restaurată. Cu atît mai mult cu cît este înscrisă pe lista imobilelor cu valoare de patrimoniu. Verificările specialiştilor au arătat că ea se înscrie în "Categoria B‘‘ de risc seismic. În plus, pînza freatică aflată la mică adîncime a făcut ca umezeala să urce în fundaţii şi structura de rezistenţă a clădirii, şubrezind-o şi mai mult. Prin 2003, pe cînd era Ministrul Culturii, acad. Răzvan Theodorescu a promis o finanţare de la buget de 40 de miliarde de lei. Totul a rămas în fază de promisiune. Apoi, în 2004, autorităţile locale au obţinut o finanţare Phare nerambursabilă, de 253.588 euro, bani care urmau să fie folosiţi atît pentru consolidarea şi restaurarea clădirii, cît şi pentru refacerea expoziţiei permanente. Pronunţată după ani de procese, sentinţa definitivă a instanţei supreme ar putea să fi sosit prea tîrziu pentru Muzeul din Tecuci. Finanţarea Phare, valabilă pînă în 2007, nu a putut fi utilizată, tocmai din cauză că imobilul era disputat în justiţie. Acum Primăria s-a apucat să refacă dosarul, pentru obţinerea altei finanţări. Foarte laborioasă, nouă procedură ar putea dura cam un an şi jumătate. Timp în care fosta "Perlă a Moldovei‘‘ are şanse mari să se preschimbe definitiv într-o ruină. Pentru asta nu e nevoie decît de un cutremur ceva mai puternic. Lucru deloc imposibil dacă ţinem cont că oraşul Tecuci nu este prea departe de zona seismică Vrancea.
