x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Nascuta din cantec

Nascuta din cantec

de Roxana Roseti    |    Violeta Cristea    |    16 Iul 2006   •   00:00
Nascuta din cantec

Un albastru infinit. Va suna cunoscut? Angela Similea isi asculta melo-diile in general cand e trista. Uneori canta in casa: da un spectacol la domiciliu. Va canta cat va putea. Nu stie sa faca nimic altceva mai bine!

A implinit 60 de ani.
Incredibil! De ce? Nu-ti vine sa crezi ca timpul a trecut atat de repede peste ea, peste noi...

In acest an se implinesc si 40 de ani de cand Angela Similea a urcat pentru prima data pe scena, dar si 36 de ani de cand a obtinut primul premiu - Cerbul de Argint - premiu care a ajutat-o sa ajunga la sufletul romanilor.

In 1999 declara ca va canta pana va muri, chiar daca nu va mai aparea pe scena sau la televiziune, pentru ca nu stie sa faca nimic altceva mai bine.

"Cand ma opresc oamenii pe strada imi spun: «Doamna, nu ne parasiti, ne bucuram cand va vedem, nu ne lasati!»." Desi acum ceva timp isi exprima intentia de a nu mai aparea in public, am oprit-o pe deosebita interpreta nu pe strada, ci intr-o imaginara "gara de duminica", asortata nu cu bagaje, ci cu intrebari. Necesare am putea spune, acum, cand gustul publicului e cam greu de controlat. Nu trebuie sa ramanem fideli, cu orice pret, trecutului. Dar, ar trebui sa reflectam, macar din cand in cand, la munca de-o viata a unor artisti.

Jurnalul National: Cum de toate melodiile dumneavoastra au ajuns slagare? Cum de v-ati ferit de rezultatele modeste?
Angela Similea: Nu stiu daca este o reteta cum am procedat eu. Mai intai, trebuia sa-mi placa mie foarte mult melodia, ca apoi sa gasesc forta de a demonstra celor care asculta melodiile respective ca merita sa le asculte. Textele mele sunt romantice si acopera aproape intreaga arie a iubirii si aspecte de viata. Si apoi, am avut foarte mare grija la intalnirea cu publicul. De fiecare data vin cu ceva nou, de la tinuta pana la cantece.

Este de ajuns sa ai talent pentru a avea o cariera de succes in muzica?
Nu. Trebuie sa muncesti foarte mult. Sa-ti constientizezi talentul, pentru ca in felul acesta realizezi ce briliant ti-a fost dat de catre divinitate. Sa ai grija de acest briliant, sa-l slefuiesti. Si e nevoie de o echipa de specialisti in jurul tau, asa cum am avut eu. Am avut sansa sa ma nasc, poate in perioada cu cele mai mari talente in aceste directii: Bocanet, Titus Munteanu, Aurora Andronache, Doina Anastasiu, Gigi Marian. La radio Ion Barta, Titus Andrei. Compozitorii de departe cei mai talentati: Marius Teicu, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, care de altfel mi-a inchinat, cred, 80 la suta din creatiile sale. Si textierii: Ovidiu Dumitru, Teodora Popa Mazilu, Jolt Kerestely. Mi-e greu acum sa mi-i amintesc pe toti.

Vi se intampla sa fredonati melodiile dumneavoastra prin casa?
Ascult melodiile mele in general cand sunt trista, cand mi-e dor de fiul meu, de nepotii mei. Ma descarc de aceasta incarcatura cantand. Nu fredonez, chiar cant. Imi pun un negativ pe un CD-player si iau microfonul si chiar cant. Dau un spectacol in casa mea, spectator principal fiind mama mea. Ea este si sfatuitorul meu de viata, pe de-o parte. Mai exista si sotul meu si prietene de-o viata cu care discut de parca as fi eu insami. Cand ai o problema, important este sa ai pe cineva care sa te asculte pentru ca solutia tot tu o gasesti.

Drepturile noii generatii


Cand ati fost cel mai tare surprinsa de viata?
In momentul in care am ramas singura cu copilul. Atunci am realizat ca esti obligat sa ramai cu picioarele pe pamant, ca esti obligat sa cobori de acolo de unde te inalta starea ta de artist, pentru ca ai o responsabilitate de la care nu poti fugi si atunci a fost prima oara cand am inceput sa privesc cu alti ochi lumea, ramanandu-mi in continuare foarte frumoasa. Muzica si publicul imi dau forta sa merg mai departe. Publicul mi-a fost atat de aproape, mai ales tinerii care au venit dupa Revolutie, in anii ’90-’92 - care mi-au fost foarte grei. Chiar daca ii alungam, chiar daca le inchideam usa, veneau pe fereastra. Ei au fost cei pe care m-am sprijinit si care m-au ajutat sa ma reinalt.

A pierdut muzica romaneasca din melodicitate?
Muzica actuala se adreseaza tinerei generatii. Fiecare generatie isi are muzica sa. Curios este ca, mergand in turnee, au venit la mine tineri de 16, 17 ani si dupa concert m-au cautat in culise si mi-au spus: "Doamna Angela, am venit la concert pentru ca am auzit ca veniti". Producatorii si, intr-un fel, actualii detinatori ai destinului muzicii, au schimbat prioritatea, pentru ca ei au fost si sunt in continuare interesati de artisti fara personalitate. Artisti pe care ii promoveaza asiduu - majoritatea de o calitate mai putin buna. Intr-un an de zile sau doi le dau drumul si s-a terminat cu ei. Aceste gesturi se fac numai pentru bani.

Au loc pe aceeasi scena mai multe generatii ale cantecului romanesc?
Eu zic ca nu. Sunt stiluri distincte si nu prea au loc. Decat cei de generatie tanara care sunt foarte buni. Acestia se pot alatura artistilor din generatia mea, si imediat dupa, cum e Monica Anghel, de exemplu. Ei pot canta alaturi de noi, depinde cum se alcatuieste spectacolul respectiv.

Care voci ale noii generatii care va plac?
Fara discutie, Andra. Se vede ca s-a nascut pe scena si ca a ascultat si a mancat paine cu muzica sau muzica cu paine. Imi mai place Alexandra Ungureanu. Este un alergator de cursa lunga. Traistariu bineinteles. Imi place cat de ambitios este si cat de mult a realizat prin increderea in sine, stare pe care eu nu am avut-o. Mie mi s-au deschis portile, eu nu am batut la porti, nu am avut acest curaj.

Starea de artist


Cantecele dumneavoastra au luminat si lumineaza inca inimile romanilor...
Iubesc atat de mult cantecele pe care le-am cantat... Ma bucur atat de mult la fiecare intalnire cu publicul. Pentru mine, cea mai mare bucurie este atunci cand sunt fata in fata cu publicul si, ca orice cantaret, dependent de aplauze fiind - pentru ca as fi ingrata sa nu recunosc lucrul acesta, intensitatea si durata aplauzelor imi determina bucuria, fericirea. Imi demonstreaza de fiecare data ca aceasta este menirea mea.

Maria Tanase a influentat-o


"Daca n-ai fi existat", "De ce te uiti la mine", "Casa mea". Va suna cunoscute? Cu siguranta. Pe Angela Similea dragostea pentru muzica a cuprins-o cand a asistat pentru prima data la un concert al Mariei Tanase, in copilarie. Primul succes il va obtine o data cu premiul de la Festivalul International "Cerbul de aur", din 1970. Vocea deosebita i-a adus Angelei, in 1977, premiul I la Festivalul de la Mamaia pentru "Un albastru infinit", compusa de Marcel Dragomir. Melodia "Sa mori de dragoste ranita", compusa de acelasi Marcel Dragomir, pe versurile lui Aurel Storin, a fost declarata "melodia secolului al XX-lea" de catre public, cu ocazia galei organizate de TVR 2, acum aproape sase ani. In 2005, Angela Similea a revenit pe piata muzicala, dupa zece ani de absenta, cu un nou album, intitulat "Lumea mea", realizat de Ovidiu Komornyk.

COLEGI. Angela Similea la un concert alaturi de cel care de nenumarate ori i-a anuntat recitalurile pe scenele de spectacole din toata tara, Octavian Ursulescu
GREII. Doamna muzicii romanesti incadrata de doua nume cu "greutate" din muzica romaneasca: Monica Anghel si Gabriel Cotabita
CANTEC. "Ma intreb daca n-ai fi existat/ Ce-ar fi fost viata mea..."
×
Subiecte în articol: muzica angela similea