x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special NATO "cantarea" sansele lui Ceausescu

NATO "cantarea" sansele lui Ceausescu

05 Oct 2004   •   00:00
NATO "cantarea" sansele lui Ceausescu

SPECIAL/DOCUMENT

Arhivele serviciilor secrete britanice scot la iveala atentia pe care ne-o acorda NATO in 1968. In preajma "Primaverii de la Praga", miscarile trupelor sovietice la frontiera Romaniei preocupau marile cancelarii occidentale.

Blocul sovietic in vizorul NATO

"Informatia inseamna putere", iata un adevar care a insotit omenirea in evolutia sa. Iar cei care au fost constienti de acest lucru au cautat sa aiba acces la Informatie, s-o detina si sa nu o imparta cu nimeni. Pentru a avea Informatia trebuie sa dispui de instrumentele necesare, iar dupa ce o ai - sa stii ce sa faci cu ea.
MIHAI RETEGAN

In a doua jumatate a deceniului sapte al secolului trecut, Romania era un stat "interesant" pentru Occident: avea un punct de vedere propriu, diferit de cel al blocului sovietic, in privinta evolutiilor din Orientul Apropiat, al relatiilor cu Republica Federala a Germaniei; urmarea de cativa ani realizarea unor contracte economice care sa o scoata de sub dependenta unui singur furnizor de materii prime si, in acelasi timp, unic cumparator al produselor sale industriale si agrare; propunea refomarea sistemului politico-militar din care facea parte (comanda palierului militar sa fie asigurata prin rotatie); se opunea integrarii economice urmarite de URSS; interpreta, asadar, o alta partitura in concertul orchestrei Pactului de la Varsovia. Chiar daca natiunea era confruntata in interior cu un regim de factura stalinista, uneori mai relaxat, in exterior se vedeau doar distantarea de Moscova a regimului Ceausescu si posibilitatea de a largi ceea ce se credea a fi o bresa in tabara sovietica. Din acest motiv si nevoia de informare, de a sti ce se petrece, de ce se petrece si de a previziona asupra adevarului si duratei evenimentelor ce se derulau in Romania si uimeau Occidentul.

ROMANIA SI CEHOSLOVACIA. In Cehoslovacia, mica tara din inima Europei se desfasurau lucruri care pareau incredibile pentru observatorii fenomenului comunist: o liberalizare interna de neinchipuit care mergea de la pluripartitism la presa libera in care erau criticate deciziile guvernului si pana la exprimarea unanima ca tara sa paraseasca Tratatul de la Varsovia. Deci, dintr-o anume perspectiva, mult mai interesanta decat in Romania, unde o asemenea doleanta nu a fost manifestata public! Mai exista o ratiune pentru care evenimentele din Cehoslovacia erau urmarite cu atentie: intentia Uniunii Sovietice de a-si disloca o parte din arsenalul nuclear in aceasta tara, in coasta Republicii Federale a Germaniei, adica fata in fata cu dispozitivul NATO!

Dar cand evenimentele din Cehoslovacia s-au inscris pe coordonatele cunoscute, ale primaverii de la Praga, determinand interventia brutala a "armatelor fratesti", Occidentul, satisfacut ca interesele sale nu vor fi amenintate, a asistat pasiv, multumindu-se sa constate ca totul se opreste la frontiera celor doua sisteme.

COMITETUL POLITIC. Era o structura a Tratatului Atlanticului de Nord din care faceau parte toate tarile membre, avand rolul de organism consultativ al Aliantei pentru probleme politice. Presedintele lui era secretarul general adjunct pentru afaceri politice. Comitetul se intrunea ori de cate ori era cazul, materialele sale fiind inaintate organismelor cu atributii decizionale. Nici nu se stinsesera bine ecourile sarbatorilor Anului Nou 1968, ca reprezentantii celor 15 state membre se intalnesc si prezinta ultimele informatii relative la politica externa si interna a Romaniei, incercand sa raspunda la intrebarile Consiliului Aliantei si sa compuna liniile reale ale cadrului politic intern si extern al Romaniei.

EVOLUTII ROMANESTI. La 9 ianuarie 1968 la Bruxelles se intruneste intr-o prima sedinta Comitetul Politic al aliantei. In deschidere, presedintele Comitetului arata ca "relatiile sovieto-romane raman tensionate, citand, in acest sens, vizita lui Ceausescu la Moscova (14-15 decembrie 1967), tacerea care inconjoara prelungirea Tratatului de prietenie si cooperare, diferentele dintre romani si rusi in privinta organizarii unei conferinte comuniste internationale, precum si divergentele in problemele economice si ale Orientului Apropiat". Extrem de discutate au fost relatiile dintre Bucuresti si Moscova intrucat, pe fondul evolutiilor din ultimii ani, membrilor NATO le parea ciudata absenta oricaror negocieri relative la prelungirea tratatului de baza. Nu cumva, se intreba reprezentantul Danemarcei, romanii au anuntat in secret ca nu mai prelungesc tratatul din cauza clauzelor militare pe care nu le mai accepta si a dimensiunii antivest-germane? Dar partenerii de dialog au considerat ca este improbabil ca un asemenea blocaj sa fie tinut secret. Si mai mult decat atat: reprezentantul Frantei a facut cunoscuta o informatie sosita de la Bucuresti, de unde s-a transmis ca negocierile economice dintre romani si sovietici se desfasoara cu bune rezultate de o parte si de alta. In fond, cea mai mare parte a luarilor de cuvant din aceasta intalnire, dar si de-a lungul anilor in Comitetul Politic si in alte instante, au evidentiat ca politica de distantare a Romaniei este strans legata de capacitatea de a rezista economic la presiunile nu doar ale URSS, ci si ale celorlalte state din bloc.

Politica Romaniei in Orientul Apropiat, mult diferita de aceea a blocului sovietic, era si ea tinta analizelor expertilor NATO, care remarcau dimensiunea neobisnuita a relatiilor dintre statul roman si statul evreu, materializate in realizarea unor proiecte comune derulate in tarile lumii a treia si in cresterea fara precedent a schimburilor economice. Este de mentionat, studiind aceste documente si altele provenite de la Foreign Office, ca de cele mai multe ori strainii erau mai bine informati decat noi, romanii, despre cele ce se petreceau in tara si cu tara noastra.

O atentie deosebita s-a acordat situatiei interne a Romaniei, evidentiindu-se felul in care Nicolae Ceausescu a obtinut controlul asupra structurilor de partid si de stat, prin implantarea unor persoane in care avea incredere si care aveau sa-i fie fidele, dar si dimensiunea mai redusa a reformelor romanesti, comparativ cu acelea aplicate in Cehoslovacia.

DUPA PRIMAVARA DE LA PRAGA... se simte o schimbare de ton in documentele NATO. La 20 august 1968, ambasadorul Dobrinin il asigurase pe secretarul de stat al SUA ca interventia sovietica nu pune in pericol interesele americane in Europa. Dar chiar si asa o oarecare emotie s-a inregistrat in mediile politice si militare americane si vest-europene. Cand, pe diferite canale, au aparut stiri despre miscari de trupe in vecinatatea frontierelor romanesti, americanii au inceput sa se agite. Ambasadorul Dobrinin este din nou convocat, se dezvinovateste si intreaba cu candoare daca "s-au plans romanii de ceva". Bucurestii, in afara actiunilor interne cunoscute, nu initiasera nici un demers international, ba mai mult, Alexandru Barladeanu ii comunicase ambasadorului american ca, probabil, miscarile de trupe din apropierea frontierelor romanesti au legatura cu evenimentele din Cehoslovacia.

Dar la Bruxelles, in Comitetul Politic al NATO, lucrurile se puteau vedea si altfel. In sedinta din 31 august, reprezentantul american evidentiaza: "Se pare ca rusii folosesc aceleasi metode aplicate inaintea invaziei din Cehoslovacia pentru a-si pregati miscarile impotriva Romaniei. Ar putea fi in situatia de a aplica una dintre optiunile - presiuni fara invazie sau actiunea militara. In orice caz, mai exista o posibilitate - din moment ce o lovitura de stat pare a fi mai usor de organizat in Romania decat in Cehoslovacia, datorita structurii politice mult mai rigide, chiar staliniste".

Reprezentantul Germaniei constata ca "contactele romanesti pe langa guvernele occidentale, frecvente in primele zile dupa interventie, au devenit mai rare. Aceasta probabil reflecta dorinta mai noua a romanilor de a-i provoca cat mai putin pe rusi".

Dar seful delegatiei Canadei este cel mai transant atunci cand afirma ca "este indoielnic ca rusii au nevoie sa invadeze Romania. Nu este nici un pericol ca Romania sa «mearga spre Vest» sau sa introduca masuri de liberalizare". Si-l citeaza in acest sens pe ministrul roman de Externe, Corneliu Manescu, care ii declarase ambasadorului canadian la Bucuresti ca "Romania va ramane mereu o parte a blocului socialist in ciuda respingerii unor actiuni si politici ale blocului, in special recentele evenimente din Cehoslovacia".

Concluzia acestei intalniri a Comitetului Politic a fost evidentiata de secretarul general adjunct, Roberts: "Pentru NATO, in termeni geografici, si interventia in Romania este mai putin ingrijoratoare decat este aceasta din Cehoslovacia".

MOTIVE... Dupa ce apele s-au linistit si a devenit evident ca sovieticii nu au de gand sa intervina manu militari in Romania, delegatiile permanente ale membrilor NATO s-au "pus in pielea" Moscovei si au cautat sa desluseasca motivele actului de forta al URSS. Concluzia la care au ajuns la 9 septembrie era ca "regimul Dubcek constituia in mod evident o amenintare la adresa intereselor vitale ale Uniunii Sovietice... o amenintare de prim ordin care cerea din punctul de vedere al sovieticilor o interventie imediata".

POLITICE. Daca ar fi permis dezvoltarea evenimentelor in Cehoslovacia, exemplul ar fi putut fi urmat de alte state ale blocului, ceea ce s-ar fi materializat in pierderea suprematiei politice a Uniunii Sovietice in Europa de Est. Mai mult decat atat, o conducere independenta la Praga ar fi instaurat relatii mult mai relaxate cu RFG, ceea ce ar fi generat "stricaciuni serioase" sistemului politic sovietic in Europa Centrala creat sa perpetueze divizarea Germaniei. In plus, un guvern cehoslovac desprins de sub tutela Moscovei ar fi incurajat "politica rasariteana" a guvernului de la Bonn si, pe cale de consecinta, ar fi expus Polonia si Ungaria influentei crescande a Vestului.

MILITARE. Puterea si unitatea Pactului de la Varsovia ar fi fost puse sub semnul intrebarii, la fel suprematia militara a URSS in Rasarit, iar strategic o Cehoslovacie desprinsa de Moscova ar fi insemnat o bresa in cordonul sanitar creat de sovietici, cu sprijinul occidentalilor, dupa al doilea razboi mondial. O Cehoslovacie independenta ar fi rupt liniile de comunicatie ale sovieticilor cu zonele vitale din Europa Centrala, iar sovieticii ar fi inteles gestul guvernului de la Praga ca pe dorinta gasirii unei alternative la relatiile militare din Pactul de la Varsovia. Interesant este ca membrii Comitetului Politic considerau ca o Romanie aflata in afara Pactului determina consecinte militare mult mai scazute datorita unei pozitii strategice minore comparativ cu aceea a Cehoslovaciei si a lipsei urmarilor directe, ca de pilda dezagregarea sistemului aerian de aparare sovietic in cazul cehoslovac.

IDEOLOGICE. Obiectivul conducerii sovietice de a-si mentine nediminuata autoritatea pe linie de partid in centrul Europei ar fi fost amenintat. Liberalizarea in Cehoslovacia ar fi generat o serioasa presiune pentru reforme atat in statele din Europa, cat si in chiar interiorul Uniunii Sovietice. Mai mult, ea s-ar fi resimtit si in miscarea comunista internationala care ar fi putut fi atrasa de un "grup de state comuniste liberale, compus din Iugoslavia, Romania si Cehoslovacia".

ECONOMICE. Obiectivul principal al regimului Dubcek, reformarea economiei cehoslovace, poate conduce, afirma membrii Comitetului Politic, la o distincta orientare catre pietele mondiale si la indepartarea de lumea comunista a unuia dintre cele mai avansate economic state din blocul sovietic. Aceasta poate pune probleme chiar economiei sovietice.

... SI CONSECINTE. Intre primele le-am plasa pe cele de natura psihologica. Posibilitatea transmiterii pe "cale contagioasa" a ideilor reformatoare ale regimului Dubcek in Polonia, Ungaria si Germania Democrata a fost inlocuita, in urma actiunii din noaptea de 20/21 august, de posibilitatea producerii unor revolte datorita "exportului" de resentimente ale cehilor si slovacilor sporite in urma interventiei sovietice. Pe de alta parte, Cehoslovacia nu mai poate fi considerata ca un aliat de incredere al Uniunii Sovietice.

IN INTERIORUL URSS. Putine reverberatii a avut in randul opiniei publice sovietice ocupatia militara a Cehoslovaciei. Oamenii ori nu au fost interesati, ori s-au temut sa se exprime. Sau nu au parvenit in Occident informatii asupra acestui aspect. "Oricum, spun documentele NATO, nimic care sa ingrijoreze cercurile puterii". Din putinele declaratii si atitudini se pare ca "in interiorul partidului, membri mai tineri si mai ambitiosi au ajuns la concluzia ca prezenta conducere nu este atat de hotarata si competenta asa cum ar trebui sa fie".

IN RANDUL ALIATILOR. "Unitatea nucleului dur a fost violent reconsolidata. Liderii tarilor invadatoare poarta acum responsabilitatea - sau vinovatia - pentru deciziile politice luate". Analiza pozitiilor exprimate de conducatorii interventionisti evidentiaza "grade diferite de entuziasm fata de invazie pe o axa Germania Democrata - Bulgaria - Polonia - Ungaria". Intre opinia publica din aceste state si regim, releva informatiile care se concentrau la Bruxelles, s-a sapat o prapastie.

Dintre aliati, Romania "s-a instrainat si mai mult". Si in sfarsit, "nici liderii si nici popoarele tarilor aliate nu-si fac nici o iluzie asupra puterii sovietice. Daca unii dintre ei au sperat intr-un mod mai putin brutal de exprimare a puterii, ei trebuie sa fie deziluzionati".

IN MISCAREA COMUNISTA INTERNATIONALA. "Pe termen scurt, invazia este un dezastru. Chiar in nucleul dur al miscarii, probabil numai partidele din Germania de Est si Bulgaria sustin neconditionat interventia". Se apreciaza ca pozitia partidelor comuniste este determinata de nivelul de dependenta de PCUS sau de guvernul sovietic. Din declaratiile inregistrate de media internationala rezulta ca un numar de 8-9 partide conducatoare erau favorabile actului de forta, in timp ce patru partide (chinezii, albanezii, iugoslavii si romanii) se opuneau. Alte 23 de partide comuniste care nu isi exercitau puterea in tarile de origine si-au declarat adeziunea la actiunea sovietica. Din categoria partidelor comuniste neconducatoare, acelea care manifesta o oarecare influenta politica interna datorita distantarii de Moscova, au tendinta de a respinge argumentele interventionistilor (suedezii, finlandezii, italienii).

ASUPRA RELATIILOR EST-VEST. Cea mai importanta consecinta in ceea ce priveste securitatea europeana este ca sovieticii au demonstrat, "in termeni neechivoci ca nu impartasesc viziunea unei «Europe de la Atlantic la Ural» nici macar pe termen lung". La NATO se considera ca leadership-ul sovietic urmareste cu orice chip conservarea intelegerilor rezultate din raportul de forte existent la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, adica permanenta divizare a Germaniei si exercitarea hegemoniei asupra tuturor teritoriilor si natiunilor asezate intre URSS si Germania.

Iar in ceea ce priveste consecintele militare, documentele NATO pun in evidenta o oarecare ingrijorare prezenta la Bruxelles, determinata de fortele sovietice existente la frontiera de contact mai numeroase decat oricand dupa terminarea razboiului.

IN LOC DE CONCLUZII. Desigur, pe masura ce ne adancim in studierea evenimentelor din august 1968 cu atat vom identifica mai multe nuante atunci cand NATO, Occidentul in general, discuta situatia Romaniei, pozitia liderului regimului comunist de la Bucuresti fata de criza cehoslovaca si alte evenimente pe care in acest moment le socotim controversate. Documentele identificate in fondurile Foreign Office-ului si ale NATO proiecteaza imaginea unor perceptii diferite fata de Romania: pana la 25/30 august si dupa aceea. Doar cunoscand documentele existente in cealalta mare arhiva a lumii, aceea din Federatia Rusa, vom sti daca cea de-a doua perceptie este fundamentata. Pana atunci vom considera, impreuna cu Mark Kramer, ca felul in care au evoluat relatiile romano-sovietice in intervalul 15-25 august reprezinta un model de gestionare a unei crize politice, in cursul careia Ceausescu si Brejnev au intins coarda declaratiilor pana in acel punct in care ea nu era in pericol sa se rupa.

FARA DUBII

"Este indoielnic ca rusii au nevoie sa invadeze Romania. Nu este nici un pericol ca Romania sa «mearga spre Vest» sau sa introduca masuri de liberalizare" - Seful delegatiei permanente a Canadei la NATO

ZICERE SI DEZICERE

"Romania va ramane mereu o parte a blocului socialist in ciuda respingerii unor actiuni si politici ale blocului, in special recentele evenimente din Cehoslovacia" - Corneliu Manescu, ministrul roman de Externe

FOTO

  • BRUXELLES. La NATO, lume multa, dar putini au decizia

  • PRAGA. Ceausescu si Dubcek sau o Mica Antanta a tarilor socialiste

  • BUCURESTI. 23 August 1968, primele subunitati de garzi patriotice
  • ×