x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nicolae Ceausescu: "Ai un milion de dolari si orice grad daca ne scapi"

0
08 Oct 2004 - 00:00
Nicolae Ceausescu:


SPECIAL

In penultima zi a vietii, familia Ceausescu si cei doi ofiteri ai armatei care-i pazeau au fost supusi momentelor de maxima panica.
Telefoanele de intoxicare anuntau iminenta unor atacuri cu arme de foc si chimice. Cuplul dictatorial a purtat ore in sir masti de gaze pe fata, fapt care l-a facut pe Nicolae Ceausescu sa ofere ofiterilor un milion de dolari si orice grad militar in schimbul salvarii.

Ofiterii care i-au pazit pe Nicolae si Elena Ceausescu au povestit zilele si noptile de groaza prin care au trecut, cand asupra lor se tragea, iar zvonurile anuntau atacuri aeriene si chimice. In ultima noapte de viata a cuplului Ceausescu, militarii, carora li se spusese ca trebuie sa ajunga cu TAB-ul si cei doi la Bucuresti, nu mai credeau ca apuca zorii zilei. Documentul audio este de o inestimabila valoare istorica, prezentand exact atmosfera de pana la executia dictatorilor din unitatea militara de la Targoviste. (Gabriel Burlacu, Eugen Ciufu)

  • Lt.-col. Ion Mares: Daca imi permiteti sa continuu eu. Deci in urma acestor telefoane, cu masurile pe care le-am luat, comandantul a hotarat sa-i scoatem din nou in camp si mi-a dat ordin sa merg sa pregatesc un punct de comanda. Noi aveam puncte de comanda fixe. Am luat un transportor blindat, mi-era frica efectiv sa plec din curte (ne era frica la toti, nu numai mie, putea sa se traga din orice apartament, blocurile erau puse in linie la distanta de patru metri de cazarma) m-am oprit la postul de echipament, am luat niste cazarmament pentru ca nu puteam sa-i pun sa doarma in paturile in care dormisera soldatii cinci zile cu bocancii, pentru ca se facusera negre. Era un subofiter, comandantul TAB-ului, nu mai retin cum il cheama, m-am deplasat la punctul de comanda respectiv, l-am evacuat. Am pregatit punctul de comanda, am executat ordinul, dar inapoiat in cazarma i-am raportat comandantului, colonelul Chemenici ca este foarte periculos sa-i ducem acolo, era 9, eu am executat, ii pot duce acolo, dar se deconspira in totalitate. A acceptat ideea si au ramas in ziua aceea, pe data de 24, tot in acel birou. Eu ajunsesem la o stare de surescitare iesita din comun.

    LUPTELE. Si mi s-a ivit ocazia sa plec in oras, de fapt m-am oferit eu. Un act pe care acum mi-l pun sub semnul intrebarii. Am fost informat ca in Micro 11 (n.r. numele unui cartier targovistean), dintr-un bloc, dintr-un apartament se trage direct, in plina multime. Am luat tancul (am uitat sa spun aveam tancuri inclusiv in cazarma, era un tanc la poarta principala) si m-am deplasat in cartierul respectiv. Deplasandu-ma spre cartierul respectiv, treceam si pe la mine pe la poarta. Mi-am salutat familia foarte lejer, mergeam afara, puteam sa fiu in orice moment tinta, am ajuns in cartierul respectiv, acolo se mai gaseau doua tancuri si foarte multa lume de ordinul a doua-trei mii de oameni. Tot somau de la un apartament din care se mai trasese sa iasa afara. Am pus tancul in pozitie de tragere, aveam cartuse incendiare, am tras pe geamurile care deja erau tandari, a luat foc apartamentul. In sfarsit, au intrat niste voluntari in bloc. Erau si niste ofiteri de la garzile patriotice. Cand au intrat acolo, eu nu am intrat, s-au gasit niste urme de sange in apartament, apartament ce era al unor cetateni care erau plecati din oras. Au gasit numai niste urme de sange. Am plecat de acolo am ajuns la cazarma. Ajuns la cazarma, domnul Chemenici imi spune: "Mai, daca iti place sa te plimbi prin oras du-te in Micro 9 (sunt trei blocuri cu noua etaje) ca din blocul din mijloc cu noua etaje se trage tot asa, de sus. Cand ma duc acolo gasesc pe ofiterul de informatii, un transportor. Zic "eu plec, n-am ce sa fac aici", am crezut ca e treaba serioasa. El zice: "Lasa, du-te". Venind la cazarma imi zice de la poarta duceti-va la circul foamei - asa ii ziceam noi . Si ma duc acolo.

    TERORISTII. E o pasarela care traverseaza calea ferata spre otelarie. Sub pasarela mai era un tanc trimis de Front de la Palat, ca si Palatul era inconjurat de tancuri, am luat legatura cu cel care era cu tancul acolo si m-am documentat. Deja se adunasera pe pod si sub pod in jurul a 600-700 de oameni. Ce se intampla. Dinspre fabrica de mancare se trasese spre manevrare, cei care lucrau la calea ferata, iar printr-un telefon fusesem avertizati, mai bine zis Palatul, Frontul fusese avertizat ca trenul de 6 care pleaca spre Ploiesti va fi atacat in plin. In timp ce stateam sub pod, dintr-un bloc chiar langa fabrica asta de mancare, parasit, care a fost initial autogara unui internat al liceului, de la etajul 3, am vazut eu cu ochii mei, de la ultimele doua ferestre pe colt spre noi s-a deschis foc impotriva unui transportor blindat de-al nostru. In momentul cand am vazut ca se deschide foc i-am spus celuilalt: "O iei in fata, iar eu cu tancul meu intru prin canal (era vorba de canalul care asigura aprovizionarea )". Asta am facut. Un act necugetat, puteam fi facuti praf acolo. Am inconjurat, am vazut ca nu exista nici o posibilitate sa iasa din bloc daca e cineva pe acolo, si m-am dus in fata si tot am somat. Am tras in geamurile alea, dar am avut dintr-o data o revelatie asa. Uitandu-ma pe transportorul blindat, desi se trasese bine, de ordinul a zeci de cartuse, nu era nici urma de glont in transportor. Intrebandu-i pe cei doi, nu stiau nimic. N-au auzit foc, n-au auzit nimic. Deci era numai simulare. In timp ce stateam noi acolo a inceput sa tipe lumea dupa pod si de sub pod, cei 6-700 de oameni care se adunasera si aratau spre macara. Cand imi arunc privirea acolo in macara, doi insi sus pe platforma. Pana sa-mi dau eu seama despre ce este vorba, dupa un gard de beton care separa fosta autogara, actuala fabrica de mancare, de calea ferata erau mai multe cadre de-ale noastre din ambele unitati. Cand i-au vazut pe aia sus acolo au deschis focul. Deschizand focul l-au impuscat pe unul mortal, in cadere la vreo 4 metri a ramas agatat de fiarele macaralei. Intre timp eu am apucat sa zic "Opriti focul". Asta l-a salvat pe cel de-al doilea care era acolo, dar n-a avut bunul simt macar sa vina sa-mi ceara scuze. S-a oprit focul pe loc si am trecut sa-l arestam pe cel ramas.

    ARESTAREA. Pe cine sa suim noi acolo, ne era frica pentru ca era inaltime mare. Si s-au oferit doi civili: un macaragiu, a carui drama ma rascoleste si in prezent, si un electrician de macarale. S-au suit astia doi, eu stateam in turela tancului cam la 50 de metri de macara. La piciorul macaralei aveam mai multe cadre, Dinu, Beznoiu, asteptau sa-l dea pe ala jos de acolo. Am strigat: e mult. Zice e mult. Zic bine, dati-l usor jos. Zic: "Urcati-va unul din voi pe platforma si vedeti daca nu sunt arme acolo." Si a urcat macaragiul, baiatul asta tanar, avea trei copii, s-a suit sus pe platforma. Intre timp, pana sa urce ei, celalalt coborase, nu mai era acolo. Ramasese numai mortul. Pe celalalt l-am arestat, un inginer, originar de prin Sibiu, inginer la otelarie, sotia asistenta pe platforma otelariei, a declarat ca s-a suit din pura curiozitate. Cel mort, am aflat ulterior, recidivist, iesit nu de mult din inchisoare. Dar sa revenim. Strigand sa se suie pe platforma macaralei exact la inaltimea platformei macaralei, peste drum de cazarma noastra, deci intre macara si cazarma noastra, la jumatatea distantei exista un liceu de petrol. Dintr-unul dintre luminatoarele de la liceu s-a deschis un foc naprasnic asupra acestui om pe care il suisem eu pe platforma. Unul din cartuse i-a trecut prin gat de la care i s-a tras o paralizie. Lumea a inceput sa tipe si electricianul, cel de-al doilea pe care-l suisem, s-a apucat de cablu. Era un cablu gros, cablul macaralei, s-a apucat de el si si-a dat drumul de sus de la inaltimea aia. Un curaj fantastic. Zice "Ce faceti domne’, trageti in noi?". Zic "Uita-te de unde se trage". Asta a fost foc real. M-am deplasat cu tancul, am trecut pe sub pod si am inceput sa trag in luminatorul respectiv. Eu cand am inceput sa trag s-a oprit focul. Dar eu avand cartuse cu... trasoare, cartusele pe care le trageam spre podul liceului strapungeau acoperisul si veneau spre cazarma. Toata lumea din cazarma n-a vazut decat atac impotriva cazarmii. Si atunci s-a pornit focul din cazarma impotriva liceului unde ma gaseam si eu. Am intrat in tanc si am zis: "Fratilor, aici ne e." Dar incetand noi focul a incetat si atacul impotriva cazarmii. Noi trageam putin din laterala. Si s-a oprit focul. Am inconjurat cu tancul liceul respectiv, dar era noapte deja, cine sa intre sa cerceteze podul liceului. Dimineata, cand ne-am dus nu mai erau nici urme macar. Am venit in cazarma si ajunsesem intr-o stare de oboseala fantastica.

    ATAC AERIAN. Pe la ora 1:00 noaptea am plecat de la birou de la domnul Chemenici, imediat a urmat telefonul cu atac aerian, cu desant aerian, "Doua avioane cu desant aerian vin spre voi." Practic, a existat in perioada aia, de la 1:00 noaptea pana dimineata la 6:00, momentul cand am iesit din evenimentele de cuplu dictatorial. Ce am patit eu, ca sa ajung in 25 dimineata. M-am dus si m-am intins si eu pentru prima data dupa trei nopti in pat. Am omis sa va spun ca, intre timp, comandantul meu care avea apartamentul pe langa Palat, si care se gasea in concediu medical cu piciorul rupt n-a mai rezistat din punct de vedere psihic sa stea acasa, a venit la cazarma si in birou si-a taiat ghipsul de la picior pe care mai trebuia sa-l tina o luna. Asta s-a intamplat pe 23. In momentul cand m-am dus sa informez comandantul, contrar ordinului primit de la domnul Chemenici sa nu stie nimic zice: "Dati-mi un pistol mitraliera, ma duc sa-i impusc." Zic: "Stai, domnule linistit, daca era de impuscat ii impuscam eu de 10 ori pana acum." Un coleg de-al nostru aflat si el in concediu medical, aflat intr-un bloc vecin ii da telefon si ii zice - bai Sandule, vezi ca au intrat doi insi cu doua valize la voi in cazarma. Zice: aveti grija. N-am reusit sa aflam despre ce a fost vorba. El a stat si a gandit singur in birou. Intre timp, a vazut spre otelarie venind un elicopter. Probabil a fost elicopterul cu care au venit cei care au perfectat intalnirea care urma sa aiba loc a doua zi.

    DACIA ALBA. In momentul cand a vazut elicopterul, era cam 1 si jumatate noaptea, a iesit pe hol si a zis: "Parasiti comandamentul, sare in aer!" Eu atunci m-am sculat dupa jumate de ora de somn, nauc am iesit, bezna totala, am cazut pe scari si am fugit spre spatiul comandamentului, loc in care aveam foarte multe santinele ingropate pe acolo. Noi in spate aveam o livada, exact pe livada aceea. Nu mai mi-am dat seama, stiam ca sunt sarme pe spaliere, m-am lovit de prima sarma si am cazut. Cand mi-am revenit, peste vreo doua minute eram in fata unui locas de tragere. Sansa vietii mele a fost acel soldat care era acolo. Daca se speria ma impusca, bineinteles. M-am dezmeticit, am vazut ca nu sare comandamentul in aer, am venit, tocmai la poarta. Sosise o Dacia din care au coborat un locotenent, un maior de aviatie si un subofiter. A venit la poarta, a cerut sa intre la domnul colonel Chemenici, nu l-a gasit in prima faza pentru ca era plecat. Am inteles ulterior ca venise sa trateze problemele privind sosirea a doua zi a completului de judecata. Eu pana dimineata am ramas la comandamentul nostru. Dimineata, m-am prezentat la birou si am discutat cu domnul Chemenici, mi-a spus despre ce este vorba. Am facut o sedinta de consiliu: ce sa facem cu medicamentele. Pachetul pe care l-a invartit si pe o parte si pe alta la proces nu erau altceva decat medicamentele care s-au adus in noaptea respectiva si pe care nu i le-am mai dat pentru ca si el a zis: "Nu le pot face decat dupa ce mananc". Intre timp am fost anuntati ca urmeaza sa soseasca elicoptere, dar pana sa ajungem aici cred ca detalii despre ziua de 24 si 25 poate sa dea colegul meu.

    ULTIMA NOAPTE.
  • Capitan Iulian Stoica : Pe 24 de dimineata, pe la 8:30 s-a primit acea instiintare cu atacul chimic. Li s-au adus masti, le-au incercat. Pe la 10:30-11:00 a avut loc un schimb de focuri intre noi si liceul de petrol. Ai nostri trageau chiar din fata acestui birou. In momentul asta, el se ridica de pe pat, asta din ce mi-a spus maiorul Boboc, care se afla acolo, si se apropie de geamul camuflat, voia sa dea camuflajul la o parte, asta l-a blocat, pentru ca nu stia ce voia sa faca, si zice: "Vreau sa vorbesc poporului". Asta, cand a vazut, s-a repezit la el si l-a tras de la geam existand posibilitati sigure de a fi nimerit. Am auzit zgomotul asta in birou si am intrat sa vad ce se intampla, eu aveam o pusca mitraliera cu incarcator tambur. El a zis: "Ce ba, vrei ba sa tragi in noi?". "Nu trag in nimeni, dar ce se intampla aici?" Zice: "Uite, asta m-a lovit! A dat in presedintele tarii". Ea zicea cum e posibil asa ceva. Sa vina comandantul suprem. A venit comandantul, l-am linistit...

  • Lt.-col. Ion Mares: "Au aparut foarte multe lucruri in presa ca i-am bruscat, ca i-am torturat ca sa ne spun". As vrea sa se retina ca este singurul incident care a avut loc intre cei doi si armata. A trebuit pur si simplu sa-l ia de acolo. Asta a fost tortura care i-am facut-o noi. Pai ce, noi eram organ specializat de tortura?

  • Capitan Iulian Stoica: A venit comandantul si i-a spus sa fie luat de aici (n.r. maiorul Boboc) sa fie judecat pentrut lovirea comandantului suprem. Zice da, ramai tu (Stoica) cu ei. La intrare era un scaun, m-am asezat pentru ca nu mai stiam de mine, mi-am pus pusca mitraliera intre picioare si stateam. El se plimba agitat. La un moment dat vine uitandu-se atent la mine. Ma ridic si eu in picioare si zice "Ai 1 milion de dolari si orice grad in armata romana daca ne scapi de aici". "Domne’, zic, nici o sansa". La care ea mai din spate zice "Lasa-l draga, lasa-l in pace". "Bine, zice, mai gandeste-te". Seara, pe la 5 si jumatate, are loc incidentul cu liceul. Cei de aicea au avut impresia ca suntem atacati, s-a tras. Auzeam de pe hol, nu stiam ce se intampla afara. La un moment dat apare domnul colonel Chemenici si zice: "Bai cred ca am pierdut, cred ca s-a terminat. Ce facem cu astia (familia Ceausescu)". Eu zic: "Va propunem sa-i ducem in zona a doua". Probabil atunci si-a iesit din minti, a iesit pe usa si a disparut in noapte. Am ramas singur, zic "Domne’ ce fac, ce se intampla acum?" M-am dus catre biroul comandantului, acolo era colonelul Dinu. Zona era libera. A venit maiorul Costea seful pregatirii de lupta, comandantul se dusese sa aduca transportoare si cand m-am intors am vazut proiectorul de la transportor si atunci am zis "E clar, am timp". Am bagat capul pe usa si i-am spus domnului maior "Imbracati-va, ca plecam". A venit transportorul, a coborat din transportor al carui echipaj era format din doi muncitori de la Moreni si un soldat de la o subunitate de a noastra. Au iesit impreuna cu Boboc, i-am bagat in transportor, transportor de cercetare nu din asta cu 8 roti, cu 4, mai micut si i-am bagat langa compartimentul motor spate: ea, el si langa el eu. Echipajul era mitraliorul, mecanicul, muncitorii de la Moreni, soldatul la statia radio, Boboc statea langa mitralior. Incep iar curiozitatile. Baga capul si Paisie. Eu am mai avut cu Paisie si alte probleme neclare. El a venit sa-mi povesteasca mie din proprie initiativa de unde ii cunoaste cand eu nu i-am cerut treaba aceasta. Nu aveam incredere in el si n-am mai mizat pe el. Si a bagat capul si zice: "intru si eu". Zic nu intri, tu ramai afara. Soldatul care il aveam destinat l-am lasat la trapa. Zic ramai la trapa, daca se intampla ceva si vine cineva deschizi foc. Aveam de gand daca el trage, trag trapa si plec in zona a doua. Si am ramas pe loc. Intre timp am cerut bucataresei pe care am auzit-o din transportor patru paini si patru conserve, nu stiam ce o sa se intample de acum incolo, va spun cinstit din momentul asta am zis ca 30 de ani nu-i mai apuc. Ne-a adus painile, ne-a adus conservele. Am verificat, erau bidoanele cu apa, munitie aveam, dar nu era complet.

    INGRAMADITI IN TAB. Era frig. Am stat aicea cam o ora, o ora jumate nemiscati. Cred ca bine am facut ca daca plecam de acolo putea sa se interpreteze altfel. Si am zis soldatului de afara: "Striga sa ni se aduca niste paturi de sus din dormitoare: 12 paturi". Nu stiam cat dureaza, nu stiam unde mergem. Ne-au adus paturile astea, le-am dat la fiecare, le-am dat si lor. Eu am pus pusca mitraliera sub picioare si am pus picioarele pe ea, mi-am scos pistolul, se discuta apoi in tanc: soldatul cu mecanicul, mecanicul cu mitraliorul. Eu eram si cu nervii intinsi pentru ce se intamplase pana in momentul acela si am zis nu mai vorbeste nimeni, daca cineva are ceva de spus nu se mai intoarce si vorbeste de acolo ce vrea sa raporteze. Ce m-a scos iarasi din sarite a fost ca cei de la Moreni au vazut cine a intrat in transportorul lor, dar nu au avut nici o reactie, ei nu aveau cum sa stie nici cum de asa ceva. Ba mai mult mitraliorul a inceput sa motaie. L-a acoperit cu patura pana la brau si tot facea cu mainile asa cand el era cu ochii inchisi motaia. Ba mai mult, cu aprobarea comandantului intra si Paisie asta. Cum intra zice: "Ce faci Nae, ce faci Gica". Si zic eu in sinea mea, ma, nu asta a urmarit. Ca intr-un transportor e ca si cum i-ai preda de bunavoie si nesilit de nimeni. Ea (n.r - Elena Ceausescu) intre timp zice: "Ce-i cu asta?", la care el, care ma privea tot timpul cu coada ochiului, l-am simtit, zice: "Taci din gura, ca stie el ce face!" Probabil ca in mintea lui a crezut ca vreau sa-i tin pe astia ca sa-i scot, sa-i scap din cazarma. Vine comandantul, intreaba unde e Stoica, baga capul prin trapa, zic: "Sunt aicea domnule comandant." Zice ramai aici ca eu iau toate masurile si vom incerca sa ajungem la Bucuresti.

    DESTINATIA: BUCURESTI. Cand am auzit de Bucuresti zic cei 30 de ani ai mei s-au dus. Era o treaba deosebit de grea sa reusim sa plecam de acolo. Lucru care nu s-a realizat, aia a ramas ca varianta. I-am raportat comandantului: "Nu am decat 40 litri de motorina si culmea ca acesti 40 litri de motorina ajungeau pe o raza de 80 de km, cam atatia kilometri erau pana la Bucuresti. Alt lucru care m-a pus pe ganduri. M-a alimentat la ordinul comandantului, am iesit pe platou langa un camion plin cu butoaie de motorina si ne-a alimentat chiar in rezervorul fisurat, am mers cu dara de motorina, numai ca sa avem carburant. Bineinteles, statia radio nu mergea. A trebui sa ne impinga un camion ca sa plecam de pe loc. Am mers incadrat de transportorul unul de directie in fata, eu si comandantul in spatele meu pana in zona unu. I-am cerut comandantului sa-mi schimbe mitraliorul, zic dati-mi-l pe al dumneavoastra si luati-l pe asta ca nu-mi inspira incredere. Si mi l-a schimbat, am facut rocada de mitralior. Si am ramas aici cred ca de la 11 si ceva pana dimineata la 5:00-6:00 chiar 7:00. Legat de situatia din 24 cu transportorul lipsa si celelalte ciudatenii ramane un semn de intrebare, ca lucrurile incep sa se complice dupa ce am sapat eu mai adanc, adica sunt niste treburi deosebite, dar nu pot sa zic nimic pentru ca nu am certitudinea ca asa a fost. Dar, din ce date am se pare ca atunci a fost momentul cel mai greu, cel mai dificil, cel mai problematic, cand multe trebuia sa se intample si nu s-au mai intamplat. Probabil si in legatura cu aceasta Dacia neagra 555, am facut eu niste legaturi. Lt.-col. Ion Mares: La un moment dat am ajuns la concluzia ca nu mai putem rezista. Nu ca nu mai puteam rezista din punct de vedere mental, nu mai puteam rezista cu ei, ne era frica sa nu se intample ceva cu ei.

    FOTO

    "LOCURILE PLANGERII". Cu o seara inainte de executia familiei Ceausescu, asupra comandamentului unitatii de tancuri de la Targoviste, cea in care dictatorii au fost judecati si executati, s-a tras din apropiere.
    Marturiile celor doi ofiteri care i-au pazit arata ca focul a fost deschis exact asupra biroului in care sotii Ceausescu se aflau. In seara zilei de 24 decembrie, conducerea unitatii a stabilit cu trimesii Bucurestiului amanuntele organizarii procesului, hotarandu-se si sala de judecata

  • Foto 1
  • Foto 2

    GAZDUIRE. In noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989 cuplul dictatorial a fost "cazat" pana dimineata intr-un tab militar de cercetare. Masura a venit ca raspuns la telefoanele de intoxicare primite la unitate, care anuntau iminenta atacurilor cu arme de foc si cu arme chimice. Instantaneul prezentat este o reproducere de pe singura inregistrare video din acea perioada.

  • Foto 3

    DISCUTII. Comandantul unitatii din Targoviste, generalul Chemenici a fost cel care a discutat cu o echipa trimisa de la Bucuresti amanuntele organizarii procesului ce trebuia sa aiba loc in 25 decembrie

  • Foto 4

    NU RATATI!

    In numarul de maine vom continua destainuirile militarilor care l-au pazit pe Ceausescu.
  • Citeşte mai multe despre:   special,   luat,   zice,   venit,   dimineaţa,   s-au,   ceausescu,   momentul,   rămas,   să-i,   i-am,   intrat,   comandantului,   comandantul,   birou,   iesit,   focul,   chemenici,   cazarma,   transportor

     

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     





    Mai multe titluri din categorie

    Blejnar, trimis în judecată pentru a doua oară în dosarul “Motorina”. De data asta, pentru șpagă

    Blejnar, trimis în judecată pentru a doua oară în dosarul “Motorina”. De data asta, pentru șpagă
    Fost șef al ANAF, din perioada lui Traian Băsescu, Sorin Blejnar a fost trimis în judecată, într-un nou dosar penal, în care este acuzat de luare de mită. În același dosar a fost trimisă în judecată și...

    Nămolul de Techirghiol, vândut într-un nou”ambalaj”

    Nămolul de Techirghiol, vândut într-un nou”ambalaj”
    O staţiune aflată în apropierea Mării Negre trece prin transformări spectaculoase şi capătă o nouă faţă, devenind gazda unor vacanţe active, dinamice, pline de antren, după ce ani de zile a funcţionat mai...

    Cum trecem peste trădarea unui prieten bun

    Cum trecem peste trădarea unui prieten bun
    Vorbim destul de des de trădările în dragoste însă și rupturile dintre prieteni pot fi la fel de dureroase și ne pot măcina mult timp. Fie că un prieten bun dezvăluie lucruri intime despre noi, ne păcălește...

    “Dumnezeii” Procuraturii încalcă legile pământești în materie de integritate în funcțiile publice

    “Dumnezeii” Procuraturii încalcă legile pământești în materie de integritate în funcțiile publice
    Termenul pentru care funcționarii publici, funcționarii cu statut special, procurorii, judecătorii și magistrații asistenți aveau obligația legală să întocmească și să depună declarațiile de avere pe...

    Andrei Caramitru, dușmanul „Ciumei Roșii”, a lucrat cu Victor Ponta, pe vremea când acesta conducea Guvernul PSD

    Andrei Caramitru, dușmanul „Ciumei Roșii”, a lucrat cu Victor Ponta, pe vremea când acesta conducea Guvernul PSD
    Unul dintre cei mai vocali contestatari ai PSD, ale cărui poziții sunt catalogate, în multe medii, ca fiind extremiste, a conlucrat îndeaproape cu Partidul Social Democrat, pe vremea când această formațiune...

    Irina Rimes, vis împlinit la Cerbul de Aur 2019. Artista din Republica Moldova aniversează 28 de ani cu doar o zi înainte a de susţine recitalul pe scena din Braşov

    Irina Rimes, vis împlinit la Cerbul de Aur 2019. Artista din Republica Moldova aniversează 28 de ani cu doar o zi înainte a de susţine recitalul pe scena din Braşov
    Galerie Foto   Irina Rimes şi-a dorit mereu să urce pe scena Festivalului Internaţional Cerbul de Aur, iar momentele în care urmărea la televizor transmisiunile TVR din Piaţa Sfatului din Braşov se numără printre...

    Știau cine e Dincă și nu au făcut nimic până a doua zi

    Știau cine e Dincă și nu au făcut nimic până a doua zi
    Numele lui Gheorghe Dincă putea fi identificat încă din primele ore după ce Alexandra Măceșanu a apelat Serviciul 112, în fatidica zi de 25 iulie 2019. Victima i-a furnizat dispecerului de la IPJ Olt numele și...

    Când hipertensiunea este moderată, se încearcă schimbarea stilului de viaţă

    Când hipertensiunea este moderată, se încearcă schimbarea stilului de viaţă
    Interviu cu profesor doctor Daniela Bartoş, şef secţie Medicină Internă, de la Spitalul de Urgenţă Floreasc   Una dintre bolile cele mai răspândite în ţara noastră este hipertensiunea arterială....

    Puiu Popoviciu, falimentar și la un pas de extrădare. Afacerile fostei sale partenere de viață prosperă

    Puiu Popoviciu, falimentar și la un pas de extrădare. Afacerile fostei sale partenere de viață prosperă
    Situație paradoxală în fosta familie a magnatului Puiu Popoviciu. În timp ce companiile din domeniul imobiliar pe care afaceristul încă le deține, în România, prin intermediul mamei sale octogenare, Ligia...

    Fostul partener de „afaceri” al lui Dincă, prieten pe Facebook cu toată familia deputatului Ciocan

    Fostul partener de „afaceri” al lui Dincă, prieten pe Facebook cu toată familia deputatului Ciocan
    Galerie Foto Tragedia de la Caracal scoate la lumină legături mai mult decât interesante între presupusul asasin Gheorghe Dincă și un potent om de afaceri local, dar și posibilele legături ale acestuia din urmă cu familia un...
    Serviciul de email marketing furnizat de