Nicolae Ceausescu: "Iliescu conduce tara? Si am spus sa-l termin!"

Continuam relatarea facuta de cei doi ofiteri ai Armatei despre ultimele trei zile din viata lui Ceausescu. In episodul de azi, reactiile cuplului Ceausescu la auzul numelor noilor conducatori. La trei luni de la executia familiei Ceausescu, cei doi ofiteri ai Armatei Romane, care au avut ca misiune paza minut cu minut in unitatea militara de la Targoviste a dictatorilor, au povestit ce s-a intamplat in acele zile directorului Muzeului Militar, comandor Jipa Rotaru. La 15 ani de atunci, inregistrarea convorbirii celor trei militari este pentru prima oara facuta publica. Cititi dezvaluiri despre ultimele tresariri ale orgoliului lui Nicolae Ceausescu aratate in timp ce propriul sistem dictatorial se naruia. (Gabriel Burlacu)

Lt.col. Ion Mares: Daca se analizeaza in inlantuirea lor logica, lucrurile sunt foarte bine legate intre ele. Zboara cu elicopterul la Snagov (n.r. - Nicolae si Elena Ceausescu), ii lasa pe Bobu si Manea Manescu la Snagov, Bobu si Manea Manescu vin de la Snagov cu un ARO plin numai cu lenjerie de corp si de pat pentru doamna intai a tarii - erau trei perechi de papuci de trei culori diferite, trei halate de trei culori diferite la culoarea papucilor si multe si multe, adica exista un plan pentru ca asa cum veti retine si in continuare intrebarea lui era: "Sunteti cu cauza", in mod deosebit pe colegul pe care l-a vazut mai tanar si a crezut ca poate sa-l dea de partea lui. Deci, v-am spus, problema a fost secreta. Intre timp, Garzile Patriotice, actuale Garzi Nationale, sub conducerea domnului colonel Badea Gheorghe, se gaseau deja la Manastirea Dealu.

Sunand sa spuna ce facem, nu mai vine plutonul ala ca n-avea forte suficiente, eu am raspuns la telefon si i-am spus: "Dle colonel, va rog foarte mult sa va prezentati de urgenta la cazarma la gara, am sa va fac comunicari importante". A inteles despre ce este vorba, a venit la cazarma plin de garzi nationale. L-am rugat foarte mult sa intre numai dansul, sa nu intre nimeni in garnizoana, de fapt se instituise incepand din momentul respectiv, ca in cazarma sa nu mai intre nimeni decat cu aprobarea domnului colonel Chemenici, a mea sau a lui Tone. A intrat si pe aleea din fata comandamentului am spus: "Domnule colonel cei doi sunt aici. I-am explicat pe scurt care-i treaba, daca doriti sa veniti sa-i vedeti, poftiti". N-a dorit acest lucru, s-a prezentat la palat, la fostul comitet judetean, si a luat comanda acolo impreuna cu colonelul Alexa, a constituit o forma de putere care, dupa parerea mea, a creat mari probleme in prima faza, si una din primele mari probleme pe care ni le-a creat este ca de la balconul comitetului judetean s-a transmis un apel de catre un revolutionar, din acesta infocat care alerga innebunit dupa un scaun, sa prinda si el un scaun, care a instigat ca maiorul Mares si colonelul Chemenici sunt tradatori si l-au scapat pe Ceausescu.

Capitan Iulian Stoica: Si ca ei il au si gandesc altfel decat mersul evenimentelor. Chiar a existat o tendinta a maselor de a veni si de a lua cu asalt cazarma.

ANUNTUL.

Lt. col. Ion Mares: Ce se intampla... Noi am fost informati la timp de acest lucru, dl Chemenici a luat legatura cu domnul general Militaru si la televiziune s-a transmis la cererea noastra ca cei doi dictatori au fost retinuti de Armata si sunt intr-un loc sigur, la 20-30 de km de Targoviste. Noi am luat masuri suplimentare: am mutat televizoarele in fata comandamentului unitatii, si cand revolutionarii au umplut bulevardul in fata unitatii au putut vedea acest comunicat, care se transmitea periodic la cererea noastra, si au inteles ca nu-i a buna.

Capitan Iulian Stoica: De fapt, ei au fost dezamorsati pas cu pas. Erau foarte porniti, asteptam sa asalteze gardul, care era foarte mic.

Lt. col. Ion Mares: Puteau sa intre peste noi si iesea macel, de asta ne-a fost frica si cu asta era sa ne ajute pe noi noul organ al puterii. Ba mai mult, ei au incercat sa-l aresteze pe dl col. Chemenici.

Capitan Iulian Stoica: In sensul ca a fost chemat (n.r. - colonelul Chemenici) sa i se dea ordine: "Veniti la palat. Eu nu pot sa plec pentru ca coordonez activitatea fortei reintrunite, le-a zis Chemenici. Deja au inceput sa curga intaririle din 22, ora 20:00.

Lt. col. Ion Mares: In mod normal, dansul in calitate de comandant al garnizoanei, trebuia sa ia comanda.

Capitan Iulian Stoica: Aici a fost o situatie foate interesanta.

Lt. col. Ion Mares: Am trecut imediat la discutii. Am intentionat sa le aduc televizorul. Chiar am adus in biroul meu un televizor sport, dar am cazut cu totii de comun acord si am fost convins si eu ca nu puteam sa le dam televizorul intrucat ii scoteam din starea aparenta de liniste in care se gaseau si nu puteam sa mai pastram secretul atata.

Capitan Iulian Stoica: Ca o paranteza, in toata perioada de cand au fost adusi, de pe 22 si pana in momentul executiei ei au trecut prin toate starile umane posibile. Eu consider aceasta idee care s-a luat, aceea de a fi privati de informatie, deosebit de buna, pentru ca ei au reactionat cum numai un om poate sa reactioneze in asemenea situatie.

Lt. col. Ion Mares: Am trecut atunci la un prim dialog, practic eu am fost cel care a purtat primul dialog cu ei. In prezenta maiorului Tecu, a maiorului Boboc, care trei zile si trei nopti a stat cu ei in camera si n-a inchis ochii, si plutonierul Paisie, care-l tinea in aceeasi incapere cu ei, datorita faptului ca reusise in cele 2-3 ore cat a stat cu ei sa se apropie de ei, sa le creeze o convingere.

Capitan Iulian Stoica: Se cunosteau mai de mult. Din discutiile pe care le-am avut cu acest plutonier Paisie, el facea parte din comisia de organizare a unor vanatori ale dictatorului in zona Polobani. Fiind subofiter de politie, el era delegat impreuna cu altii si il contacta, deci se cunosteau.

Lt. col. Ion Mares: I-am vazut ca discutau foarte apropiati. La un moment dat le-a zis el (n.r. - plutonierul Paisie): ati vazut, v-am dus si la padure, a venit si vulpea la noi...

DRUMUL.

Capitan Iulian Stoica: Treaba asta cu masina ascunsa a militiei care i-a luat este reala. In periplul lor prin judetul Dambovita au trecut prin mai multe zone. De la Titu-Boteni, initial s-au deplasat pe soseaua veche catre Pitesti, au renuntat a merge pe soseaua asta spre Targoviste, au fost la Combinatul de oteluri speciale, de acolo la centrul de seminte langa Targoviste la 1,5-2 km, cand la acest centru de seminte, in jurul orei 14:25, 14:30, au fost preluati de cei doi subofiteri de politie. Dar trebuie spus si este real, si este foarte adevarat, ca ei nu au comunicat Armatei, au fost gasiti. Deci dl colonel a fost informat.

Lt. col. Ion Mares: Dl Chemenici nu a avut informatii despre prezenta lor decat de la mine.

Capitan Iulian Stoica: Trebuie mentionat urmatorul aspect deosebit de important: au fost preluati de la centrul de seminte de catre cei doi subofiteri cu o masina radar care are statie radio. Ei au comunicat in permanenta cu sefii lor. Oriunde s-au miscat, chiar de la centrul de seminte au intentionat sa intre in sediu. A fost practic imposibil pentru ca masini personale ale demonstrantilor au lovit masina radar, i-au distrus portbagajul, pe masura ce lovitura era data masina care lovea era scoasa din uz si, fiind foarte buni meseriasi, fiind de la circulatie, au reusit sa iasa din oras. De aici se explica faptul ca ei au fost adusi intr-o stare extrema de sperietura. Au scapat de vreo trei ori ca prin minune de linsajul multimii. Dar ei nu au raportat niciodata de existenta lor.

Comandor Jipa Rotaru: Dar din cate stiti acum, sefii lor raportau tot timpul unde se afla?

Capitan Iulian Stoica: Este clar, e o treaba logica pentru ca pe birou ei aveau statie radio, masina avea statie radio si unde se miscau ei erau in bataia statiei radio.

PROTECTIE RATATA.

Lt. col. Ion Mares: Eu vreau sa mai fac si o specificare pentru ca asa este normal. As vrea sa se retina ca cei doi ofiteri de Securitate nu i-au parasit pe cei doi dictatori. Pentru ca ei erau in misiune si, parere personala, sentinta data de Tribunalul Militar Bucuresti de achitare a lor a fost foarte buna. Ei, repet, nu i-au parasit, nu si-au calcat misiunea pentru ca unul a ramas la Gaesti, n-a mai avut loc in masina pentru ca n-a vrut s-o inghesuie pe doamna Ceausescu, si pana a gasit masina ca sa vina spre Targoviste i-a pierdut pentru ca n-a luat-o pe drumul principal, deci asa a scapat, in ghilimele, de primul securist. Cel de-al doilea a mers cu ei pana in Targoviste, s-au oprit pe o strada in apropierea Palatului, pe o strada laturalnica si l-au trimis la Palat. Recunoscuti de niste copii, au plecat. Cand a venit securistul nu i-a mai gasit. Deci, n-au fost parasiti de ei, si pentru ca vorbim de adevarul istoric mi se pare ca singura lor greseala in procesul care a fost, a fost intalnirea la marginea orasului. N-a fost intamplatoare, ei s-au intalnit in oras, ei au venit din nou la sediul Securitatii, deci ei mergeau pe indeplinirea misiunii si este corect ca s-a facut aceasta dreptate ca n-au fost condamnati, pentru ca ne punem pe buna dreptate intrebarea in momentul de fata: ce ar face urmatorii presedinti, cine i-ar mai pazi?...

Capitan Iulian Stoica: Si o alta treaba... Tot in favoarea lor este ca in acele conditii si in miezul acelor evenimente ei n-au fost pe pozitie de forta, gandindu-ne ca au avut armament si munitie si puteau sa lichideze soferii si sa preia ei masina. Nimeni nu a fost ranit, nimeni nu a fost ucis. Si-au executat treaba.

Lt. col. Ion Mares: In momentul de fata (n.r. - luna februarie 1990), presa noastra atat de abundenta face foarte multe speculatii atat in ceea ce priveste actiunile Securitatii, cat si ale Armatei noastre in mod deosebit, si mi se pare ca noi facem foarte putin pentru a contracara acesti oameni care sunt convins ca-n acele zile fierbinti stateau pe sub paturi. De ce sa n-o spunem, acum tot ceea ce fac, fac pentru bani.

Capitan Iulian Stoica: Domnule colonel, eu am fost anuntat despre alarma aceasta de lupta cu mai mare intarziere dintr-o misiune, sa-i zic asa, accidentala, am venit cu 4-5 ore mai tarziu, m-a sunat ofiterul de serviciu, am venit la unitate, de cand am intrat in unitate, colegii, militarii ma intrebau ce se intampla, trebuia sa am informatii, iar eu nu stiam absolut nimic. Nu am stiut absolut nimic si a doua zi, cand am fost chemati si intrebati care este situatia, zic pe linia mea n-am nici o precizare, personal ma gandeam ca tara este atacata. Asta a fost prima idee. De Timisoara nu stiam absolut nimic. Marti, cand am venit de la divizie, toate cadrele au fost informate, am inceput sa ne facem o idee. Pe 22 mi s-a zguduit, ca sa zic asa, parerea cu Timisoara asta. Eu am crezut totusi ca Timisoara... ramane... Pe 22 de dimineata, pe la ora 8:00, m-am deplasat in subunitatile din serviciul de lupta permanenta ca sa vad care este capacitatea de lupta si in special la statia de radio si de cercetare se va da prin functiune. Deplasandu-ma in zona am vazut statia in functiune, am intrebat, nu aveau nimic, nici o tinta in zona, de la Ploiesti nu s-a comunicat ca ar fi problema si tocmai discutam cu militarii cercetasi din punctele de observare sa treaca la posturi, sa se schimbe, sa nu existe pauze, vigilenta totala si gata de lupta in momentul in care am auzit un vuiet ingrozitor. Am ramas nauc. Zic acuma, se intampla ce se intampla. Vuietul se apropia si un zdranganit de senile. Pleca regimentul de tancuri de la Dej. Ma aflam intr-un punct de observare si toti s-au uitat catre mine, toti. Ce facem, ce se intampla, unde se merge, cu cine ne batem? Oamenii plangeau pe strazi, am aflat ulterior. Armata va ucide. Era pe 22, catre ora 8:00 dimineata. Am asistat la trecerea tuturor tancurilor. Veneau spre Bucuresti pe linia de centura, prin fata dispozitivelor noastre. Soldatii au strigat: trage! Da, ce sunteti nebuni?

Lt. col. Ion Mares: Prima data au plecat chemate de dictator, dupa care au fost intoarse inapoi de la Racari si pe urma au fost chemate in sprijinul Revolutiei.

Capitan Iulian Stoica: Oamenii se opreau, se intrebau. Chiar noi ne intrebam ce se intampla, care este situatia. Lipsa de informatie a fost generala pana catre orele 10:00-11:00. La orele 17:30, la ordinul sefului de stat major, urma sa ma deplasez cu doua cadre in oras pentrut a patrula in zonele acestea fierbinti. Deja erau demonstratii puternice in oras. La 17:30 am fost chemat si am primit alta misiune. Te deplasezi la punctul de control si scoti toate fortele din zona. La punctul de control urmau sa iasa camioane cu soldati, plutoane de soldati, ca sa mearga la obiective economice sa intervina in oras, existau foarte multe puncte fierbinti. Soldatilor care se aflau in fata comandamentului le-am zis pozitie de lupta, directie strada, nu se intoarce nimeni. S-au stins toate luminile si atunci s-a intrat cu ei in unitate.

Lt. col. Ion Mares: Vreau sa va spun ca foarte curand dupa ce i-am adus in cazarma, in mine s-a produs o ruptura. Desi foarte entuziasmat in primul moment, cand am vazut ca Bucurestiul nu are nici o intentie sa vina sa-i ia, mi-am dat seama in ce ne-am bagat, mi-am dat seama ca pun in pericol viata tuturor colegilor si mi-am dat seama ca vom avea multe de tras, ceea ce s-a confirmat ulterior.

PARERI DE DICTATOR. In primul moment, dupa ce am discutat cu domnul Chemenici, dupa ce le-am dat mancare am initiat cu ei asa... un fel de dialog. Mi s-au adus reprosuri ca nu l-am inregistrat pe casetofon, numai la asta nu mai ma gandeam atunci, incolo numai la toate ne gandeam, numai la asta nu. Am fi avut posibilitati pentru ca domnul Dinu avea la Securitate destule mijloace din acestea tehnice si aveam chiar si noi in cazarma.

I-am pus prima intrebare referitor la Timisoara. Revin si spun, noi stiam de ordinul zecilor de mii de victime de la Timisoara. Si zice (n.r. - Nicolae Ceausescu): "Ce sa fie la Timisoara, n-a fost nimic. Acolo s-a organizat de catre Milea si Gusa o provocare cu sprijinul rusilor si asta e tot". Dar totusi, noi stim ca acolo au murit zeci de mii de oameni. "Nu-i adevarat! Acolo sunt niste huligani care au spart, au distrus. Totul e provocare pusa la cale de Milea si de Gusa." M-am multumit, nu m-am multumit cu acest raspuns, am trecut la urmatoarea intrebare. Dar totusi, care este adevarul in legatura cu ministrul Apararii Nationale. Zice: "Ce sa fie? I-am dat niste ordine de seara referitor la paza palatului. Toata noaptea s-au miscat tancurile de n-am putut sa ma odihnesc si dimineata cand m-am sculat nu era nici unul in fata palatului. Si atunci l-am chemat la mine, am avut o discutie foarte aprinsa cu el, i-am dat ordinele ce trebuie sa le faca in continuare si a plecat le el la birou. Ulterior am fost anuntat ca s-a sinucis". Vreau sa fac aceasta precizare pentrut ca e un lucru care e inca neclar. Dar vreau sa fac precizarea ca exact ce a declarat domnul colonel Parcalabescu, pe care eu il cunosc, mi-a fost sef, il cunosc ca om, il cunosc din familie, este identic cu ce mi-a spus Ceausescu fara ca ei sa se intalneasca. Deci ceea ce mi-a povestit mie personal ulterior colegului i-a spus si alte lucruri, dar in prima faza s-a lovit foarte bine ce a spus Parcalabescu si ce a spus Ceausescu. Si trebuie sa fim convinsi ca n-au avut cand sa se puna de acord asupra acestei probleme, nici nu il preocupa pe Ceausescu o asemenea problema la momentul respectiv. L-am intrebat ce-a fost cu mitingul din Piata Palaltului din 21, ce s-a intamplat acolo ca noi nu stim, n-avem date. Zice: "Bai, baiatule, in timp ce eu vorbeam, dinspre Inter-Continental s-a dat cu o bomba, cu o petarda, nu pot sa-mi dau eu seama bine cu ce, am fost si eu informat. S-au propagat niste unde care in momentul cand atingea corpul omenesc, in mod deosebit la femei si copii, le produceau niste intepaturi si tipau".

Capitan Iulian Stoica: Am stat de vorba cu trei persoane care intamplator au fost la acest miting. Doua din Targoviste, una din Bucuresti si au confirmat aceasta treaba. Noi am ras si am ras mult timp de aceasta treaba, practic tehnic e imposibil. Dar acesti oameni au simtit pe pielea lor efectele acestea, ca si cum cineva i-ar fi intepat.

SURPRIZE, SURPRIZE...

Lt. col. Ion Mares: Deci acestea au fost primele intrebari pe care le-am pus eu. M-am lamurit ca nu vrea tot timpul sa raspunda, vreau sa fac insa o specificare. Niciodata n-a raspuns la vreo intrebare fara sa se uite in ochii ei, ceea ce vazusem noi de atata timp. Deci nu este un basm, e ceva real. M-am convins atunci. Primea aprobarea din ochi de la ea daca sa spuna sau sa nu spuna. A trecut el la atac pe urma. Zice: "Cine conduce tara in momentul de fata?". Si eu am spus. Sunt mai multi: Dinescu, Caramitru, Iliescu. Zice: "Cine? Iliescu?". Si a fost singurul moment in care a avut o izbucnire impotriva ei si i-a spus: "Si-am spus sa-l termin si mi-ai spus ca este suficient sa-l marginalizez". A fost singurul moment din toata aceasta perioada in care el s-a pornit impotriva ei, a avut ceva sa zica impotriva ei. Eu, personal, din ce-am avut ocazia sa vad cat am stat cu ei in aceste zile, cred ca s-au iubit foarte mult. Exista asa o legatura intre ei, probabil si situatia in care se aflau. "Cine conduce Armata?", m-a intrebat. Zic, generalul Militaru. "Cine e asta", zice el pe moment. La care ea (n.r. - Elena Ceausescu), foarte relaxata: "Da ce, ma, nu-l stii? Spionul ala rus...". (!) I-am mai zis de Dinescu, de Caramitru.... Si mai apoi zice ea: "Cine, ma, Dinescu? Nebunu ala, nebunu ala de Dinescu? Caramitru? Asta ce mai vrea? Ca a avut de toate!". Adica erau revoltati pentru ca toti le-au stat in mana. Si domnul Iliescu i-a stat in mana, si Caramitru, si Militaru si Dinescu. Si de Sergiu Nicolaescu i-am spus si zice: "Uite, mai, si asta ce mai vrea, ca a vazut toata lumea, ca a facut in tara ce a vrut el. Ia uite, draga, pe ce maini a ajuns tarisoara asta, uite draga!?"...

FOTO

Soldatii au urmarit in decembrie 1989 ultimele declaratii televizate facute de Nicolae Ceausescu in functia de presedinte al tarii

TRIDENT REVOLUTIONAR. Gelu Voican Voiculescu (stanga), Ion Iliescu si Petre Roman, o parte din grupul care a reusit inlaturarea de la putere a lui Nicolae Ceausescu

NU RATATi!

In numarul de maine vom continua destainuirile militarilor care l-au pazit pe Ceausescu.