x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Nicu a murit dorind enorm sa traiasca"

0
24 Feb 2004 - 00:00


Paula Iacob l-a aparat pe Nicu Ceausescu. Pe parcursul procesului a devenit prietena si confidenta lui.

"Jurnalul National": De unde credeti ca a pornit toata furia impotriva copiilor lui Ceausescu?
Paula Iacob: Am trait si eu personal aceasta furie pe 21 decembrie seara, cand eram la Inter Continental. Daca n-as fi fost foarte sensibila la gazele lacrimogene, am fi putut fi, eu si sotul meu, printre cei care nu s-au mai intors din Piata Universitatii. Era sentimentul primar de a te razbuna pe cei care ti-au facut rau.

Cum ati trecut peste aceste sentimente?
Am fost un avocat care si-a iubit profesia intotdeauna si am bucuria ca am putut trece peste ura si furia pe care le aveam toti in acele momente. Eram departe de a fi un sustinator al regimului trecut, n-am fost nici macar membru de partid si nici nu mi-am dorit sa fiu, dar mi-am dat seama ca nu trebuia sa plateasca el pentru sistemul creat de altii. Din pacate, ceea ce s-a intamplat cu copiii lui Ceausescu a fost o lectie invatata in cei 50 de ani de comunism.

Cum ati devenit aparatorul lui Nicu Ceausescu?
Era pe la inceputul anchetei, Nicu Ceausescu era in arest la Penitenciarul Rahova. Asteptam intr-o zi sa intru la un detinut obisnuit si am observat ca lui Valentin Ceausescu ii aducea pachet viitoarea lui sotie. Era o zi de iarna foarte rece, ea statuse ore intregi acolo si mi-am spus ca trebuie sa tina foarte mult la el. La Zoia era fratele sotului. Sotul era si el stupid arestat, pentru ca era casatorit cu fiica cuiva. La Nicu insa am sesizat ca nu era nimeni, cu nici un fel de pachet.
Intamplarea a facut ca apoi sa ma intalnesc in tribunal cu o tanara avocata, casatorita cu un membru al familiei Ceausescu, careia inainte de 1989 nu-i ajungeau cele doua maini ca sa le dea la sarutat, iar acum era marginalizata. Chiar i se spunea: "Ce mai cauti in tribunal cand esti ruda cu dictatorul?". Niciodata nu mi-au placut nedreptatile si m-am dus sa stau de vorba cu ea. M-a intrebat daca n-as vrea sa ma ocup de cazul lui Nicu.

Ce v-a determinat sa dati curs rugamintii?
Aveam foarte multi prieteni si rude in Sibiu si am vazut cu ochii mei cum se purta cu sibienii. Apoi, avusesem o clienta care era in divortcu un ofiter de securitate si nici un avocat din Sibiu nu vroia sa-i preia cazul pentru ca nu vroia sa se lupte cu domnul ofiter. S-a dus la Nicu si i-a spus problema ei... "Stiti am fost maritata cu un securist..." Atunci el a inceput sa rada si i-a spus: "Pai bine fato, eu te-am pus sa te mariti cu un securist?", dar a fost singurul care a ajutat-o.
Mai era unul dintre ciobanii vestiti de la Sibiu, Dinica Manitiu, fusese arestat. Toata lumea il cunostea, toti veneau la mesele extraordinare pe care le facea acest cioban cu doi ani de Filosofie, dar cel care l-a ajutat si l-a pus in libertate imediat a fost Nicu. Aceste cateva lucruri pe care le stiam, inclusiv faptul ca mergeam de la Bucuresti sa-mi cumpar o bucata de salam de Sibiu, m-au facut sa vreau sa-l cunosc si sa accept sa-l apar. I-am spus insa doamnei respective ca daca dupa prima intrevedere va fi ceva care imi displace, nu asigur decat apararea in timpul urmaririi penale.

Cand ati inceput sa credeti in nevinovatia lui?
Am avut un mare noroc pentru ca inainte de Nicu Ceausescu il aparasem pe seful Securitatii de la Sibiu, Rotariu, un om cu o judecata deosebita, dar care ar fi avut tot interesul sa spuna ca Nicu i-a dat ordin sa traga. El mi-a spus ca Nicu Ceausescu nu i-a dat acel ordin, dimpotriva era ingrijorat sa nu se intample ceva. Dupa prima intalnire cu el, cand am vorbit sase ore, am fost convinsa ca trebuie sa-l apar. L-am considerat, indiferent de ce s-a petrecut mai tarziu in fata instantei de judecata, nevinovat. Un avocat nu judeca, dar daca are putina experienta isi da seama daca are de-a face cu un om vinovat.

Cum era Nicu Ceausescu dupa tot ce i se intamplase?
Stiam ca e un agitat, dar am avut surpriza sa-l vad deosebit de linistit, deosebit de politicos cu mine si absolut convins ca va fi condamnat. Imi spunea tot timpul: "Doamna, eu nu scap fara 20 de ani". A fost foarte retinut la inceput, dar dupa aceea mi-a povestit atatea amanunte din viata lui sociala si particulara incat pot sa spun ca la un moment dat a fost ca o carte deschisa pentru mine. Eram singurul om care-i era aproape in acele momente. M-a surprins decenta lui, desi citisem si auzisem diverse lucruri. Nu l-am auzit nici un moment sa spuna un cuvant rau despre cineva sau cuiva.

Cum v-ati apropiat de el?
Au fost zile grele in timpul procesului, in care am stat in instanta de dimineata pana seara, la 21:00. In zilele acelea nu-i mergea bine. Nu i se aducea mancare, venea de la Aiud in fiecare zi si era grav bolnav de ficat. Intr-una din zile am avut o pauza la pranz si eu eram invitata la un botez. Cum n-am putut sa stau mult, mi s-a dat, cum sunt ardelenii darnici, o cutie de pantofi plina de prajiturele. Bineinteles ca am dus-o in subsolul in care stateam de vorba cu el in pauzele procesului. Nu stiam daca mi se va da voie sa-i dau si lui de mancare, asa ca am inceput sa mananc eu prajituri, una, doua si, ca din intamplare, i-am spus: "Te rog sa poftesti si tu". Politistii care stateau sa ne pazeasca s-au jenat sa ma opreasca. Si asa am inceput sa-i aduc tot timpul mancare, sub pretext ca sunt o persoana care mananca mult. Mancam impreuna si vorbeam.

Cum vorbea despre parintii lui?
Nu vorbea decat foarte rar despre ei. Niste gazetari straini i-au pus o data aceasta intrebare si le-a raspuns printr-o intrebare: "Ati auzit sau stiti ceva despre conflictul intre generatii? Dumneavoastra n-ati avut niciodata o neintelegere cu parintii?". Stia ca ei au gresit. Mi-a spus odata ca tatal lui n-ar fi gresit atat de mult daca cei din jur nu l-ar fi indemnat. Era constient de greselile lor, dar nu-i judeca. Mi-a spus ca la inceput n-a stiut despre ordinul tatalui sau de a trage in oameni, iar apoi a facut tot ce i-a stat in putere sa-l impiedice. In prima discutie cu el, l-am intrebat despre viata de familie. Daca manca impreuna cu parintii lui, daca mama lor facea, ca orice mama, gogosi, clatite... S-a uitat la mine mirat si m-a intrebat: "Cine, mama? Mama avea cu totul alte treburi... Nu sa stea cu noi". Intr-un an, in ajun de Craciun a fost la manastire la Cernica si mia spus ca a aprins lumanari pentru ei. Dar despre moartea parintilor lui nu a vrut sa discute niciodata.

Dar despre femeile din viata lui?
Era foarte discret. A fost intrebat despre relatia lui cu o mare sportiva, dupa ce persoane din anturajul sau familia ei facusera declaratii ca i-a smuls unghiile, ca s-a purtat cumplit. Ar fi putut fi tentat sa raspunda unor asemenea grozavii, n-a spus decat: "Da stiu, a fost o foarte mare si foarte talentata sportiva". Mai am si acum scrisorile de dragoste pe care le-a scris din inchisoare pentru Daniela Vladescu. Erau scrisori ale unui tanar de 16-17 ani de o puritate si un sentimentalism cum la putini oameni am intalnit.

Cu fratii lui in ce relatii era?
Fratii lui au fost eliberati in timp ce el era inca in proces. Au venit atunci la Sibiu. La un moment dat a fost pus in libertate, la Sibiu, inainte de plecarea dosarului la Bucuresti, si m-a rugat pe mine sa-l iau, sa vina impreuna cu mine la Bucuresti. Probabil ca i-a fost teama sa mearga cu ei, cu masina.

De ce n-a fugit atunci?
Au fost doar cateva zile de libertate, pentru ca Parchetul a facut recurs. In mod precis cineva i-a facut atunci o astfel de propunere. Numai ca inteligenta nativa pe care o avea l-a facut sa vina la mine sa-mi spuna si in acelasi timp sa aiba exact opinia mea ca nu trebuie sa faca ceva nepermis de lege si sa astepte rezultatul procesului. Apoi a fost reincarcerat. Cine in afara de dumneavoastra a fost alaturi de el?
Au fost oameni care nu-l mai cunosteau, mai nimeni nu-l mai cunostea, au fost insa oameni care mi-au dat telefoane fara sa ma cunoasca si m-au intrebat daca pot sa faca ceva sa-l ajute. Erau prieteni, rudele mai putin. Imi amintesc, inainte de a incepe procesul am rugat-o pe prietena lui, Daniela Vladescu, sa ii trimita un rand sau o ciocolata pe care sa scrie un cuvant. O dupa-amiaza intreaga m-am rugat spunandu-i ca pentru un om un asemenea proces e un moment foarte greu si are nevoie totusi sa stie ca are undeva un punct de sprijin. A refuzat tot, nu a scris nici macar pe ciocolata pe care o aveam eu. A plecat in proces cu o stare nu tocmai buna si in orice caz a simtit ca era singur.

Era un patriot? Cum percepea noua democratie?
Nu exagerat, iubea viata si modul in care traiesc oamenii in aceasta tara, dar era atasat mai degraba de prieteni, de un anumit mod de viata. Democratia i s-a parut un lucru absolut normal. Din dosar rezulta ce discutii a avut cu Daniela Vladescu, pe 22 decembrie, in drumul de la Sibiu la Bucuresti. Ii spunea ca nu o sa fie nici o problema "reintru la fizica si poate si in invatamant". Avea realmente un cap politic. Cand venea la noi, dupa eliberare, imi spunea imediat ce au scris ziarele, care e opinia lui si vreau sa va spun ca poate am inteles politica mai bine dupa acesti doi ani si jumatate in care am tot discutat impreuna.

Cine il chemase la Bucuresti pe 22 decembrie?
Nimeni. In momentul arestarii venise de la Sibiu cu prietena lui, care dupa aceea s-a retras. Si mie mi s-a parut ciudat, dar nu l-a chemat nimeni la Bucuresti. A venit cu Daniela Vladescu pentru ca i se parea normal sa se intoarca in Bucuresti. Considerase trimiterea la Sibiu ca pe un surghiun. Si se impacase cu ideea ca va continua o viata normala la Bucuresti.

Se zvonise ca vine la Bucuresti sa preia puterea. Si-a dorit vreodata puterea politica?
Nu dorea decat sa aiba o viata normala, sa munceasca si, pe undeva, cred ca i-a si convenit ideea aceasta, de om obisnuit. Isi dorea o viata linistita si fara supraveghere. A reiesit din dosar ca in casa in care locuia la Sibiu seful Securitatii nu a intrat niciodata pana la evenimentele din decembrie 1989. Prefera prezenta unor oameni mai simpli cu care se simtea bine. Din dosar am aflat ca manifestantii care s-au dus in fata Comitetului Judetean strigau: "Sa plece taticu’ si sa vina Nicu". Deci ideea a fost a oamenilor care doreau ca la conducerea tarii sa fie un om cu o gandire normala, care sa inteleaga nevoile lor, sa stie ce inseamna sa iubesti o femeie, sa bei un pahar de vin, sa fii apropiat de oamenii obisnuiti.

I-a fost teama vreodata pentru viata lui?
Nu. Niciodata. Nu credea ca oamenii l-ar putea uri atat de mult. Nici in penitenciar nu a fost vreun om care sa-si manifeste ura impotriva lui. Aiudul este o inchisoare unde sunt oameni cu condamnari grele. Pentru crime, talharii si vreau sa va spun ca toti s-au purtat cu el asa cum te porti cu un om bolnav. Intr-o zi am venit cu niste gazetari straini, iar el a fost scos din celula sa dea interviul. A stat foarte mult timp si colegii de celula au crezut ca se intampla ceva cu el de nu mai este adus inapoi. Au inceput sa bata cu lingurile, cu farfuriile de tabla pana s-a intors in camera.

I-au fost respectate drepturile procesuale in timpul urmaririi penale?
Da, intr-un fel da. Nu ma pot plange de modul in care s-a desfasurat urmarirea penala, dar ceea ce m-a deranjat a fost ca mi s-au respins toate cererile de eliberare pe care i le-am facut pe caz de boala... S-au lovit de un zid. Era vizibil, daca era descheiat la camasa, ca avea sparturi de vase, ceea ce inseamna varice esofagiene, dar se spunea ca poate suporta regimul penitenciar. L-a suportat atat de bine ca dupa doi ani si jumatate de inchisoare, doi ani si ceva de libertate a plecat dintre noi.

Dar in timpul procesului?
Judecatorii, in modul in care s-au comportat, au lasat deschisa totusi poarta dreptatii, mi-au ingaduit toate intrebarile pe care le-am pus, mi-au ingaduit sa am posibilitatea de a vorbi cu el, mi-au ingaduit tot ceea ce a dus mai apoi la solutia de incetare a procesului penal la Curtea Suprema, dupa doi ani si jumatate. Dar pentru ca nu puteau altfel, dupa ce l-au tinut niste ani dupa gratii, s-a hotarat sa ramana condamnat pentru detinere ilegala de armament. Acum intreb si eu... Copilul presedintelui unui stat isi scoate el permis existau erau organe care se ocupau de aceste lucruri? Dar trebuia retinut ceva si s-a retinut. El ar fi vrut intr-o zi sa depuna un memoriu pentru recurs in anulare, sa nu ramana cu aceasta condamnare, dar din pacate, soarta nu i-a mai ingaduit.

Cum a reactionat la citirea sentintei de 20 de ani?
Era o zi de vara calda cand s-a pronuntat sentinta. Presedintele instantei, un judecator bun si despre care am o parere foarte buna ca om, dar acesta era momentul... in clipa in care a citit sentinta, 20 de ani, era schimbat total. Curgea apa de pe el desi era un barbat inalt si foarte slab. Singurul om calm era Nicu si cand a auzit sentinta mi-a facut un semn cu capul, de genul "Vedeti doamna, v-am spus eu ca degeaba va luptati?".

Ce a schimbat soarta procesului? Ce a dus la eliberarea lui?
Schimbarea declaratiei colonelului Dragomir, martorul principal impotriva lui. A inteles sa-si descarce constiinta, m-a sunat si mi-a spus ca vrea sa spuna adevarul. A facut acest lucru. A spus ca nici un moment Nicu Ceausescu nu i-a dat ordin sa traga, desi in prealabil declarase altceva. In orice caz, din tot procesul a reiesit ca nu el a dat vreo dispozitie de tragere, dimpotriva, el a fost cel care a dat ideea militiei de a pune afise pe care sa se spuna revolutionarilor "Suntem alaturi de voi".

Ii ura pe cei care l-au umilit in seara de 22 decembrie?
Dupa ce a iesit din inchisoare, a aflat cine l-a injunghiat. I-am spus bine, hai sa-ti fac actiune si sa-l trimitem in judecata, pentru ca nu se poate chiar asa, sa implanti cutitul intr-un om si sa nu patesti nimic. Si atunci mi-a spus: "Lasati-l doamna, ce sa-i mai fac si eu... E un amarat!". N-a vrut sa-mi spuna nimic despre el. L-a lasat pur si simplu in pace.

Ce va spunea despre noul presedinte al tarii, Ion Iliescu? Dar despre oamenii din jurul parintilor lui?
I-am spus la un moment dat sa-i trimita un memoriu... si a refuzat. Fugea de discutiile in care ar fi putut sa se manifeste urat. Moartea lui Milea i se parea ciudata, dar nu discuta mai mult.

Cum era in ultima perioada a vietii?
A murit dorind enorm sa traiasca. Am vorbit cu el inainte de a pleca la Viena, n-a vrut sa plece acolo. A vrut sa ramana sa fie ingrijit aici. Poate a fost un presentiment. Mi-a telefonat de acolo spunand ca abia asteapta sa se intoarca acasa; medicii ii spusesera ca a doua zi va fi externat, dar dupa cateva ore a murit.

Ce a insemnat Nicu Ceausescu pentru dumneavoastra?
Au fost putine cazuri in care m-am atasat de cei pe care i-am aparat si as minti sa spun ca nu-i pastrez o amintire frumoasa. In orice caz nu am primit in viata mea atatea flori cate am primit la procesul de la Sibiu si nu am intalnit un om care sa-mi vorbeasca atat de frumos dupa un proces. Dupa eliberarea lui am pastrat o relatie foarte apropiata. Chiar imi spunea ca i se pare extraordinara viata noastra de familie, in care fiecare il asteapta pe celalalt ca sa luam masa impreuna. A fost o perioada in care lua masa la noi aproape in fiecare zi. Toti membrii familiei mele il indragisera.

Cum v-a schimbat viata procesul lui Nicu Ceausescu?
Trebuie sa recunosc ca, desi eram un avocat cu clientela, nu asfi avut numele pe care il am astazi, daca nu l-as fi aparat pe el. Pentru mine procesul lui a fost o dovada ca, daca un avocat lupta cu suflet si incredere in adevar, trebuie sa obtina solutia dreapta. Dupa condamnarea la 20 de ani am fost putin descumpanita. Solutia finala insa m-a facut sa cred ca nu am gresit cand mi-am ales aceasta meserie renuntand la cea de gazetar sportiv. Pastrez durerea si amaraciunea ca poate daca ar fi fost eliberat de la inceput ar mai fi trait.

CV
Paula Iacob
S-a nascut la Bucuresti. La varsta de 16 ani devine studenta a Facultatii de Drept din Bucuresti, pe care o termina la 20 de ani.
Timp de cinci ani lucreaza la ziarul "Sportul", ca jurnalist sportiv.
Isi incepe cariera in avocatura, meserie pe care o practica de peste 35 de ani.
In 1990, devine aparatorul lui Nicu Ceausescu, pe care il reprezinta pana la sfarsitul procesului, in 1992.
Este presedinte al Federatiei UNESCO si al Asociatiei Femeilor de Cariera Juridica. Casatorita cu avocatul Nicu Iacob. Are o fiica de profesie medic psihiatru.

Citeşte mai multe despre:   special,   să-l,   bucuresti,   nicu,   sibiu,   s-au,   viata,   ceausescu,   inceput,   procesului,   spunea

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Microbii se simt bine acolo unde nu ajunge periuţa de dinţi

Microbii se simt bine acolo unde nu ajunge periuţa de dinţi
Interviu cu doctor Dan Găucan, stomatolog Faţă de hrana crudă, tare a omului primitiv, trăitorul în vremurile moderne mănâncă alimente tot mai moi, care nu-i mai solicită aşa mult structura cavităţii...

Lovitură de proporții. Înalta Curte, pusă în genunchi de Comisia Europeană. Judecătorii trebuie să respecte Constituția

Lovitură de proporții. Înalta Curte, pusă în genunchi de Comisia Europeană. Judecătorii trebuie să respecte Constituția
Galerie Foto Tertipurile incredibile prin care anumiți judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție încearcă să perpetueze practica ilegală de la această instanță, prin încălcarea Constituției României și a...

Mihai Gane, scriitor spaniol de origine română: „Poezia mi-a salvat viaţa”

Mihai Gane, scriitor spaniol de origine română: „Poezia mi-a salvat viaţa”
Galerie Foto Mihai Gane, un tânăr de origine română, este noua senzaţie literară în Spania. Acolo, este cunoscut ca Miguel Gane şi a publicat două volume de poezii primite cu mare entuziasm de public. În 2017, a fost...

Gruparea „aviatică” a lui Ludovic Orban și legăturile pe axa Cotroceni-Palatul Victoria

Gruparea „aviatică” a lui Ludovic Orban și legăturile pe axa Cotroceni-Palatul Victoria
Galerie Foto Cel mai important om al Partidului Național Liberal conduce, din punct de vedere administrativ, întregul aparat guvernamental. Nu este vorba despre Ludovic Orban, care este premier al României, ci de Antonel Tănase,...

Mircea Băsescu, milionar din falimentul fabricii de împachetat pui din Portul Constanța

Mircea Băsescu, milionar din falimentul fabricii de împachetat pui din Portul Constanța
Galerie Foto Zilele trecute, la Tribunalul București a fost depus tabelul definitiv al creanțelor acceptate cu privire la compania SC Fattoria Terrantica SRL, societate pe care Mircea Băsescu, fratele fostului președinte al...

Sfârşitul epocii maşinilor în ţările europene

Sfârşitul epocii maşinilor în ţările europene
Galerie Foto Orașele României sunt sufocate, la propriu, de mașini. Nu e o exagerare, în București se vede asta cu ochiul liber. Nu mai poți admira nimic din arhitectura orașului, pentru că totul e practic acoperit de mașini...

Lista „trădătorilor” și „traseiștilor” care i-au instalat lui Iohannis Guvernul lui

Lista „trădătorilor” și „traseiștilor” care i-au instalat lui Iohannis Guvernul lui
Galerie Foto 16 voturi îi lipseau lui Ludovic Orban pentru a-și trece, luni, Guvernul de votul Parlamentului. Așa cum „Jurnalul” a prezentat, cu o zi înainte de plen, toate partidele care au încheiat acorduri cu premierul...

Doina Ruști: Iubirea este la îndemâna tuturor

Doina Ruști: Iubirea este la îndemâna tuturor
Galerie Foto Doina Ruști este una dintre cele mai apreciate voci ale literaturii contemporane din România. Cuvintele sale magice au primit numeroase premii literare, iar romanele sale au fost traduse în peste 9 limbi. Acum, Doina...

Chirurgie prin gaura cheii

Chirurgie prin gaura cheii
Sperietura unor pacienţi că ajung la bisturiul chirurgului s-a mai diminuat odată cu extinderea intervenţiilor minim invazive, a laparoscopiei cu incizii mici. Interviu cu profesor doctor Nicolae Iordache, de...

Serviciul lui Orban, băncile și procesele împotriva celor care vor să li se aplice Legea Dării în Plată

Serviciul lui Orban, băncile și procesele împotriva celor care vor să li se aplice Legea Dării în Plată
Galerie Foto De la un job part time la o companie de construcții, liderul PNL, Ludovic Orban, care, astăzi, speră să devină premierul Guvenului României, a trecut la consultanță pentru una dintre societățile de avocatură...

Ana-Maria Negrilă, regina SF-ului românesc

Ana-Maria Negrilă, regina SF-ului românesc
Galerie Foto Ana-Maria Negrilă este una dintre puținele scriitoare de SF din România și câștigătoare a numeroase premii. A publicat cinci volume de proză, dintre care, cel mai cunoscut este romanul Împăratul ghețurilor...

Ministeriabilul „Grindă”, „nășit” în afaceri de controversatul Gigi Kent

Ministeriabilul „Grindă”, „nășit” în afaceri de controversatul Gigi Kent
Deputatul Ion Ștefan, care vânează funcția de ministru al Dezvoltării Regionale și care a primit aviz negativ în comisiile reunite de specialitate ale Parlamentului, și-a început cariera de afaceri lucrând...

Românca aflată la conducerea baschetului mondial

Românca aflată la conducerea baschetului mondial
Galerie Foto Carmen Tocală a fost desemnată membru în Boardul Central al Federaţiei Internaţionale de Baschet. Asta după ce, în luna iunie, Carmen Tocală a devenit prima femeie aleasă în funcţia de vicepreşedinte al...

Dosarul „Mită la SRI”: ucis de Kovesi, îngropat de judecători

Dosarul „Mită la SRI”: ucis de Kovesi, îngropat de judecători
Galerie Foto Faptele sesizate de omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, care, în 2015, le-a povestit procurorilor DNA cum a plătit, cu sacoșa, o jumătate de milion de euro pentru finanțarea partidului lui Gabriel Oprea, chiar în...

O româncă vrea să dea lovitura în State cu povestea vieții ei

O româncă vrea să dea lovitura în State cu povestea vieții ei
Galerie Foto La numai 22 de ani, tânăra actriță Maria Müller are propria companie de teatru la New York, cu care speră să ajungă pe Broadway. Românca a apărut deja într-o peliculă proiectată la Festivalul de la Cannes,...
Serviciul de email marketing furnizat de