Nicu Ceauşescu a votat FSN-ul

La primele alegeri libere din duminica de 20 mai a votat şi deţinutul Nicu Ceauşescu. Se găsea în arestul Inspectoratului General al Poliţiei de la Rahova, unde fusese adus pentru proces. Despre cele două luni petrecute în arestul de la Rahova, cum a votat, pe cine şi de ce a povestit el însuşi unor gazetari de la ziarul Tribuna din Sibiu (Lucian Jiman şi Rudolf Kamla), dar şi colegului cu care a împărţit celula, nimeni altul decât vărul său Emil Bărbulescu.
În închisoare, starea sănătăţii i s-a înrăutăţit şi nu a luat nici un fel de medicament.

Până să ajungă la Rahova, Nicu Ceauşescu avusese un traseu ameţitor. A fost reţinut în seara de 22 decembrie la intrarea în Bucureşti. În iureşul evenimentelor, un individ s-a desprins din mulţime şi l-a înjunghiat. Tăietura, deloc superficială, i-a perforat intestinul subţire. Şansa lui, a declarat ulterior, a fost că nu mâncase nimic de mai multe zile, altminteri risca septicemia.

Pentru că noua putere a ales să nu ţină cont de starea rănitului, l-a târât la Televiziune ca să-l arate poporului şi să spună că a luat ostateci copii. După, l-au ţinut până în dimineaţa de 23 decembrie într-un birou, păzit de un ofiţer de la unitatea din Boteni, care-i spunea din două în două minute că îl împuşcă. "Împuşcă-mă, dom'ne, să terminăm odată", i-a răspuns exasperat către dimineaţă. În tot acest timp, fiul cel mare al cuplului Ceauşescu pierdea sânge.

De la Televiziune l-au dus la Spitalul Militar, direct în sala de operaţie. După câteva zile a ajuns la unitatea militară din Domneşti, lângă Capitală. Nişte foste depozite ale Armatei fuseseră transformate peste noapte în puşcărie. La Domneşti aveau să fie aduşi mai mulţi membri ai familiei Ceauşescu: unchii săi dinspre tată, Florea, Ilie şi Nicolae Andruţă Ceauşescu, vărul său Emil Bărbulescu.

La 10 aprilie a fost mutat în arestul de la Rahova. "La arest, ca la arest", a sintetizat Nicu perioada detenţiei de la Rahova. "Deci, aveai nevoie să-ţi aprinzi o ţigară, apăsai pe un buton, îţi deschidea, din două în două ore, şi-ţi dădeau un foc. Nu te întreba cât fumezi, dar îţi dădea doar un foc. Puteai să-ţi aprinzi ţigară de la ţigară, dacă voiai şi aveai..."

Între timp, starea sănătăţii i s-a agravat. O hepatită agresivă evoluase în ciroză. Analizele făcute în toamna lui 1989 îi ieşiseră prost. În plus, fusese înjunghiat, iar în arest nu lua nici un fel de tratament. Nu avea certificat medical şi nimeni nu-i prescrisese nici un tratament. "Întâi trebuie să văd ce am exact", a povestit el în iunie celor doi gazetari de la ziarul sibian Tribuna, "pentru că, în primul rând, am nevoie de medicamente de întreţinere, care sunt şi se folosesc în toată lumea, deci şi la noi. Esenţiale, vitamine... cunosc toată gama". Văzând că se simte din ce în ce mai rău, a cerut să i se refacă analizele. Care au ieşit perfect.

La Rahova, coleg de celulă i-a fost Emil Bărbulescu. Cei doi veri nu fuseseră în relaţii bune, nu erau prieteni şi nu frecventau aceleaşi cercuri. Prima întâlnire în celula de la Rahova n-a fost tocmai amicală, a povestit Emil Bărbulescu. "Eram destul de nervos de situaţia nou creată, aşa că Nicu s-a dovedit destul de neinspirat, vorbindu-mi pe un ton iritat. (...) N-a înţeles dorinţa mea sinceră de reconciliere. S-a întors şi a lovit. Sau cel puţin asta i-a fost intenţia. Dacă la capitolul intelect părea a-mi fi superior, la capitolul forţă fizică era complet neajutorat în faţa mea.

Crescuse doar la incubator. Am lovit scurt, cu intenţia de a-i crea cât mai multă suferinţă. Eram cuprins de o răutate pe care nu mi-o cunoscusem până atunci şi care mă înfioară. (...) Cuprins apoi de ruşine faţă de mine însumi, m-am urcat în pat şi m-am întors cu spatele la el. Nu voiam să-mi observe slăbiciunea. Lovisem un om fără apărare. Îmi descărcasem nervii acumulaţi în cele patru luni de detenţie pe un om care nu era cu nimic vinovat de cele ce mi se întâmplau mie. Am simţit iarăşi lacrimi în ochi."

În duminica votării, arestul de la Rahova era plin de ziarişti din presa scrisă şi de la Televiziune. Veniseră să filmeze un moment unic. Numai c-a fost cât pe ce ca Nicu să le strice circul, a povestit vărul său. S-a lăsat aşteptat, n-a vrut să coboare din pat până la ora 9:00 dimineaţa, sub motiv că se simte rău şi nu-i arde de votare. "Nicule, Nicuşor, nu te îmbraci? Dacă te scoli, am să mătur eu azi", l-a ademenit Emil. Poliţiştii din pază îl rugaseră "să se îmbrace frumos", că vine Televiziunea să-l filmeze.

Convins să se dea jos din pat, nu i-a fost greu să aleagă hainele "de gală". Avea o singură pereche de pantaloni, cea cu care era îmbrăcat când plecase de la Sibiu, la 22 decembrie, încă murdară de sânge. "Am votat cu cei de la FSN, a povestit el ulterior. Niciodată nu mi-am ascuns convingerile. Nu pentru că, aşa cum se susţine de unii, ar fi, într-un fel sau altul, urmaşii comuniştilor. Nu. Ci pentru că, cel puţin pe unii dintre aceştia, îi cunosc. M-am uitat şi eu, normal, pe listele candidaţilor. Era normal să-l votez pe unul pe care îl ştiu cât de cât...

De exemplu, am aflat şi că avocata mea, doamna Paula Iacob, era pe lista candidaţilor unui partid pentru Senat. Chiar îi spusesem, desigur, după alegeri: «De ce nu mi-aţi spus? Că vă votam pe dvs., pentru că tot vă cunosc». Pe cine era să votez, în noianul de partide..." Aşa că a votat noua putere, care-l băgase în puşcărie.