x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special "Nu s-a schimbat nimic, am rămas aceiaşi oameni"

"Nu s-a schimbat nimic, am rămas aceiaşi oameni"

de Florentin Coman    |    24 Feb 2010   •   00:00
"Nu s-a schimbat nimic, am rămas aceiaşi oameni"

Deţinuţii-actori din "Eu când vreau să fluier, fluier" nu simt că filmul la al cărui succes au contribuit le-a schimbat viaţa în vreun fel. Ei îşi amintesc cu plăcere de regimul de semilibertate din timpul filmărilor, dar regretă că n-au primit decât 400 de lei onorariu.   

Dacă "Eu când vreau să fluier, fluier", coproducţia româno-suedeză premiată cu Ursul de Argint, a convins juriul Festivalului de la Berlin graţie realismului pe care îl degajă, acest lucru se datorează şi deţinuţilor-actori selectaţi de regizorul Florin Şerban din rândul infractorilor de la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Tichileşti, judeţul Brăila.

Ajunşi brusc în centrul atenţiei, după ce pelicula a primit elogilul criticii internaţionale, deţinuţii de la Tichileşti nu par foarte afectaţi de succesul fulminant al filmului. Cristian Dumitru e închis pentru tâlhărie şi a jucat personajul Blondu'.
El se declară puţin supărat pe regizor, fiindcă ar fi intervenit să nu fie eliberat condiţionat, ca să-l poată reţine la filmări. Cei de la penitenciar explică însă că eliberarea condiţionată nu s-a putut face din motive legale, aşa că Blondu', care acum e tuns chilug, mai are de stat un an şi jumătate în detenţie.

În rest, actorul de ocazie zice că experienţa din faţa camerei i-a plăcut, fiindcă a învăţat multe despre ce înseamnă să faci un film. Cristian crede că a trecut de preselecţie datorită feţei sale de dur, ceea ce nu poate fi decât adevărul-adevărat. Chipul său îl recomandă pentru personaje negative, aşa cum viaţa pare a-i fi rezervat acest rol. Când avea şapte ani, s-a trezit singur pe lume, fiindcă toţi ai lui erau în puşcărie închişi pentru tâlhărie. Tot pentru tâlhărie avea să intre şi el în spatele gratiilor, câţiva ani mai târziu...

Cu noi a vorbit pe fugă, fiindcă îl reţinusem de la un meci de fotbal, eveniment de care nu se poate bucura prea des. În echipa adversă juca, pe post de portar, Şerban Ticu. În film, Ticu, închis pentru viol, a întruchipat personajul Guriţă, un nume oarecum ironic, fiindcă lui Ticu îi lipsesc toţi dinţii din faţă. De fapt, el recunoaşte că taman acest aspect i-a făcut loc pe platoul de filmare.

În viaţa reală, Cristian Dumitru şi Şerban Ticu sunt duşmani. "N-am eu treabă cu bulangiul ăla!", ne-a spus Dumitru când i-am propus să-i facem o poză alături de Ticu. În schimb, Ticu este prieten la cataramă cu Constantin Ilaşcu, cel care în film a fost "deţinutul nr 4". "Suntem tovarăşi de doi ani", ne-au spus ei luându-se de după gât şi râzând împreună la obiectiv. I-am întrebat dacă experienţa de la filmări le-a schimbat viaţa. "La noi nu s-a schimbat nimic, suntem aceiaşi oameni, totul e la fel ca înainte", a răspuns Constantin Ilaşcu, care mai are de ispăşit două luni şi jumătate, pentru furt.

Împreună cu prietenul lui, Ticu, s-a bucurat că, o lună, cât au durat filmările la Topalu, au fost aproape liberi. Să îşi joace rolurile nu le-a fost greu, fiindcă, practic, s-au jucat pe ei, aşa cum sunt în viaţa reală. Ce le pare rău acum este că n-au primit decât câte 400 de lei onorariu şi că regizorul nu i-a băgat deloc în seamă, după ce a luat premiul de la Berlin. "Măcar un fax trebuia să ne trimită şi nouă, că şi noi ne-am dat silinţa să iasă bine."


"Băieţii s-au întors de la filmări schimbaţi în bine. Au creeat în rândul colegilor o emulaţie, o dorinţă de a participa şi ei la programele şi activităţile educative, culturale şi artistice cu parteneri din exteriorul penitenciarului", ne-a declarat Ionel Ceamă, directorul adjunct al Penitenciarului pentru Minori şi Tineri Tichileşti.

În total, 270 de delicvenţi stau între zidurile închisorii din inima Bărăganului. Au ajuns acolo pentru toate genurile de infracţiuni, de la furturi minore până la omor deosebit de grav. Filmul care a făcut senzaţie la Berlin vorbeşte despre lumea lor. Lumea lor rămâne neschimbată: vineri, 19 februarie, Marian Ş., condamnat pentru furt calificat, l-a înjunghiat cu un cuţit artizanal pe Ricardo M., condamnat tot pentru furt. Victima a ajuns la spital şi a scăpat cu viaţă. Agresorul şi-a motivat gestul spunând că Ricardo l-a agresat pe fratele său. În penitenciar umblă vorba că Marian a poftit la ţigările primite de Ricardo de la rudele venite în vizită. 

×
Subiecte în articol: special