x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special “Nu spun că aş vrea ca băiatul ăla să moară în închisoare... Pe mine, oricum, nu m-ar mulţumi nimic"

“Nu spun că aş vrea ca băiatul ăla să moară în închisoare... Pe mine, oricum, nu m-ar mulţumi nimic"

de Mara Raducanu    |    Carmen Dragomir    |    20 Noi 2011   •   11:52
“Nu spun că aş vrea ca băiatul ăla să moară în închisoare... Pe mine, oricum, nu m-ar mulţumi nimic"

In primavara anului viitor ar fi trebuit sa se casatoreasca. De noua ani, de cand se cunosteau, au impartit si bune si rele. Cu Stefan, Daniela se simtea implinita. El avea 32 de ani, ea 26. Accidentul de circulatie de pe Calea Floreasca, petrecut pe 5 noiembrie 2011, a distrus nu doar familii intregi, ci si visul a doi tineri care isi propusesera sa imbatraneasca impreuna...Sa aiba copii. Sa-si creasca nepotii...

Telefonul mortii de sambata dimineata
Telefonul de sambata dimineata- sa fi fost in jurul orei 8.00- a trezit-o si a aruncat-o pe Daniela direct intr-un cosmar. Din acel moment, viata ei s-a schimbat radical. A aflat despre moartea lui Stefan Micu, iubitul sau, de la sotia celui mai bun prieten al acestuia. Initial, ne povesteste Daniela, nu a vrut sa raspunda. Trezita din somn s-a gandit ca poate e o greseala si ca, de fapt, prietena lor nu voia sa o sune pe ea. Era prea de dimineata pentru convorbiri. A avut insa o presimtire ca s-a intamplat ceva si a raspuns. A simtit agitatia si nelinistea vocii de la celalalt capat al firului. Dupa cateva vorbe schimbate cu aceasta, i-a venit in minte, asa, dintr-o data, ca a murit Stefan: "Dormeam. Am vazut ca suna telefonul. Ma suna sotia unui prieten foarte bun de-al lui. Prima data nu am vrut sa-i raspund. M-am gandit ca poate ma suna din greseala pe mine la ora opt dimineata, sambata. Pe urma, am zis sa-i raspund. Initial, m-am gandit ca a patit ceva sotul ei... Plangea, era emotionata asa...Pana la urma mi-a zis: . Am intrebat-o direct: Mi-a zis ca da".

Vestea a ametit-o pe Daniela. Nu intelegea prea bine ce se intamplase cu Stefan al ei. Nu constientiza inca dimensiunile dezastrului de pe Calea Floreasca, nu stia ce "masacru" rutier fusese acolo. Nici de ce prietena lor pomenea ba de spitalul de Urgenta, ba de IML."Eu am intrebat-o asa, dar nu imi imaginam ca poate sa fie adevarat. A inceput sa-mi spuna ceva cu spitalul de urgenta, Calea Floreasca... Am intrebat unde este acum Stefan? Mi-a zis ca la IML, dar nu mai intelegeam nimic. Dupa l-am luat pe fratele meu, am ajuns acolo, cam pe la 8:15. Stefan nu mai era... Erau fratii lui, parintii.. Era BMW-ul. Si multa politie".

Ultima discutie, ultimele cuvinte...
Cu Stefan apucase sa mai schimbe cateva vorbe, la un telefon, chiar in seara tragediei. Nu a presimtit nici un moment ca aveau sa fie si ultimele cuvinte pe care si le spuneau. "Am vorbit cu el in seara respectiva. Noi nu locuiam impreuna. El statea la el, eu locuiam la mine. Stiu ca l-am sunat pe la opt si ceva. Mi-a zis ca o sa ramana acasa ca nu se simte prea bine si ca nu mai iese la munca. Asta a fost discutia noastra si stiu ca i-am zis: "Hai, vorbim maine, stai linistit acolo". A vorbit si cu tatal lui pe la ora zece seara, tot de acasa. Pana la urma a plecat, dar mult mai tarziu, pe la ora doua noaptea", povesteste Daniela cu o figura impietrita.

Stefan, taximetrist cu doua facultati si multe visuri ?
Pe Stefan l-a cunoscut dintr-o intamplare. La ziua de nastere a fratelui acestuia. Acolo s-au intalnit pentru prima data. S-au placut si de atunci au fost nedespartiti. Dincolo de tristetea care i se citeste in ochi, fata Danielei se lumineaza cand vorbeste despre iubitul sau. Stia ca el poate sa schimbe o lume intreaga. Ea ii spunea cateodata: "Daca suntem intr-un desert, eu stiu ca tu poti sa gasesti apa". Uneori era ingrijorata pentru el. Ba chiar se mai supara... Stefan muncea prea mult.Voia sa le rezolve pe toate, sa-si faca propria afacere cu taxiurile, sa infiinteze un ONG. Pe langa facultatea de Administratie Publica, terminase si Dreptul. Visa sa ajunga un mare avocat. Se gandea intotdeauna si la familie, la parinti si la cei patru frati ai lui. Era cel mai mare dintre ei cinci.

O "farsa" adevarata..
Daniela vorbeste tot la prezent despre Stefan. Inca mai crede ca cineva i-a facut o farsa. Se asteapta sa-l vada pe strada sau sa vina sa-i bata din nou la usa. S-o sune ca altadata cand vorbeau de atatea ori pe zi... Sau cand plecau sa cutreiere tara in lung si-n lat. Doar el stia sa o convinga, sa-i dea putere sa mearga mai departe. "Sincer, eu acum nu cred. Daca mi-ar spune cineva ca a fost o farsa as crede mai mult decat daca mi-ar spune cineva ca el a murit. Ma astept sa ma intalnesc cu el pe strada...Probabil ca o sa realizez la un moment dat ce s-a intamplat... Stiti, Stefan era o persoana care se putea descurca in orice situatie. Avea mereu idei, gasea solutii, nu imi era teama niciodata cu el. Intodeauna voia sa faca mult. De asta si muncea atata. Eu ii ziceam sa o lase mai moale. Era o persoana cu planuri marete.Venea, ma lua de la munca. Eu lucrez foarte aproape de unde locuieste el. Ieseam... Atunci cand el era la o petrecere, se vedea. Ii bucura pe ceilalati cand aparea el, era sufletul lucrurilor. Un om deosebit. Eu sunt convinsa ca daca Stefan ar fi fost in trafic si nu ar fi fost oprit, ar fi putut evita accidentul. Era un sofer foarte bun. Mi se pare total nedrept ca nici unul dintre ei nu a putut sa se apere".

Un gol de neinlocuit...
Pentru Daniela, nimic si nimeni nu poate inlocui golul lasat. Despre cel care l-a ucis cu inconstienta sa pe omul iubit, tanara sustine ca, daca Andrei Andronie ar primi 50 sau cinci ani de inchisoare, pentru ea nu ar mai conta. Spera totusi ca acest caz cumplit sa fie invatatura de minte pentru cei care nu stiu sa pretuiasca nici viata lor, nici a celor din jur..."Nu spun ca as vrea ca baiatul ala sa moara in inchisoare...Pe mine nu m-ar multumi nimic. Imi doresc sa fie invatatura de minte atat pentru acest baiat, cat si pentru ceilalti. Sa incercam sa-i responsabilizam. Si asa legile sunt de asa natura incat esti pedepsit foarte putin".

×