O cafea, o poveste, altă cafea, altă poveste

Dacă o fată n-ar fi citit în spatele unei vitrine "Educaţia sentimentală" a lui Gustave Flaubert, dacă nu ar fi venit miros de cafea proaspătă pregătită la ibric, dacă n-ar fi plouat pe Dorobanţi...

N-aş fi intrat. Dar, în spatele vitrinei, fata cu "Educaţia sentimentală" era înconjurată de tot felul de recipiente şi cutii drăguţe. Iar, în spatele vitrinei alăturate, un băiat prepara cafea. La ibric! Ploua, iar în mintea mea se răzvrătiseră toate ceşcuţele de cafea ale mătuşilor, din copilărie. Am deranjat-o pe fată din lectură: "Ce-i aici? Parcă e casa păpuşilor". "E magazin de cafea. Alături avem şi o cafenea", răspunde fata calmă, deloc agresată de buzna mea. Ies ca să mă uit mai bine.

Parcă e o casă a păpuşilor alăturată unui club privat, scrie "MonKaff" ("De ce nu i-or fi zis «Cafeaua mea»? În fine, treaba lor", mă gândesc). În vitrina numărul doi, agăţat de toarta unei elegante cafetiere stă agăţat Jean Jacques Rousseau, mai precis un citat al lui: "Acesta este un parfum care-mi place: când se prăjesc boabe de cafea în apropierea casei mele, mă reped să deschid uşa pentru a savura aroma".

Las casa păpuşilor, cu cafeaua sa pentru acasă, pentru drum sau pentru cadouri, cu cafetierele sale realizate de designeri britanici (fata cu Flaubert a avut grijă să-mi specifice, aşa cum a specificat că doi clienţi vin special să îşi cumpere cafea de aici, pentru a o folosi ca odorizant pentru maşină). Las şi cutiile făcute ca pentru pantofi din ciocolată şi intru în cafenea. "Red, red wine/Go to my head", cântă UB40. "Vreţi o cafea la ibric?", mă întreabă băiatul care mai devreme se învârtea în jurul ibricului. "Da", "De care? Avem cafea din Indonezia, Etiopia, Brazilia, India, Nicaragua şi El Salvador!"

Respir adânc şi spun "din Etiopia". "Bună alegere! Fac o «Etiopia Yirgacheffe», faimoasă cafea din sudul Etiopiei. Are o aromă puternică, accente de afine, miere, iasomie şi mirodenii. Vedeţi tablourile de pe pereţi? Sunt din sacii în care ne vine cafeaua." Apoi mă pune la curent cu măsuţele care au spaţiu pentru poşetă sau servietă, cu taburetele pentru odihnitul picioarelor, cu toaleta care are boabe de cafea în jurul oglinzii, iar semnele "pe sexe" de pe uşile toaletei sunt făcute din boabe de cafea lipite.

Cât a vorbit cafeaua-i gata. "Uşor, să nu o tulburaţi." Vorbeşte de parcă toată viaţa i s-ar fi chircit într-o cafenea, e aici de la 8:30.
"M-am îndrăgostit de acest loc de când am venit la interviu. E un loc plăcut o cafenea, intră cineva, iese altcineva, mai auzi o poveste... Plus că am patroni drăguţi, soţ-soţie, sunt tineri, de treabă."

AROMA
Intră o fată blondă. "Ea e patroana", îmi şopteşte băiatul cu ibricul. Nu rezist şi o întreb dacă merge treaba. Doar suntem pe Dorobanţi şi sunt vremuri de criză. "Avem deja vreo douăzeci de clienţi fideli, zece la cafenea, zece la magazin! La noi nu există o cultură a cafelei, deşi suntem cafegii. Dar acum, pe bune, unde mai găseşti o cafea la ibric?!?", îşi zburleşte fata puful blond de la sprâncene în timp ce se aude Cesaria Evora: "Jam conchia Sao Vincente/ Na se ligria ne se sabura/ Ma'm ce pud faze ideia/ S'na carnaval era mas sab". O întreb cam ce vârstă are clientela.

"Tinerii nu au timp, nu au răbdare să savureze, să guste cafeaua şi momentul. Bătrânii ştiu ce înseamnă acest lucru. Tinerii nu mai au dorinţa de a simţi aroma. Nu se mai gândesc la asta. E şi ritmul în care trăim...", i se întristează fetei puful blond al spâncenelor. "No woman, no cry/ No woman, no cry/ Oh my Little sister, don't she'd no tears/ No woman, no cry", cântă acum Bob Marley. Mă sună o prietenă: "Unde eşti?". "La cafenea." "Aş veni şi eu, l-aş lua şi pe Robin cu mine, dar nu vrea, are treabă. Este foarte ocupat cu proiectul unei cafenele virtuale, trebuie să culeagă puncte, se joacă în reţea cu toţi prietenii." Robin are 12 ani. La el, aroma e deja condamnată.

Plec. În urma mea, fata din spatele primei vitrine citeşte mai departe "Educaţia sentimentală", iar băiatul din spatele vitrinei alăturate răsfoieşte cartea "Confesiunile unui cafegiu", în timp ce altă cafea fierbe în ibric. Nu mai plouă pe Dorobanţi. Mă aşteaptă de ceva timp, în vizită, o delicată doamnă în vârstă. "Ce frumos miroase!" "A cafea, a ce poate să miroasă? Ai întârziat. Unde-ai fost?". "Într-o cafenea de pe strada dumneavoastră". "Bravos! Nu puteai veni direct la mine? Să-ţi povestesc despre cum făcea cafeaua la ibric tatăl meu, Ion Vinea?" "Asta-i altă cafea, altă poveste!"