O cină la Palatului Elysée. Monarhii României şi preşedinţii Franţei

A intrat de mult in anecdotica Palatului Elysée ziua in care, dupa primul mare razboi, Regina Maria a Romaniei a pranzit cu presedintele Frantei, Raymond Poincare. Era in 8 martie 1919, iar calatoria sa la Paris se inscria intr-o serie de vizite neoficiale pe care frumoasa regina le facea in Franta si in Marea Britanie, pentru a castiga simpatie pentru cauza romanilor: recunoasterea actului Unirii de la 1 decembrie 1918. Tratatul de pace, de la Versailles, avea sa poarte si amprenta acestei intalniri…

Atunci, in ziua aceea rece de primavara, cu un buchetel de ghiocei la rever, Regina Maria fusese invitata de presedintele francez sa treaca in revista garda Palatului Elysée. Era o onoare imensa, care avea sa fie dublata, in aceeasi zi, de acordarea reginei Romaniei a titlului de membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris…

Urmatoarea prezenta a reginei noastre in palatul presedintilor Frantei o vom nota cinci ani mai tarziu. In 10 aprilie 1924, presedintele Etienne Alexandre Millerand (care a condus Republica Franceza intre 1920 si 1924) a organizat, pentru familia regala a Romaniei, o cina festiva la Palatul Elysée – in sala care azi poarta numele lui Napoleon al III-lea, primul presedinte al Frantei si, in acelasi timp, ultimul ei imparat. Cina a fost urmata de un concert de muzica clasica. Pe coperta meniului, ilustratorul a desenat o frumoasa femeie imbracata in portul traditional romanesc, cu parul impletit in doua cosite. Desculta si cu coroana de lauri pe crestet, ea este inconjurata de trei ingeri-copii, care o tin de maini, aratandu-i drumul si protejand-o. Alte motive traditionale romanesti decoreaza meniul, care are insa, in centru, efigia Palatului Elysée.

Meniul in sine, in schimb, este frantuzesc suta la suta. O mostra veritabila de "haute cuisine", asa cum te astepti sa gasesti in bucataria si in sufrageria celui mai important palat din inima Parisului. Iata ce s-a mancat (si vom da si noi meniul in limba franceza, limba marii gastronomii): Crème Emeraude, Consommé Madelaine, Truite Saumonée à la Gelée de Champagne, Baron d’Agneau de Pauillac à la Chartres, Paté de Becasses à l’Ancienne, Salade Mimosa, Asperges de Laurice Sauce Mousseline, Bombe Abeille, Dessert. Remarcam finetea bucatelor asezate pe masa, acel pastrav somonat in aspic de sampanie, de exemplu, sau mielul de Pauillac (provenind din turmele crescute in regiunea Pauillac, care pasc pe malul marii, intr-o zona cu iarba saraturoasa, care da acel gust al carnii presarate (presalée) sau "sarate in viu, cum i se mai spune), pregatit dupa o reteta care contine si celebrul lichior de Chartres, preparat de calugarite… Pateul de becatine, preparat in maniera veche (dupa reteta traditionala din Ardennes), sparanghelul cu diafanul sos "muslin" – toate acestea trebuie sa fi placut mai ales reginei, caci Ferdinand, se stie, nu era prea sofisticat in privinta mancarii, respectand buna traditie germana a unchiului sau Carol I.

Seara oferita de Millerand, la Palatul Elysée, familiei regale romane a fost intregita de concertul despre care aminteam ceva mai devreme. "Marsul Cidului", de Massenet, Uvertura la "Flautul fermecat" al lui Mozart, "Peer Gynt" de Grieg, Menuetul din "Burghezul gentilom" al lui Lulli, "Vals trist" de Sibelius, "Berceuse" de Gabriel Fauré, "Dansuri" de Brahms, "Granada" de Albeniz… Totul incheiat, fireste – doar ne aflam in miezul Parisului! – cu "Marsul francez" al lui Saint-Saens.

O seara superba, care incheia un sir de evenimente la care monarhii Romaniei participasera pe teritoriul Frantei. Miercuri, 9 aprilie, Regele Ferdinand si Regina Maria fusesera in Alsacia, ca sa se reculeaga la Val de Patre, alaturi de generalul Berthelot, fostul sef al misiunii militare franceze in Romania intre anii 1916 si 1918. Nu era o intamplare prezenta lor acolo, caci in acea zi se inaugurase Marea Cruce a Cimitirului militar din Soultzmatt, unde fusesera ingropati si 687 de prizonieri romani de razboi, care-si aflasera sfarsitul aici in cursul anului 1917. In 1919, la cererea Guvernului Romaniei, osemintele acestor bravi romani fusesera deshumate din cimitirele a 35 de localitati alsaciene, unde erau raspandite, si reinhumate in acelasi cimitir, unde odihneau acum sub drapelele ingemanate ale Romaniei si Frantei. Dupa ce si-au adus piosul omagiu, depunand coroane de flori pe fiecare mormant cu insemne romanesti, Regele Ferdinand si Regina Maria au plecat spre Paris. In capitala Frantei, au fost mai intai invitatii primarului Parisului si ai consilierilor municipali, care le-au oferit un dejun la Hotel de Ville (palatul primariei), pentru ca seara sa fie rezervata intalnirii cu presedintele Etienne Alexandre Millerand. Celelalte detalii ale intalnirii le cunoasteti deja.