x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O dată Scînteie omul în viaţă!

0
Autor: Roxana Roseti 08 Ian 2010 - 00:00
O dată Scînteie omul în viaţă! Dan Marinescu/Jurnalul Naţional
Vezi galeria foto


Zilele acestea, în Pasajul de la Universitate, un mic colţişor dedicat Eroilor Revoluţiei, cu expoziţie de fotografii, plus "efecte" audio de atunci. Lumea trece întorcând capul, unii îşi trag bine gluga peste ochi, alţii se uită şi râd ironic.

Ai fi tentat să spui că nici muschetarii n-au mai fost ce-au fost după 20 de ani, dar aici nu ne permitem să glumim. 20 de ani de la Revoluţie... Nu îţi vine să crezi. Când a apărut proiectul Scînteia s-au răscolit toate amintirile, toate fotografiile, oameni, personaje, senzaţii, tot ce a însemnat acel an 1989. Sau aproape tot. În mod absolut uimitor, primele lucruri care au apărut în minte după declanşarea proiectului (chiar aşa: un proiect declanşat ca o torpilă în mintea redacţiei) au fost legate de iubiri, petreceri, cărţi...

Închipuiţi-vă că, într-un moment-torpilă, noi am început să ne conversăm cu o plăcută inconştienţă despre cât de tari erau petrecerile pe atunci, cum de citeam atât de mult, cum ne descurcam atât de bine fără telefoane mobile şi cum de puteam trăi fără Hannah Montana! Nu ne blamaţi! A fost Revoluţie (a fost?!?), dar a fost şi multă tinereţe debordantă. Cei mai mulţi dintre noi aveam pe atunci 16, 17, 18 ani. Nu mai vorbim despre cei care pe atunci aveau 10, 11, 12 ani (sau mai puţin). La ei să vedeţi conversaţii înflăcărate şi hazlii cu prietenii la telefon: "Băăăi, îţi mai aduci aminte când ne-au făcut şoimi?!?".

S-a trecut peste momentul "de euforie" în ceea ce priveşte anul 1989. Am început să ne documentăm, să citim, să intervievăm, să vedem imagini de atunci. Imaginile... Privite acum altfel, la rece, cu stupoarea că vezi la relanti o piesă neterminată pentru pianină mecanică.

Pentru unii dintre dumneavoastră poate părea horror ce o să spun acum: cea mai frumoasă zi a anului 2009 a fost aceea pe care am petrecut-o la Scorniceşti. Nu pot spune de ce. Poate pentru că n-am simţit prezenţa lui Ceauşescu nicăieri, poate pentru că era o zi ca oricare alta, cu case, oameni simpli, spital, cimitir, porumbei. De aceea am ţinut enorm ca titlul reportajului făcut acolo să fie "Scorniceşti, dragostea mea" şi mulţumesc colegilor de la departamentul "Istorie recentă" că mi-au acceptat această nebunie.

Cum, de altfel, mi-au acceptat toate "nebuniile" în ceea ce priveşte viziunea personală asupra materialelor legate de 1989. Şi mă refer aici în special la materialul "Elena Ceauşescu, actriţă şi orhidee". Am preferat să văd acest personaj printr-o prismă uşor telenovelistică. Un personaj de roman, pe care nu îl poţi defini. Şi nu îmi iese din minte răspunsul lui Ioan Ceauşescu (fratele lui Nicolae Ceauşescu) la obsedanta întrebare a unui jurnalist francez care îl întreba zilele acestea cum a fost ea. "A fost o femeie normală", a răspuns cel despre care nu se poate spune că a avut-o la inimă.

Da, în prezentul mânuţelor cu Vuittoane nu pare exagerată afirmaţia că a fost o femeie normală. Cu nimic mai prejos de "actriţele" vremurilor de acum. Nu pot încheia fără a adăuga o declaraţie de final din materialul despre ea, care nu a mai încăput în Scînteia: "Probabil istoria va rezolva cumva problema celor 1.000 de feţe ale acestei femei, de fapt ale acestei familii. Există o legendă indiană care s-a perpetuat până în zilele noastre, o legendă despre o zeiţă creată din lut, pe care un alai o conduce la presupusul loc de unde a plecat...

Elena Ceauşescu s-a născut de undeva, nu era nimic şi, într-o bună zi, a ajuns în rolul unei femei care, în final, este toate jocurile posibile... O zeiţă cu picioare de lut" (declaraţia aparţine cineastului Pantelie Tuţuleasa).

Şi, de asemenea, nu pot încheia fără a menţiona că au mai rămas multe lucruri nespuse în legătură cu 1989, deoarece Scînteia anului 2009 a fost prea mică pentru acel an parcă infinit. A mai rămas şi tăcerea unor personaje care au refuzat să vorbească despre 1989. De ce, domnilor? Spuneţi ce aveţi de spus, că ori de spuneţi, ori de nu spuneţi tot la doamna cu gluga pe ochi ajungem, doar că, umoristic vorbind, ea îşi trage gluga pe ochi în mod progresist. Mai bine spuneţi, deoarece, nu-i aşa, o dată Scînteie omul în viaţă!

 

Manual practic de tâmpire în masă
Conta emoţia sau contau faptele?
După ce te-ai obişnuit cu supermarketul sau hypermarketul, mai puteai să descoperi în cotloanele memoriei vreo brumă din (re)sentimentele născute acum 20 de ani la cozile din preajma veşnicelor borcane cu fasole verde sau mazăre, ce făceau fala alimentară a României de subzistenţă?

Am reluat ziarele şi revistele vremii, inclusiv săptămânalul Flacăra, la care am lucrat. Am redescoperit că aveam dreptul la un singur tip de mândrie, aceea a muncii pentru plan, pentru ca indicaţiile "să prindă viaţă", pentru ca socialism-comunismul să fie mereu în zbor, peste ani, cincinale, veacuri. Indicaţiile erau generoase, depăşeau prezentul, pe care nu-l băga în seamă nici un document de partid. Ceauşescu lucra doar cu viitorul. Astfel că n-am descoperit nici o exagerare şi nici o minciună în ziarele de necitit. Era pura realitate.

Lipsit de imaginaţie, comunismului nu i-a trecut prin cap că tocmai ziarele vor fi cea mai importantă dovadă împotriva sa.
Eram ţara cu un singur personaj şi o singură familie. De dimineaţa, la prânz şi seara, ca pastila pentru cardiaci. Jurnalele nu erau marcate de obsesia tirajului, iar televiziunea de cea a ratingului, nu interesau pe nimeni. Ziariştii, trecuţi în nomenclatorul de partid pe ultima treaptă la sectorul propagandă, erau lucrători în presă cu o unică obligaţie: să ilustreze. Vremurile, Omul, Familia.

Erau timpuri primordiale, cu ei începuse totul. Citind câteva sute de articole am încercat să-mi aduc aminte ce era în culise. În spatele lor. Ce ştiam şi nu scrisesem. Constatam că de la an la an limba română sărăcea, se subţia, se prescurta. Interlocutorii însoţeau puţinele cuvinte de gesturi scurte şi dese. Limba devenise de lemn din lipsă de utilizare. N-aveai nimic de comunicat. Era o curea de transmisie pentru ordine, indicaţii, sarcini. Metaforele erau interzise.

La metafore avea dreptul doar secretarul general. Atunci când era mulţumit, cald, părinte. Ca să. Ca să ne simţim noi bine. Deşi el n-avea nevoie de pretexte. Niciodată până în 1989 n-am deschis revista lunară Munca de partid. Mă rog, revistă. Am citit din ea în 2009. Acolo am descoperit tehnologia de fabricaţie a adoraţiei de partid. A iubirii continue, imense, nemărginite, totale, definitive. Care se consolida zi de zi graţie publicaţiilor (aşa li se spunea) Era socialistă şi Munca de partid.

Nici un om normal n-ar fi vorbit în lozinci dacă Munca de partid nu-i recicla veşnic pe secretarii cu propa-ganda. Care-i reciclau pe secretarii de partid din fabrici şi uzine. Care, la rândul lor, îi reciclau pe membrii de partid. Munca de partid era ca manualul zugravului, al fierar-betonistului, al agricultorului. Pentru conştiinţe. Curs solemn de tâmpire în masă. Şedinţele de partid erau forestiere, fiindcă sursa aşchiilor se afla în paginile cu înţelepciuni partinice din Munca de partid. Lenin spunea că o minciună spusă de zeci de ori devenea adevăr. Munca de partid malaxa minciuna până o impunea ca pe un adevăr de netăgăduit. Articolele din Munca de partid şi Era socialistă mi-au reaminitit maşinăria.

•Răzvan Bărbulescu

Citeşte mai multe despre:   special

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Înalta Curte refuză să spună unei instanțe cum și dacă să anuleze interceptări ilegale efectuate de SRI

Înalta Curte refuză să spună unei instanțe cum și dacă să anuleze interceptări ilegale efectuate de SRI
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Completul privind Dezlegarea unor Chestiuni de Drept, refuză să stabilească modul și momentul la care, într-un proces penal, se poate pronunța asuptra nulității...

Cum să devii „liderul haitei”

Cum să devii „liderul haitei”
Tudor Tim Ionescu – coach, speaker și consultant – ne propune ceva inedit pentru a avea succes în afaceri, dar şi în viaţa de zi cu zi. A extras şapte strategii învăţate din dresaj şi le-a sintetizat...

Fracturile sunt mai grave când osul se rupe în apropierea articulaţiilor

Fracturile sunt mai grave când osul se rupe în apropierea articulaţiilor
Apariţia endoscopiei în articulaţii, acea artroscopie, a salvat meniscul agresat din genunchi, nu se mai scoate tot meniscul, se poate repara, se coase şi continuă să-şi îndeplinească misiunea de amortizor....

“Clasatoarea-șefă” a lui Dan Barna de la DNA Alba, scoasă la pensie de Klaus Iohannis

“Clasatoarea-șefă” a lui Dan Barna de la DNA Alba, scoasă la pensie de Klaus Iohannis
Galerie Foto La nici două săptămâni de la consumarea alegerilor prezidențiale, președintele reales al României, Klaus Iohannis, a scos-o la pensie pe procuroarea care a închis, cu clasare, dosarul în care este implicat lider...

Legislativul este vinovat pentru audierile-maraton din dosarele penale

Legislativul este vinovat pentru audierile-maraton din dosarele penale
Galerie Foto Moartea fulgerătoare a cunoscutului avocat Ernest Andrei Moldoveanu a îndurerat întreaga breaslă juridică și nu numai, după ce o carieră de 47 de ani în instanțele de judecată a fost spulberată într-o fracț...

Dr. Denisa Zaharia: „Anomaliile dentare pot fi tratate la orice vârstă”

Dr. Denisa Zaharia: „Anomaliile dentare pot fi tratate la orice vârstă”
Dinţii strâmbi, înghesuiţi sau, dimpotrivă, foarte distanţaţi se numără printre problemele stomatologice cel mai frecvent întâlnite nu doar în rândul copiilor, ci şi în cel al adulţilor. Jena de a purta...

SIIJ, decapitată oficial. Adina Florea renunță la funcția pe care a câștigat-o prin concurs

SIIJ, decapitată oficial. Adina Florea renunță la funcția pe care a câștigat-o prin concurs
Galerie Foto Adina Florea, procurorul care a fost blocat de Klaus Iohannis să acceadă la conducerea Direcției Naționale Anticorupție și a cărei numire în funcția de procuror-șef al Secției pentru Investigarea...

Orban și soția n-au mâncat, n-au băut și au mai pus bani ca să-și achite datoriile

Orban și soția n-au mâncat, n-au băut și au mai pus bani ca să-și achite datoriile
Galerie Foto În fix a treizecea zi prevăzută de lege, prim-ministrul Ludovic Orban și-a publicat declarația de avere și declarația de interese pe site-ul Guvernului României. Din primul document rezultă că în ultimul an...

Drepturile omului, folosite politic și electoral. “Alba-neagra” cu recursul compensatoriu

Drepturile omului, folosite politic și electoral. “Alba-neagra” cu recursul compensatoriu
Galerie Foto Dacă în 2017 PNL și USR îmbrățișau cu toată convingerea proiectul de lege cu privire la instituirea recursului compensatoriu, astăzi Guvernul Orban era cât pe ce să-și asume răspunderea pentru abrogarea...

După Kovesi, și Liviu Dragnea primește termen la ÎCCJ pentru sfârșitul anului 2021

După Kovesi, și Liviu Dragnea primește termen la ÎCCJ pentru sfârșitul anului 2021
Înalta Curte de Casație și Justiție lovește din nou. Recursul instanței supreme împotriva unei hotărâri de anul trecut, emisă de Curtea de Apel București, într-un dosar plecat de la o sesizare a fostului...

Pastrama, murăturile şi afumăturile favorizează gastritele

Pastrama, murăturile şi afumăturile favorizează gastritele
A fost o vreme în care s-a făcut un exces de diagnostice în suferinţele digestive, lumea vorbea des de dischinezie biliară, de colite, de gastrite. Apariţia examenului endoscopic a adus lumină în acest capitol. P...

Revoluția judecătorilor. Magistrații se opun reinstaurării abuzurilor în justiție

Revoluția judecătorilor. Magistrații se opun reinstaurării abuzurilor în justiție
Galerie Foto Cele mai importante instanţe din România au răspuns inițiativei ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, la întrebarea acestuia dacă Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție ar trebui să fie...

Elena Udrea, război în „paradisul termal”

Elena Udrea, război în „paradisul termal”
Galerie Foto Înaintea turului al doilea al alegerilor prezidențiale, Elena Udrea a notificat administratorul judiciar al stațiunii termale Băi Boghiș, aflată în insolvență, să o radieze din tabelul creditorilor pe...

ÎCCJ a menținut închisoarea de 4 ani aplicată Alinei Bica de un complet de 3 nelegal constituit

ÎCCJ a menținut închisoarea de 4 ani aplicată Alinei Bica de un complet de 3 nelegal constituit
Completul de 5 judecători de la ÎCCJ nou învestit, după ce Curtea Constituțională a decis că precedentul complet care a condamnat-o la 4 ani de închisoare cu executare a fost constituit ilegal, a menținut,...

Manipulările care au condus la rezutatul alegerilor din 24 noiembrie și planul lui Iohannis pentru a-și păstra avantajul

Manipulările care au condus la rezutatul alegerilor din 24 noiembrie și planul lui Iohannis pentru a-și păstra avantajul
Galerie Foto Scorul uriaș cu care Klaus Iohannis a câștigat, duminică, al doilea mandat de președinte al României este rezultatul unei campanii agresive îndreptate împotriva PSD, încă din 2015, când a preluat, pentru...
Serviciul de email marketing furnizat de