Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşezămăntul romănesc de la Ierihon are nevoie de sprijinul autorităţilor, dar mai ales al credincioşilor pentru a-şi deschide porţile pelerinilor.
Aşezămăntul romănesc de la Ierihon are nevoie de sprijinul autorităţilor, dar mai ales al credincioşilor pentru a-şi deschide porţile pelerinilor.
"Cu voia lui Dumnezeu, celui in Treime inchinat şi slăvit, s-a pus piatra de temelie a acestui Cămin al Aşezămăntului romănesc pentru pelerinaj organizat, din oraşul biblic Ierihon, in ziua de miercuri, 5 ianuarie 2000." Astfel glăsuieşte pisania inscrisă cu ocazia inceperii construcţiei Aşezămăntului romănesc de la Ierihon. Printre cei care au poposit la poalele Muntelui Ispitirii pentru a binecuvănta noul locaş s-au numărat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romăne - Prea Fericitul Teoctist, fostul preşedinte Emil Constantinescu, reprezentantul preşedintelui Palestinei - ministrul SaâEb Erakat, inalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Romăne.
DINCOLO DE GRANIŢĂ. "Oraşul Ierihon se află, din mai 1994, sub jurisdicţia Autorităţii Palestiniene", ne-a lămurit Gelu, ghidul şi şoferul nostru de la Ierusalim. Aşadar, trebuia să ne pregătim pentru controlul şi privirile neincrezătoare ale grănicerilor palestinieni. După ce am trecut de "filtru" - tineri in uniforme militare, inarmaţi, şi multă sărmă ghimpată - am străbătut un drum prăfuit pănă la locul reportajului. "Aşezămăntul romănesc Ierihon" - scria cu litere romăneşti la intrarea in clădire. Recunoaşterea, in plin deşert, a "ceva" de-acasă ne-a alungat oboseala şi ne-a inveselit ziua ploioasă.
"Nu sunt bani!" Obişnuită cu grupurile de pelerini, maica Doroteea ne intămpină zămbitoare şi işi incepe "ascultarea" de ghid: "Este prima biserică romănească ridicată la Locurile Sfinte in ultimii şaizeci de ani."
Incăntată să ne arate ce s-a realizat in opt ani de trudă (căci şantierul s-a deschis in 1999, după obţinerea tuturor autorizaţiilor din partea Autorităţii Palestiniene), maica face primul popas la capelă, unde pictura in frescă - opera pictorilor Ioan şi Daniela Moldovan - uimeşte prin culori şi detalii. Ne privesc de pe pereţi Sfăntul Ştefan cel Mare şi Voievodul Mihai Viteazul. Păşim cu grijă pe mozaicul de pe pardoseală, acoperit cu o foiţă de aur. "Şi iconostasul e gata, ne spune maica Doroteea, mai trebuie doar adus şi instalat". Părăsim biserica inaltă pentru a pătrunde intr-un adevărat labirint: camere pentru pelerini, camere pentru feţele bisericeşti, chilii pentru călugării şi maicile din ţară ce slujesc la Locurile Sfinte, o sală de conferinţe, recepţia, o incăpătoare sală de mese... Cu excepţia camerelor pentru pelerini - pregătite pentru a-şi primi oaspeţii - restul clădirii şi al anexelor este incă in stadiul de şantier.
Lucrul e ingreunat, in principal de lipsa banilor cu care trebuie plătite materialele de construcţie, finisajele, dar şi muncitorii. Cei puţini aflaţi la muncă s-au ferit de reportofon şi de obiectivul aparatului foto, grijulii cu păstrarea locului de muncă. Insă de-a lungul anilor, muncitorii care au lucrat pe şantier au fost romăni. Ei au sculptat piatra adusă de la Hebron şi Bethleem, ei au ridicat schelele, au indurat căldura de peste 50 de grade...
"Nu sunt bani suficienţi pentru finalizarea lucrărilor, oftează maica, insă căt putem, ii primim şi ii omenim pe toţi cei care ne trec pragul. Din păcate, lumea se aşteaptă să găsească aici condiţii de hotel. La Ierihon suntem două maici, şi e foarte greu, mai ales cănd vin grupuri mari de pelerini." Chiar cu o zi inaintea sosirii noastre fusese condus un grup de 35 de persoane şi urma să vină altul de 50. "Pelerini vin, dar din nefericire nu foarte mulţi romăni, mai spune maica Doroteea. Ierihonul este ocolit de grupuri pe motiv că face parte din teritoriile palestiniene, şi de aceea e considerat o zonă periculoasă. Dar nu este aşa. In plus, mai este ocolit şi de grupurile cu ghizi evrei, evreii neavănd permisiunea de a intra in acest teritoriu. Numai dacă turiştii sau pelerinii ştiu de aşezămăntul romănesc, cer din ţară să fie inclus in traseul lor."
O MĂNĂ DE AJUTOR. La Locurile Sfinte, Romănia nu are decăt Reprezentanţa BOR de la Ierusalim, o fostă mănăstire la Iordan şi acest aşezămănt. Niciodată nu e timpul pierdut să intindem o mănă de ajutor celei la care apelăm atunci cănd ne este cel mai greu - Biserica lui Hristos. Iar aşezămăntul de la Ierihon este un loc şi un proiect pentru care donaţiile tuturor romănilor sau credincioşilor din orice colţ de lume ar fi binevenite.
"Binecuvăntat fie acest - cel mai frumos dar - care se face acum poporului romăn!", se incheie pisania de pe zidurile Aşezămăntului.
"Edenul" Ierihonului, cel mai vechi oraş
Oraşul Ierihon a fost primul oraş canaait ocupat de poporul ales după intoarcerea sa din robia egipteană. Datorită vegetaţiei sale luxuriante, deşi este o oază in deşert, a fost supranumit "oraşul palmierilor", "grădina Domnului", "Eden". Primii vizitatori ai Ierihonului au fost nomazii (anul 12000 i.e.n.). De atunci, Ierihonul a primit marca mai multor civilizaţii (a faraonilor, asiriană, babiloniană, romană şi elenistică). Impăratul roman Marc Aureliu a amenajat oaza in cinstea Cleopatrei. La dezvoltarea economică a zonei au contribuit şi impăratul Irod, dar şi hasmonienii - arhitecţii sistemului de irigaţii. Azi, oraşul trăieşte din exportul de fructe şi legume, toată lumea incurajăndu-te să cumperi de aici "cele mai curate trufandale". Fără E-uri!
