Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In perioada in care se de-rula contractul de schimb cu Armata, la firma Tofan Steel au ajuns si tuburi de artilerie, desi acestea sunt materiale strategice gestionate foarte strict, conform reglementarilor inter-nationale. Gelu Tofan, patronul firmei, chiar nu isi ex-plica astazi cum s-a intamplat acest lucru. Astfel, cazul aflat acum in atentia procurorilor DNA se complica.
Patronul Tofan Grup, Gelu Tofan, considera ca afacerea incheiata cu Ministerul Apararii prin care furniza cauciucuri contra masini uzate a iesit prost pentru firma sa. Chiar nu isi explica faptul ca de la Armata au ajuns si tuburi de artilerie in contul masinilor vechi, desi aceste deseuri au un regim aparte. Exista indicii ca aliajul special a ajuns in Bulgaria, iar cazul aflat astazi in atentia procurorilor DNA se complica.Jurnalul National: De cand au inceput discutiile dintre dumneavoastra si Ministerul Apararii pentru contractul de schimb?
Gelu Tofan: Vreau sa precizez, in primul rand, ca eu nu am fost implicat nici in negocieri si nici in derularea contractului. Contractul s-a nascut in urma unor discutii dintre oamenii de la Armata, cei care se ocupau cu achizitia anvelopelor si cei care vindeau anvelope la vremea respectiva si colectau carcase pentru resapare de la Tofan. La vremea respectiva, vorbim de anul 1999 si inceputul anului 2000, Armata era intr-o criza de lichiditati, probabil ca intotdeauna, dar atunci era mai greu ca oricand. Din ce am auzit ulterior, atunci se pregatea tehnica pentru trimis in teatrele de operatii, vezi Bosnia, si deja se faceau pregatiri pentru admiterea in NATO. In urma discutiilor dintre cei amintiti s-a convenit ca s-ar putea rezolva livrarea de anvelope catre Armata contra fier vechi. Aceasta procedura a fost condusa in permanenta de Armata si s-a trecut la discutarea contractului. Draftul de contract a fost initiat si propus de catre Armata. Din cate am inteles, pana sa se semneze contractul, ei au luat aviz de la forurile lor interne ca este o procedura legala, Statul Major General, inclusiv ministru, care pe vremea aceea era domnul Sorin Frunzaverde, si ulterior de la Curtea de Conturi. La vremea respectiva, Tofan era unicul producator de anvelope, prin fabricile sale, din Romania. In plus, Tofan producea in exclusivitate pentru Armata anumite repere. Preturile au fost consolidate in dolari si au fost puse si la fier si la anvelope, pentru a nu pierde nici unul, nici altul in urma evolutiei cursului de schimb. Prin incheierea contractului direct s-au eliminat intermediarii. Daca se iau preturile dinainte, cand intermediarii cumparau de la noi si revindeau la Armata, se observa clar acest lucru. Eu consider ca Armata a avut de castigat, nu neaparat noi. Noi, mare lucru nu am castigat din fier vechi. Am castigat producand anvelopele respective.
Raportul Armatei
Deci discutiile au inceput in 1999?
In 1999 si inceputul anului 2000.
Ministru atunci era inca domnul Babiuc.
Nu. Era domnul Frunzaverde. (n.r. - Sorin Frunzaverde a devenit ministru al Apararii Nationale la
13 martie 2000). Stiu ca domnul Frunzaverde a aprobat contractul.
Contractul a fost incheiat in iunie 2000.
Da, dar discutiile au fost cu luni de zile inainte. Procedura a fost asa: dupa ce au cazut de acord agentii de la cele doua institutii si s-au luat aprobarile necesare, Armata a inceput sa promoveze la ei acest contract. Intr-un final, s-a intocmit un raport semnat de generalul Chelaru (n.r. - acel raport a mai fost semnat si de generalul Mihail Popescu, seful Statului Major al Trupelor de Uscat, cel care a semnat si contractul respectiv), seful Statului Major General, daca nu ma insel, prin care il informa pe ministru ca, dupa ce s-au parcurs cele trei licitatii privind posibilitatea vanzarii ca utilaje in stare de functiune a acelor echipamente si dupa ce s-a epuizat posibilitatea transmiterii gratuite catre alte institutii ale statului, au ramas un numar de diverse masini, pare-mi-se ca se pomenea de 4.600, care nu mai erau in stare de functionare, si propunerea era sa fie vandute ca fier vechi. Avand in vedere ca Tofan Grup era unicul producator de anvelope, propunea sa se faca acest contract cu Tofan. Conform legilor de atunci, acest tip de relatie se incadra la "relatie comerciala cu aprobarea ministrului" si nu avea nevoie de licitatie. Raportul respectiv a fost aprobat de ministru si a fost imputernicit generalul Popescu, care atunci era seful Statului Major al Fortelor Terestre, sa negocieze si sa semneze contractul, drept pentru care Directia de Audit a dat avizul ca se poate incheia contractul, Directia juridica a dat si ea avizul. Noi am avut discutii, de exemplu, cum sa aducem mai aproape de calea ferata echipamentele si nu despre preturi, unde Armata are tipicurile ei, in conformitate cu legea.
Asadar, ati inceput sa preluati masinile.
Am inceput sa livram anvelope. Majoritatea masinilor preluate au fost SR-uri, care nu se mai produceau de multi ani. N-a fost vorba de nici un tanc, au fost in general masini romanesti si rusesti foarte vechi. Au mai fost diverse utilaje, ca tractoare, macarale, buldozere, dar toate dezmembrate si nu in stare de functionare.
Deseuri speciale pentru Bulgaria?
Ati infiintat Tofan Steel, componenta a grupului dvs., in 1999?
Da, in 1999, cred.
A fost infiintata special pentru derularea acestui contract.
Nu a fost special facuta, nici n-a-vea activitate macar, si pentru a evita anumite interpretari am zis ca tot contractul acesta sa se deruleze pe o alta companie, pentru a nu perturba activitatea grupului. Deci este o companie separata ca numai asta sa faca. Daca ar fi o problema, aceea sa fie. Acesta a fost motivul pentru care am decis ca derularea contractului sa se faca pe o singura firma.
Avem dovada ca, pe langa masini, ati mai primit si alte echipamente militare: tuburi de artilerie.
Ce sunt acelea?
Tuburi de artilerie.
Nu stiu ce sunt. Tuburi de artilerie?
Da. Sunt tuburile ramase dupa ce s-au tras obuzele.
Deci contractul e facut pe deseuri metalice.
Tuburile de artilerie intra la, sa spunem, "oteluri speciale".
Probabil, chiar daca sunt oteluri speciale, sunt tot deseuri.
In mod normal, exista o alta maniera de a valorifica aceste deseuri speciale.
E prima data cand aud ca au fost si tuburi de artilerie si o fi si otel special. Daca ei au negociat en-gros, la acelasi pret, asta e o chestiune pe care o aud prima data.
Ar fi cam 30 de tone de astfel de deseuri speciale pe care Tofan le-a primit.
Si care-i diferenta de pret? Banuiesc ca v-ati interesat.
Aici nu e vorba despre pret, ci despre cum au ajuns aceste tuburi. Probabil n-ar fi trebuit ca Armata sa le dea. Exista indicii ca aceste aproximativ 30 de tone au fost vandute in Bulgaria.
In Bulgaria? Tofan n-a facut nici o livrare de fier vechi la export. Noi am vandut la operatori interni.
Da, precum Remat Giurgiu, Compexim Campulung Muscel â¦
Pe mine ma interesa sa aduc banii cat mai repede, ca sa finantez anvelopele. Nu ne ocupam de fier vechi.
Domnul general Badalan a sustinut ca s-a ales aceasta varianta, pentru ca nu existau oameni care sa dezmembreze masinile uzate. Dar nu dvs. le-ati dezmembrat, ci le-ati vandut la fier vechi.
Au dezmembrat si ai nostri.
Dar in principal le-ati vandut la fier vechi.
Trebuia sa le dezmembram. O parte le-au dezmembrat oamenii mei, o alta parte altii.
Dar in majoritate le-ati facut prin REMAT, prin firme specializate.
Da, probabil. Important pentru mine era sa recuperez repede banii, nu sa stau pe stoc cu fierul acela. Intr-un depozit de la Constanta numai probleme erau cu tiganii.
Furturi organizate din vagoane
Masinile pe care le-ati primit aveau si ele anvelope. Ce-ati facut cu deseurile acelea?
Anvelopele acelea nu mai aveai ce sa faci cu ele, nu se mai produc. Au ajuns la REMAT. Nu puteai sa le revinzi decat la acelasi tip de masini. Probabil, din totalul masinilor, un
4-5 la suta sa zicem ca mai erau anvelope compatibile. In rest, nu aveai ce sa faci cu ele. Trebuia sa le arunci pur si simplu, sa le dai la ars. De 10 ani, ca sa valorifici o anvelopa, te costa. Esti obligat, ca producator si importator, ca, daca ai scos pe piata, sa zicem 10.000 de tone de anvelope, sa faci dovada ca ai valorificat 10.000 de tone de anvelope. Daca nu ai aceasta dovada, platesti o suta si ceva de euro pe tona la taxa, la stat. Nu-i de joaca. Cine isi imagineaza ca se putea face o afacere cu anvelopele acelea isi face o idee gresita, in primul rand din cauza incompatibilitatii, in al doilea rand, din cauza gradului de uzura.
Dumneavoastra ati dat Ministerului Apararii anvelope noi?
Absolut toate noi.
Ati avut probleme pe timpul derularii contractului?
Nu, singurele probleme pe care le-am avut au fost cele cu furturile. Au fost doua categorii de probleme: pe de o parte, probleme de diferente in minus, care proveneau din modul de calcul al Armatei. Ei foloseau un sablon. Daca aveai o masina de 3,5 tone, in asta aveai 200 - 300 de kilograme de cauciuc, aveai 200 - 300 de kilograme de lemn. Ei nu acceptau nici un astfel de calcul si puneau intreaga greutate. O a doua categorie de probleme a constat in furturi. Se fura dupa ce incarcai vagoanele. Pana la Constanta erau trasee urmarite de tigani, se urcau in vagoane si aruncau din mers tot ce se putea arunca. Era imposibil ca mai multe tone sa nu lipseasca pana ajungeau vagoanele la destinatie. Au mai fost problemele legate de birocratie. Regula era ca noi plateam intai, si, cand se duceau oamenii sa incarce, erau amanati din diferite motive.
"Pontul"
Practic, pe dvs. v-au adus in aceasta afacere tot partenerii de afaceri.
Evident. Nu, oamenii mei, care lucrau pentru mine. Este domnul Hladiuc. Prin el s-a venit, care si astazi este in calitate de administrator la Tofan Steel. Pentru ca el a venit cu "pontul", sa zicem, pe el l-am pus sa raspunda de acest lucru.
Cum v-a justificat atunci "pontul"?
Atunci el nu se ocupa cu fierul vechi. Era responsabil cu vanzarea de anvelope si cu colectarea de carcase. Agentii de vanzari de la Tofan aveau ca functii: colectarea de carcase pentru fabrica noastra de resapate si vanzarea de anvelope noi. Armata era client si dintr-un punct de vedere si din celalalt si asa s-a nascut afacerea. El a venit la mine si am zis da, avand in vedere ca acest contract sa fie unul legal, pentru ca va atrage atentia asupra opiniei publice si sa se faca pe o firma separata.
Deci ati dat resapate la Armata sau noi?
Noi. In contract. Numai anvelope noi. Nu bag mana in foc daca s-au facut si contracte de resapare cu Armata. Pentru orice consumator de anvelope resaparea este un instrument de reducere a costurilor.
Pentru Tofan a fost o afacere buna?
Pentru Tofan a fost o afacere proasta. Daca stai si pui costurile, pe de o parte, rezultate din diferente si din furturi si costurile de imagine ulterioare, a fost un dezastru.
Si-l mai tineti pe domnul Hladiuc?
Pai, il tin sa inchei povestea aceasta. Daca cineva a facut vreo smecherie, chiar de la mine, ceva ce eu n-as fi validat niciodata, trebuie sa plateasca.
|
ALARMANT
| ||
|
|
PRETURI DUBLE
|
|
Unitatile militare au valorificat deseurile metalice si in afara contractului de schimb incheiat cu firma Tofan Grup. Datele comparative indica diferente remarcabile. Astfel, la 14 septembrie 2000, potrivit surselor apropiate anchetei, un kilogram de aluminiu a fost vandut de unitatile militare direct catre centrele de colectare a deseurilor cu 15.000 de lei, fata de 7017,79 lei cat a fost cuantificat in cadrul contractului de schimb. La 1 august 2003, tot pe un kilogram de aluminiu, s-au primit 30.000 lei, fata de 9381 lei in contractul de schimb. La aceeasi data, pe un kilogram de cupru s-au primit 42.000 de lei, fata de 16.083 de lei pretul in contractul de schimb. Si tot in aceeasi perioada, pentru un kilogram de fier pregatit s-au luat 2.000 de lei, fata de 563, pretul in contractul de schimb.
|
|
AVIZE
|
|
Omul de afaceri Gelu Tofan sustine ca Directiile Audit si Juridica ale MApN au dat avizul ca se poate incheia contractul. De fapt, aceste avize erau de principiu. Directia juridica arata la 3 aprilie 2000 ca "in masura in care, sub aspect economic, valorificarea in aceasta modalitate se apreciaza ca fiind oportuna, Directia avizeaza favorabil propunerea formulata, cu mentiunea de a se respecta cu strictete derularea etapelor ulterioare (incheierea protocolului, negocierea raportului de schimb fizic si valoric, incheierea contractului etc.) (â¦)". Cat despre Directia Audit a MApN, aceasta a raportat numeroase disfunctii in contract, la 29 decembrie 2000, la 8 februarie 2001, la 18 mai 2001, la 19 martie 2002 si la 23 decembrie 2002. Generalul Mircea Vasilescu, seful acestei structuri, ne-a declarat ca existenta dosarului aflat in atentia DNA a fost posibila pentru ca "ministrul Atanasiu, prin actiunile sale de intarire a controlului intern in Armata, a intarit si acceptat perfectionarea structurii de audit, a initiat si finalizat protocolul de colaborare cu DNA si parchetele militare, si, poate ca un corolar al tuturor, la initiativa si din ordinul domniei sale a fost infiintata Sectia de Prevenire si Combatere a Fraudelor, sectie care, intr-adevar, si-a dovedit cam prea repede, pentru unii, eficienta, implicata fiind in cercetarea cazului".
|
|
| ||||||
|
