In urma cu 25 de ani, Dumitru Dorin Prunariu petrecea in cosmos sapte zile, 20 de ore, 41 de minute si 52 de secunde. Brasoveanul isi amin-teste cum a ajuns din militar in ter-men redus candidat la o calatorie spatiala.

In primavara anului 1981, Romania, pe atunci comunista, intra in clubul select al tarilor care au trimis oameni in cosmos. Acum, cand doar fotbalistii si regii manelelor mai pot aspira la gloria de eroi, putini tineri stiu ca primul si pana acum singurul cosmonaut roman se numeste Dumitru Dorin Prunariu. Conveniseram sa nu rapim din timpul actualului general de aviatie decat pret de o cafea sorbita pe indelete. In fond, Dorin Prunariu a tot povestit de o mie si una de ori cum i-a fost lui acolo, sus. Tocmai de aceea am incercat sa il coboram de pe soclul statuii imaginare din sufletele celor care au trait pe viu, de acasa, aventura lui spatiala. O statuie doar imaginara, caci la una adevarata nu s-a gandit. Am intalnit un om cu totul deosebit care isi povesteste experienta extraterestra cu detasare si un umor bine temperat.

POLITICA DIN CERURI. Razboiul Rece era in toi, sferele terestre de influenta erau impartite, asa ca se cautau noi instrumente de etalare a suprematiei unui bloc sau a celuilalt. Incepand cu 1967, in aceasta confruntare americano-sovietica aveau sa fie implicate si tarile din la-garul comunist, chemate de "fratele cel mare" sa participe la programul "Intercosmos". Inclusa in acest proiect, Romania a trimis in spatiu, pana in 1989, mai multe echipamente stiintifice complexe, plasate la bordul a 19 sateliti si doua statii orbitale sovietice. Pregatirea cosmonautilor din "lagarul socialist" incepuse la sfarsitul anilor ’70. Ideea era ca fiecare tara comunista sa trimita cate un om in spatiu. Iar, pentru a se evita aparitia vreunui orgoliu national, lansarea lor pe orbita sa se faca in ordinea alfabetica a numelui tarilor din care proveneau.

S-a tinut cont de alfabetul chirilic, ceea ce explica prezenta Vietnamului inaintea Romaniei. In plus, Polonia, Cehia si Germania de Est fusesera favorizate din considerente politice, Moscova avand sa le rasplateasca pentru diverse "neplaceri" suferite in deceniile postbelice.

RESPINSI PE BANDA RULANTA. In Romania, procedurile de alegere a candidatilor pentru deplasarea in spatiu au demarat in aprilie 1977. Dorin Prunariu isi aminteste ca, initial, la selectie au fost chemati in jur de 150 de oameni, piloti de supersonice si ingineri specializati in aviatie. "Absolvisem de curand Facultatea de Aeronautica, fusesem repartizat la fabrica de avioane de la Brasov, iar in acea perioada imi satisfaceam stagiul de militar cu termen redus (TR) la unitatea de aviatie de la Bacau. Eram foarte pasionat de zbor si de aviatie, dar am incercat sa nu-mi supar prea mult parintii, care nu erau prea incantati de ideea ca as putea pilota. Ca as fi putut deveni cosmonaut nu m-am gandit niciodata cu adevarat. Cand s-a anuntat inscrierea pe listele de selectie pentru o posibila misiune in spatiul cosmic m-am lasat dus de val, la sfatul colegilor mei.

ZBOR. Parintii nu au fost incantati ca ar putea pilota

Eram sanatos tun, aveam o conditie fizica exceptionala. Dar nu credeam ca as putea fi ales. Totusi merita sa incerc. Oricare ar fi fost rezultatul, exista si un castig imediat: un sejur la Bucuresti, cu transport gratuit, asigurat de Ministerul Apararii, cu un avion de protocol. Puteam sta un timp cu sotia, care era inca studenta acolo. Pentru un militar, fie el si TR-ist, nu era putin lucru. Ajuns in Capitala, am si intrat in malaxoarele specialistilor de la Centrul Medical al Aviatiei. Ne-au intors pe toate fetele. Baremele medicale pe care trebuia sa le atingem erau mai dure decat draconicele norme impuse pilotilor de supersonice. Ca un facut, eu ma dusesem acolo si putin racit. Ce mai, una peste alta, am fost respins. De fapt, fuseseram respinsi toti. Am fost oarecum dezamagit. Surpriza a venit peste cateva zile, cand eu si alti patru colegi de la Bacau am fost chemati inapoi, la Centrul Medical al Aviatiei, pentru reluarea si completarea testelor. Specialistii constatasera ca presupusele afectiuni nu erau reale, ele fiind inregistrate de aparate in urma unei conexiuni de factori medicali. Nu erau expresia unei afectiuni propriu-zise." La capatul verificarilor, testele medicale au fost trecute doar de cinci candidati. Doi dintre aceia au renuntat, astfel ca lotul final care a plecat in URSS pentru continuarea antrenamentelor a fost compus doar din trei oameni: locotenentul major Dorin Prunariu, capitanul Cristian Guran si maiorul Dumitru Dediu.

Bancul cu maimuta

CASA PIONIERILOR. In timpul scolii era pasionat de modelism

Inainte de a intra in "culisele" zborului spatial la care a participat singurul cosmonaut roman am vrut sa elucidam realitatea unui banc care a circulat in acea perioada.

Si anume cel referitor la mainile sale inrosite de nuiaua cu ajutorul careia cosmonautul rus l-ar fi impiedicat pe colegul sau roman sa atinga vreuna dintre comenzile statiei. Plin de umor, Prunariu ne-a povestit ca acest banc a circulat in toate tarile socialiste care au trimis oameni in spatiu. Indiferent ca a fost vorba despre cosmonautul ungur, ceh sau cel din Germania Democrata, bancurile spuse de compatriotii fiecaruia dintre ei i-au obligat sa "beneficieze" de acelasi tratament represiv. "Am sa va spun un banc asemanator, al carui protagonist a fost cosmonautul cubanez.

Aproape nimeni nu-si mai aminteste ca acesta a fost primul om de culoare care a ajuns in spatiul cosmic. Chiar compatriotii sai au lansat un astfel de banc, pe care ni l-a povestit el insusi, la un congres. Este vorba despre planul de zbor in care majoritatea activitatilor stiintifice sau privitoare la pilotarea navei cosmice urmau sa fie efectuate de cosmonautul cubanez de culoare.
In schimb, cosmonautul rus avea de executat un singur ordin: «Ia banana, hraneste maimuta»."

NU RATATI In numarul urmator: viata in Oraselul Stelar